ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 860/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din 27 decembrie

2007 adresată Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul P.B. a chemat în

judecată pe pârâții B.M. și SC B.I.T.T.I. SRL, reprezentată de B.M., solicitând

obligarea pârâților să întrerupă alimentarea cu gaze a imobilului din Sinaia, să

desființeze robinetul de apă amplasat fără forme legale pe conducta ce

aprovizionează proprietatea sa și să-i permită accesul la rețeaua de apă

potabilă.

Prin sentința civilă nr. 4053

din 25 martie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost admisă excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu iar cauza a fost trimisă

Tribunalului București, secția comercială, în vederea soluționării urmare

declinării competenței, reținând că litigiul are natură comercială.

La rândul său Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7555 din 18

iunie 2008 a admis excepția de necompetență și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind

că litigiul, deși vizează și un comerciant, are natură civilă, ce intră în

sfera raporturilor de vecinătate.

Constatând conflictul

negativ de competență a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în

vederea rezolvării conflictului.

Soluționând conflictul

negativ de competență ivit Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin sentința comercială nr. 109 din 11 septembrie 2008 a stabilit că acțiunea

reclamantului are o natură comercială, conferită de calitatea de comerciant a SC

B.I.T.T.I. SRL, așa încât, în considerarea art. 4 C. com. raportat la art. 2

alin. (

1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ.,

a stabilit competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta B.M. criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. recurenta

critică sentința dată în soluționarea conflictului negativ de competență pentru

că încalcă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prin

neindicarea căii de atac și a termenului în care aceasta poate fi exercitată,

aspect ce atrage nulitatea hotărârii.

De asemenea instanța nu a

indicat motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, aspecte ce se

încadrează în motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

Prin cea de-a doua critică

recurenta apreciază că instanța a interpretat greșit natura cauzei întrucât

obiectul cererii de chemare în judecată vizează raporturi civile de vecinătate,

așa încât prezumția de comercialitate instituită de art. 4 și art. 56 C. com.

este înlăturată.

În consecință recurenta

apreciază că era competentă Judecătoria Sectorului 1 București și nu Tribunalul

București, secția comercială, fapta pârâtei comerciante neputând fi considerată

ca o faptă subiectivă de comerț în raport de dispozițiile art. 3 și

art.

4 C. com.

Recursul este întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica referitoare la

interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii

este întemeiată deoarece potrivit art. 4 C. com. sunt considerate fapte de

comerț – în afara celor enumerate în art. 3 C. com. – și celelalte obligațiuni

și contracte ale unui comerciant „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă

contrariul rezultă din însuși actul.”

Instanța ce a soluționat

conflictul de competență a avut în vedere numai calitatea de comerciant a uneia

dintre pârâte, nu și natura juridică a obiectului cererii de chemare în

judecată ce viza raporturile de vecinătate în folosirea instalației de apă și

gaze dintre reclamant și B.M., proprietara terenului pe care este amplasată

construcția, proprietatea societății.

Ori, în atare situație,

chiar dacă una dintre părți este comerciant, prezumția de comercialitate

instituită de art. 56 și art. 4 C. com. este răsturnată de natura raporturilor

juridice deduse judecății, raporturi civile ce atrăgeau competența Judecătoriei

Sectorului 1 București, ca instanță civilă.

În consecință, având în

vedere dispozițiile art. 312

alin. (

3) coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Curtea va

admite recursul, va modifica sentința în sensul stabilirii competenței

soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cât privește criticile

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea le apreciază ca

nefondate deoarece sentința recurată cuprinde argumentarea în fapt și în drept

a instanței, iar nemenționarea în cuprinsul hotărârii a căii de atac nu atrage

nulitatea hotărârii, cum a susținut recurenta, dispozițiile art. 261

alin. (

1) C. proc. civ. neprevăzând o

asemenea sancțiune, căile de atac și termenul în care se pot ele exercita fiind

stipulate în lege și nu acordate de instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta B.M. împotriva sentinței nr. 109 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Modifică sentința atacată în

sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2009.