ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, reclamanta, prin Primar, a formulat contestație împotriva

Încheierii nr. VI/246 din 2 iunie 2011 prin care s-a soluționat contestația din

4 ianuarie 2011 formulată împotriva Deciziei nr. 77 din 17 decembrie 2010 și a

procesului-verbal de constatare înregistrat la 10 decembrie 2010, solicitând

modificarea în parte a deciziei în speță, respectiv:

- anularea

dispozițiilor cuprinse la poziția 11 din actul contestat, referitor la

drepturile speciale acordate personalului din cadrul Primăriei Comunei

Satchinez;

- anularea

dispozițiilor cuprinse la pozițiile 12, 13 referitor la primele de sărbători și

primele de vacanță acordate personalului din cadrul Primăriei;

- anularea

dispozițiilor cuprinse la poziția 15 și 17 referitor la întreținerea rețelelor

de alimentare cu apă, respectiv cheltuielile de capital privind extinderea și

modernizarea rețelei de alimentare cu apă a localității;

- anularea

dispozițiilor cuprinse la poziția 16 referitor la executarea contractului din

10 martie 2009 cu SC B.S. SRL.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în urma acțiunii de audit financiar, în

perioada 10 noiembrie 2010 - 10 decembrie 2010, s-a efectuat auditul financiar

asupra contului anual de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31

decembrie 2009.

Astfel, cu această

ocazie au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care au fost

consemnate în procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010, încheiat la

Primăria Comunei Satchinez.

Pentru valorificarea

procesului-verbal de constatare, Camera de Conturi Timiș a emis Decizia nr. 77

din 17 decembrie 2010, prin care a stabilit măsuri de remediere a

deficiențelor, la pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17, respectiv:

întinderii prejudiciului, estimat la suma de 480.144 RON inclusiv a folosului

nerealizat, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și

securității muncii și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.

întinderii prejudiciului estimat la suma de 204.384 RON, inclusiv a folosului

nerealizat, reprezentând valoarea brută a primelor de Paști și de Crăciun

respectiv 43.449 RON reprezintă valoarea contribuțiilor de sănătate, asigurări

sociale de sănătate fond de risc și FUNASS datorate de entitate și dispunerea

măsurilor pentru recuperarea acestuia.

întinderii prejudiciului estimat la suma de 35.292 RON inclusiv a folosului

nerealizat, reprezentând prime de vacanță și dispunerea măsurilor pentru

recuperarea acestuia

întinderii prejudiciului estimat la suma de 37.062,55 RON, ce constituie un

minus în gestiunea entității auditate și dispunerea măsurilor pentru

recuperarea acestuia.

prin care să fie reglementate aspectele de natura celor consemnate de auditorii

publici privind obiectivul „Realizarea de totemuri de identificare vizuală, ce

a constat în angajarea la plată a unei cheltuieli, pentru un obiectiv care nu a

fost recepționat de entitate în sumă de 5.000 RON, emiterea unei procedurii de

lucru.

întinderii prejudiciului estimat la suma de 119.496,76 RON reprezentând plăti

aprobate, nesusținute prin documente justificative legal întocmite și

dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.

Împotriva măsurilor

dispuse la pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17 din decizie, entitatea verificată a

formulat contestație, prin acțiune reclamanta solicitând:

- anularea pct. 11,

12, 13, 15, 16 și 17 din Decizia nr. 77 din 17 decembrie 2010 emisă de Camera

de Conturi Timiș;

- anularea Încheierii

nr. VI. 246 din 2 iunie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din

cadrul Curții de Conturi.

Reclamanta a înțeles

să invoce nelegalitatea dispozițiilor cuprinse la poziția 11, 12, 13, 15, 16,

și 17 parțial din decizia atacată.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința

civilă nr. 378/PI/CA din 10 februarie 2012, Tribunalul Timiș, secția comercială

și de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând, în esență, că potrivit art. 1

alin. (4) din Legea nr. 94/1992 litigiile rezultate din activitatea Curții de

Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, art. 11 alin.

(1) din aceeași lege dispunând în sensul că organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat

de plenul Curții de Conturi, în temeiul legii.

Astfel, în M. Of. nr.

832/13.12.2010 a fost publicată Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități.

S-a mai reținut că

noul Regulament a fost emis în temeiul prevederilor Legii nr. 94/1992 și a

intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 conform art. 3 din Hotărâre,

începând cu aceeași dată abrogându-se Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr.

1/2009.

Au fost reținute

dispozițiile art. 228 din noile reglementări, potrivit cărora competența de

soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate

împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține

secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a

cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii

contenciosului administrativ.

S-a constatat că noul

Regulament este în acord și cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004,

încheierea atacată fiind pronunțată de o autoritate centrală, reținându-se

totodată că instanța a fost sesizată la data de 29 iunie 2011, ulterior datei

la care a intrat în vigoare noul Regulament.

2.2. Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 613 din

15 noiembrie 2012, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223

lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a

României nr. 130/2010. A fost de asemenea admisă excepția de necompetență

materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Timiș, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, fiind

sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Astfel, în ședința

publică din data de 15 noiembrie 2012 instanța, din oficiu, a pus în discuția

părților excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228

din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010,

precum și excepția necompetenței materiale în soluționarea pricinii.

Procedând la

verificarea dispozițiilor regulamentare în raport cu prevederile Legii nr.

554/2004 și cu cele ale Legii nr. 94/1992, instanța a reținut că acestea

stabilesc competența de soluționare în primă instanță a căii de atac împotriva

încheierilor în favoarea curților de apel, astfel că derogă de la lege, o atare

situație fiind inadmisibilă.

În aceste condiții

instanța a stabilit competența exclusiv în raport cu dispozițiile Legii nr.

94/1992 și cele ale Legii nr. 554/2004, reținând că dispozițiile regulamentare

sunt nelegale, apreciind astfel că instanța competentă este Tribunalul Timiș.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin acțiunea

înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta, prin Primar, a formulat

contestație împotriva Încheierii nr. VI/246 din 2 iunie 2011 prin care s-a

soluționat contestația din 4 ianuarie 2011 formulată împotriva Deciziei nr. 77

din 17 decembrie 2010 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la 10

decembrie 2010, solicitând modificarea în parte a deciziei în speță.

În drept, actele

contestate s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative

sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000

RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar

cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar

dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată

împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul

administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de

executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Satchinez, în

contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a

Județului Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2013.

Procesat de GGC - AS