ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 860/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 860/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată din 27 decembrie 2007 adresată Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul P.B. a chemat în judecată pe pârâții B.M. și SC B.I.T.T.I. SRL, reprezentată de B.M., solicitând obligarea pârâților să întrerupă alimentarea cu gaze a imobilului din Sinaia, să desființeze robinetul de apă amplasat fără forme legale pe conducta ce aprovizionează proprietatea sa și să-i permită accesul la rețeaua de apă potabilă. Prin sentința civilă nr. 4053 din 25 martie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu iar cauza a fost trimisă Tribunalului București, secția comercială, în vederea soluționării urmare declinării competenței, reținând că litigiul are natură comercială.
La rândul său Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7555 din 18 iunie 2008 a admis excepția de necompetență și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind că litigiul, deși vizează și un comerciant, are natură civilă, ce intră în sfera raporturilor de vecinătate. Constatând conflictul negativ de competență a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea rezolvării conflictului. Soluționând conflictul negativ de competență ivit Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 109 din 11 septembrie 2008 a stabilit că acțiunea reclamantului are o natură comercială, conferită de calitatea de comerciant a SC B.I.T.T.I.
SRL, așa încât, în considerarea art. 4 C. com. raportat la art. 2 alin. ( 1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., a stabilit competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B.M. criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. recurenta critică sentința dată în soluționarea conflictului negativ de competență pentru că încalcă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prin neindicarea căii de atac și a termenului în care aceasta poate fi exercitată, aspect ce atrage nulitatea hotărârii. De asemenea instanța nu a indicat motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, aspecte ce se încadrează în motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.
civ. Prin cea de-a doua critică recurenta apreciază că instanța a interpretat greșit natura cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată vizează raporturi civile de vecinătate, așa încât prezumția de comercialitate instituită de art. 4 și art. 56 C. com. este înlăturată. În consecință recurenta apreciază că era competentă Judecătoria Sectorului 1 București și nu Tribunalul București, secția comercială, fapta pârâtei comerciante neputând fi considerată ca o faptă subiectivă de comerț în raport de dispozițiile art. 3 și art. 4 C. com. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica referitoare la interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii este întemeiată deoarece potrivit art. 4 C. com.
sunt considerate fapte de comerț – în afara celor enumerate în art. 3 C. com. – și celelalte obligațiuni și contracte ale unui comerciant „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul rezultă din însuși actul.” Instanța ce a soluționat conflictul de competență a avut în vedere numai calitatea de comerciant a uneia dintre pârâte, nu și natura juridică a obiectului cererii de chemare în judecată ce viza raporturile de vecinătate în folosirea instalației de apă și gaze dintre reclamant și B.M., proprietara terenului pe care este amplasată construcția, proprietatea societății. Ori, în atare situație, chiar dacă una dintre părți este comerciant, prezumția de comercialitate instituită de art. 56 și art. 4 C. com.
este răsturnată de natura raporturilor juridice deduse judecății, raporturi civile ce atrăgeau competența Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță civilă. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. ( 3) coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul stabilirii competenței soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Cât privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea le apreciază ca nefondate deoarece sentința recurată cuprinde argumentarea în fapt și în drept a instanței, iar nemenționarea în cuprinsul hotărârii a căii de atac nu atrage nulitatea hotărârii, cum a susținut recurenta, dispozițiile art. 261 alin. ( 1) C. proc.
civ. neprevăzând o asemenea sancțiune, căile de atac și termenul în care se pot ele exercita fiind stipulate în lege și nu acordate de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.M. împotriva sentinței nr. 109 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică sentința atacată în sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.