ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 860/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 860/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din 27 decembrie
2007 adresată Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul P.B. a chemat în
judecată pe pârâții B.M. și SC B.I.T.T.I. SRL, reprezentată de B.M., solicitând
obligarea pârâților să întrerupă alimentarea cu gaze a imobilului din Sinaia, să
desființeze robinetul de apă amplasat fără forme legale pe conducta ce
aprovizionează proprietatea sa și să-i permită accesul la rețeaua de apă
potabilă.
Prin sentința civilă nr. 4053
din 25 martie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost admisă excepția
necompetenței materiale invocată din oficiu iar cauza a fost trimisă
Tribunalului București, secția comercială, în vederea soluționării urmare
declinării competenței, reținând că litigiul are natură comercială.
La rândul său Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7555 din 18
iunie 2008 a admis excepția de necompetență și a declinat competența
soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind
că litigiul, deși vizează și un comerciant, are natură civilă, ce intră în
sfera raporturilor de vecinătate.
Constatând conflictul
negativ de competență a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în
vederea rezolvării conflictului.
Soluționând conflictul
negativ de competență ivit Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
prin sentința comercială nr. 109 din 11 septembrie 2008 a stabilit că acțiunea
reclamantului are o natură comercială, conferită de calitatea de comerciant a SC
B.I.T.T.I. SRL, așa încât, în considerarea art. 4 C. com. raportat la art. 2
alin. (
1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ.,
a stabilit competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta B.M. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. recurenta
critică sentința dată în soluționarea conflictului negativ de competență pentru
că încalcă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prin
neindicarea căii de atac și a termenului în care aceasta poate fi exercitată,
aspect ce atrage nulitatea hotărârii.
De asemenea instanța nu a
indicat motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, aspecte ce se
încadrează în motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C.
proc. civ.
Prin cea de-a doua critică
recurenta apreciază că instanța a interpretat greșit natura cauzei întrucât
obiectul cererii de chemare în judecată vizează raporturi civile de vecinătate,
așa încât prezumția de comercialitate instituită de art. 4 și art. 56 C. com.
este înlăturată.
În consecință recurenta
apreciază că era competentă Judecătoria Sectorului 1 București și nu Tribunalul
București, secția comercială, fapta pârâtei comerciante neputând fi considerată
ca o faptă subiectivă de comerț în raport de dispozițiile art. 3 și
art.
4 C. com.
Recursul este întemeiat
pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica referitoare la
interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii
este întemeiată deoarece potrivit art. 4 C. com. sunt considerate fapte de
comerț – în afara celor enumerate în art. 3 C. com. – și celelalte obligațiuni
și contracte ale unui comerciant „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă
contrariul rezultă din însuși actul.”
Instanța ce a soluționat
conflictul de competență a avut în vedere numai calitatea de comerciant a uneia
dintre pârâte, nu și natura juridică a obiectului cererii de chemare în
judecată ce viza raporturile de vecinătate în folosirea instalației de apă și
gaze dintre reclamant și B.M., proprietara terenului pe care este amplasată
construcția, proprietatea societății.
Ori, în atare situație,
chiar dacă una dintre părți este comerciant, prezumția de comercialitate
instituită de art. 56 și art. 4 C. com. este răsturnată de natura raporturilor
juridice deduse judecății, raporturi civile ce atrăgeau competența Judecătoriei
Sectorului 1 București, ca instanță civilă.
În consecință, având în
vedere dispozițiile art. 312
alin. (
3) coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Curtea va
admite recursul, va modifica sentința în sensul stabilirii competenței
soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cât privește criticile
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea le apreciază ca
nefondate deoarece sentința recurată cuprinde argumentarea în fapt și în drept
a instanței, iar nemenționarea în cuprinsul hotărârii a căii de atac nu atrage
nulitatea hotărârii, cum a susținut recurenta, dispozițiile art. 261
alin. (
1) C. proc. civ. neprevăzând o
asemenea sancțiune, căile de atac și termenul în care se pot ele exercita fiind
stipulate în lege și nu acordate de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta B.M. împotriva sentinței nr. 109 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială.
Modifică sentința atacată în
sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei
Sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 martie 2009.