ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta, prin Primar, a formulat contestație împotriva Încheierii nr. VI/246 din 2 iunie 2011 prin care s-a soluționat contestația din 4 ianuarie 2011 formulată împotriva Deciziei nr. 77 din 17 decembrie 2010 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la 10 decembrie 2010, solicitând modificarea în parte a deciziei în speță, respectiv: - anularea dispozițiilor cuprinse la poziția 11 din actul contestat, referitor la drepturile speciale acordate personalului din cadrul Primăriei Comunei Satchinez; - anularea dispozițiilor cuprinse la pozițiile 12, 13 referitor la primele de sărbători și primele de vacanță acordate personalului din cadrul Primăriei; - anularea dispozițiilor cuprinse la poziția 15 și 17 referitor la întreținerea rețelelor de alimentare cu apă, respectiv cheltuielile de capital privind extinderea și modernizarea rețelei de alimentare cu apă a localității; - anularea dispozițiilor cuprinse la poziția 16 referitor la executarea contractului din 10 martie 2009 cu SC B.S.

SRL. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma acțiunii de audit financiar, în perioada 10 noiembrie 2010 - 10 decembrie 2010, s-a efectuat auditul financiar asupra contului anual de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2009. Astfel, cu această ocazie au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010, încheiat la Primăria Comunei Satchinez. Pentru valorificarea procesului-verbal de constatare, Camera de Conturi Timiș a emis Decizia nr. 77 din 17 decembrie 2010, prin care a stabilit măsuri de remediere a deficiențelor, la pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17, respectiv: 11. Stabilirea întinderii prejudiciului, estimat la suma de 480.144 RON inclusiv a folosului nerealizat, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.

12. Stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 204.384 RON, inclusiv a folosului nerealizat, reprezentând valoarea brută a primelor de Paști și de Crăciun respectiv 43.449 RON reprezintă valoarea contribuțiilor de sănătate, asigurări sociale de sănătate fond de risc și FUNASS datorate de entitate și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia. 13. Stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 35.292 RON inclusiv a folosului nerealizat, reprezentând prime de vacanță și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia 15. Stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 37.062,55 RON, ce constituie un minus în gestiunea entității auditate și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.

16. Dispunerea măsurilor prin care să fie reglementate aspectele de natura celor consemnate de auditorii publici privind obiectivul „Realizarea de totemuri de identificare vizuală, ce a constat în angajarea la plată a unei cheltuieli, pentru un obiectiv care nu a fost recepționat de entitate în sumă de 5.000 RON, emiterea unei procedurii de lucru. 17. Stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 119.496,76 RON reprezentând plăti aprobate, nesusținute prin documente justificative legal întocmite și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia. Împotriva măsurilor dispuse la pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17 din decizie, entitatea verificată a formulat contestație, prin acțiune reclamanta solicitând: - anularea pct. 11, 12, 13, 15, 16 și 17 din Decizia nr. 77 din 17 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Timiș; - anularea Încheierii nr. VI.

246 din 2 iunie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. Reclamanta a înțeles să invoce nelegalitatea dispozițiilor cuprinse la poziția 11, 12, 13, 15, 16, și 17 parțial din decizia atacată. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința civilă nr. 378/PI/CA din 10 februarie 2012, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând, în esență, că potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, art. 11 alin. (1) din aceeași lege dispunând în sensul că organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul legii.

Astfel, în M. Of. nr. 832/13.12.2010 a fost publicată Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități. S-a mai reținut că noul Regulament a fost emis în temeiul prevederilor Legii nr. 94/1992 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 conform art. 3 din Hotărâre, începând cu aceeași dată abrogându-se Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 1/2009. Au fost reținute dispozițiile art. 228 din noile reglementări, potrivit cărora competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.

S-a constatat că noul Regulament este în acord și cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, încheierea atacată fiind pronunțată de o autoritate centrală, reținându-se totodată că instanța a fost sesizată la data de 29 iunie 2011, ulterior datei la care a intrat în vigoare noul Regulament. 2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 613 din 15 noiembrie 2012, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010.

A fost de asemenea admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, fiind sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Astfel, în ședința publică din data de 15 noiembrie 2012 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010, precum și excepția necompetenței materiale în soluționarea pricinii.

Procedând la verificarea dispozițiilor regulamentare în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004 și cu cele ale Legii nr. 94/1992, instanța a reținut că acestea stabilesc competența de soluționare în primă instanță a căii de atac împotriva încheierilor în favoarea curților de apel, astfel că derogă de la lege, o atare situație fiind inadmisibilă. În aceste condiții instanța a stabilit competența exclusiv în raport cu dispozițiile Legii nr. 94/1992 și cele ale Legii nr. 554/2004, reținând că dispozițiile regulamentare sunt nelegale, apreciind astfel că instanța competentă este Tribunalul Timiș. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta, prin Primar, a formulat contestație împotriva Încheierii nr. VI/246 din 2 iunie 2011 prin care s-a soluționat contestația din 4 ianuarie 2011 formulată împotriva Deciziei nr. 77 din 17 decembrie 2010 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la 10 decembrie 2010, solicitând modificarea în parte a deciziei în speță. În drept, actele contestate s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal. În ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Satchinez, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013. Procesat de GGC - AS