ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Timiș, reclamanta, prin Primar, a formulat contestație împotriva
Încheierii nr. VI/246 din 2 iunie 2011 prin care s-a soluționat contestația din
4 ianuarie 2011 formulată împotriva Deciziei nr. 77 din 17 decembrie 2010 și a
procesului-verbal de constatare înregistrat la 10 decembrie 2010, solicitând
modificarea în parte a deciziei în speță, respectiv:
- anularea
dispozițiilor cuprinse la poziția 11 din actul contestat, referitor la
drepturile speciale acordate personalului din cadrul Primăriei Comunei
Satchinez;
- anularea
dispozițiilor cuprinse la pozițiile 12, 13 referitor la primele de sărbători și
primele de vacanță acordate personalului din cadrul Primăriei;
- anularea
dispozițiilor cuprinse la poziția 15 și 17 referitor la întreținerea rețelelor
de alimentare cu apă, respectiv cheltuielile de capital privind extinderea și
modernizarea rețelei de alimentare cu apă a localității;
- anularea
dispozițiilor cuprinse la poziția 16 referitor la executarea contractului din
10 martie 2009 cu SC B.S. SRL.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că în urma acțiunii de audit financiar, în
perioada 10 noiembrie 2010 - 10 decembrie 2010, s-a efectuat auditul financiar
asupra contului anual de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31
decembrie 2009.
Astfel, cu această
ocazie au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care au fost
consemnate în procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010, încheiat la
Primăria Comunei Satchinez.
Pentru valorificarea
procesului-verbal de constatare, Camera de Conturi Timiș a emis Decizia nr. 77
din 17 decembrie 2010, prin care a stabilit măsuri de remediere a
deficiențelor, la pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17, respectiv:
Stabilirea
întinderii prejudiciului, estimat la suma de 480.144 RON inclusiv a folosului
nerealizat, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și
securității muncii și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.
Stabilirea
întinderii prejudiciului estimat la suma de 204.384 RON, inclusiv a folosului
nerealizat, reprezentând valoarea brută a primelor de Paști și de Crăciun
respectiv 43.449 RON reprezintă valoarea contribuțiilor de sănătate, asigurări
sociale de sănătate fond de risc și FUNASS datorate de entitate și dispunerea
măsurilor pentru recuperarea acestuia.
Stabilirea
întinderii prejudiciului estimat la suma de 35.292 RON inclusiv a folosului
nerealizat, reprezentând prime de vacanță și dispunerea măsurilor pentru
recuperarea acestuia
Stabilirea
întinderii prejudiciului estimat la suma de 37.062,55 RON, ce constituie un
minus în gestiunea entității auditate și dispunerea măsurilor pentru
recuperarea acestuia.
Dispunerea măsurilor
prin care să fie reglementate aspectele de natura celor consemnate de auditorii
publici privind obiectivul „Realizarea de totemuri de identificare vizuală, ce
a constat în angajarea la plată a unei cheltuieli, pentru un obiectiv care nu a
fost recepționat de entitate în sumă de 5.000 RON, emiterea unei procedurii de
lucru.
Stabilirea
întinderii prejudiciului estimat la suma de 119.496,76 RON reprezentând plăti
aprobate, nesusținute prin documente justificative legal întocmite și
dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.
Împotriva măsurilor
dispuse la pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17 din decizie, entitatea verificată a
formulat contestație, prin acțiune reclamanta solicitând:
- anularea pct. 11,
12, 13, 15, 16 și 17 din Decizia nr. 77 din 17 decembrie 2010 emisă de Camera
de Conturi Timiș;
- anularea Încheierii
nr. VI. 246 din 2 iunie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din
cadrul Curții de Conturi.
Reclamanta a înțeles
să invoce nelegalitatea dispozițiilor cuprinse la poziția 11, 12, 13, 15, 16,
și 17 parțial din decizia atacată.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința
civilă nr. 378/PI/CA din 10 februarie 2012, Tribunalul Timiș, secția comercială
și de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând, în esență, că potrivit art. 1
alin. (4) din Legea nr. 94/1992 litigiile rezultate din activitatea Curții de
Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, art. 11 alin.
(1) din aceeași lege dispunând în sensul că organizarea și desfășurarea
activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor
rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat
de plenul Curții de Conturi, în temeiul legii.
Astfel, în M. Of. nr.
832/13.12.2010 a fost publicată Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.
130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea
activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor
rezultate din aceste activități.
S-a mai reținut că
noul Regulament a fost emis în temeiul prevederilor Legii nr. 94/1992 și a
intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 conform art. 3 din Hotărâre,
începând cu aceeași dată abrogându-se Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr.
1/2009.
Au fost reținute
dispozițiile art. 228 din noile reglementări, potrivit cărora competența de
soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate
împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține
secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a
cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii
contenciosului administrativ.
S-a constatat că noul
Regulament este în acord și cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004,
încheierea atacată fiind pronunțată de o autoritate centrală, reținându-se
totodată că instanța a fost sesizată la data de 29 iunie 2011, ulterior datei
la care a intrat în vigoare noul Regulament.
2.2. Învestită cu
soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara,
secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 613 din
15 noiembrie 2012, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223
lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea
activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor
rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a
României nr. 130/2010. A fost de asemenea admisă excepția de necompetență
materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Timiș, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, fiind
sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Astfel, în ședința
publică din data de 15 noiembrie 2012 instanța, din oficiu, a pus în discuția
părților excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228
din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice
Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste
activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010,
precum și excepția necompetenței materiale în soluționarea pricinii.
Procedând la
verificarea dispozițiilor regulamentare în raport cu prevederile Legii nr.
554/2004 și cu cele ale Legii nr. 94/1992, instanța a reținut că acestea
stabilesc competența de soluționare în primă instanță a căii de atac împotriva
încheierilor în favoarea curților de apel, astfel că derogă de la lege, o atare
situație fiind inadmisibilă.
În aceste condiții
instanța a stabilit competența exclusiv în raport cu dispozițiile Legii nr.
94/1992 și cele ale Legii nr. 554/2004, reținând că dispozițiile regulamentare
sunt nelegale, apreciind astfel că instanța competentă este Tribunalul Timiș.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt
și de drept relevante
Înalta Curte
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.
22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în
raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Prin acțiunea
înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta, prin Primar, a formulat
contestație împotriva Încheierii nr. VI/246 din 2 iunie 2011 prin care s-a
soluționat contestația din 4 ianuarie 2011 formulată împotriva Deciziei nr. 77
din 17 decembrie 2010 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la 10
decembrie 2010, solicitând modificarea în parte a deciziei în speță.
În drept, actele
contestate s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și
desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea
actelor rezultate din aceste activități.
Actele normative
sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative
deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun
din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a
litigiilor de contencios administrativ.
Competența materială
a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000
RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar
cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se
soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de
contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.
civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de
contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție
de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o
parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor
administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
În raport de
prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act
administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de
către tribunal.
În ședința Plenului
secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului
competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se
solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în
soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor
prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea
deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal
de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.
Astfel, în raport cu
dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările
și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează
obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,
modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care
poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios
administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o
autoritate publică de nivel local.
De asemenea, chiar
dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de
Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată
împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul
administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de
executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o
autoritate publică de nivel local.
Trebuie precizat că
soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit
să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei
Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu
pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Satchinez, în
contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a
Județului Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 mai 2013.
Procesat de GGC - AS