ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 790/2012

Din actele și lucrările dosarului, se constată că: Prin sentința civilă nr. 4443 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. - DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta SC B.I.T. SRL, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 5 București la data de 13 iulie 2009, reclamanta C.N.A.D.R. - DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta SC B.I.T.

SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.853,34 lei (1.389,38 Euro) la cursul de schimb al BNR valabil în ultima zi a lunii anterioare datei la care se va achita rovinieta, conform contractului, reprezentând contravaloare rate restante la tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale și penalități conform contractului 1116 din 24 noiembrie 2005, calculate până la data menționată în tabelul de calcul precum și cele datorate până la data plății efective a ratelor restante. Prin sentința pronunțată în dosarul nr. 3969/302/2009, Judecătoria sectorului 5 a respins cererea formulată de reclamantă, în baza contractului nr. 1116 din 24 noiembrie 2005, pentru emiterea somației de plată.

Prin sentința civilă nr. 644 din 1 februarie 2010, Judecătoria sectorului 5 București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC B.K.I. SRL, a admis acțiunea formulată de C.N.A.D.N.R. - Direcția de Drumuri și Poduri București și a obligat pârâta la plata sumei de 5.853,34 lei, constând în 2.368,91 lei, rată scadentă și neachitată și 3.482,32 lei, penalități de întârziere și a obligat pârâta la plata sumei de 439,46 lei, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 5 București a reținut următoarele: Prin contractul nr. 1116 din 24 noiembrie 2005, părțile au convenit ca pârâta să plătească reclamantei tariful de utilizare a drumurilor naționale, în patru rate trimestriale, în schimbul rovinietelor primite, iar, în cazul neplății la termenele stabilite, pârâta datorând penalități de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei totale.

Pârâta a achitat doar rata I, II și III, neîndeplinindu-și obligația de plată pentru rata IV asumată prin contract. Contractul nu putea fi reziliat unilateral, întrucât părțile au prevăzut expres că, în situația reducerii parcului de vehicule, vor rezilia de comun acord contractul și vor încheia concomitent un nou contract pentru vehiculele rămase în parcul pârâtei. Potrivit art. 972 C. civ. care consacră principiul relativității actelor juridice, cumpărătoarea autovehicului - SC V. SRL- nu poate fi obligată la plata ratelor rămase neachitate, această societate nefiind parte contractantă.

Potrivit art. 1 alin. (10) din OG nr. 15/2002 și Normelor metodologice aprobate prin Ordinul 1433/2002, în cazul schimbării deținătorului autovehiculului sau al cedării dreptului de folosință, rovinieta își menține valabilitatea, debitoarea asumându-și obligația de plată stipulată în contract și în situația înstrăinării vehiculului, având posibilitatea să își recupereze cheltuiala de la cumpărătoarea vehiculului. Mai mult, potrivit art. 2 pct. 10 și art. 5 pct. l din contract, în situația radierii din circulație a vehiculului, pârâta trebuia să solicite rezilierea contractului, fapt ce nu s-a întâmplat. Pârâta a procedat la radierea din circulație a vehiculului și nu a solicitat rezilierea contractului, așadar, și-a asumat răspunderea pentru achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri și după radierea din circulație a vehiculului.

Prin decizia comercială nr. 591 din 12 mai 2010, Tribunalul București a admis recursul formulat de recurenta SC B.K.I. SRL, a casat sentința civilă nr. 644 din 1 februarie 2010 a Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

In raport cu precitatul text legal, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA este asimilată autorității publice, având în vedere autorizarea acesteia de a presta un serviciu public. De asemenea, izvorul raportului juridic din pricina de față, respectiv, contractul nr. 1116 din 24 noiembrie 2005 este asimilat actului administrativ reglementat prin legea specială și anume Legea nr. 554/2004. In consecință, cum potrivit art. 10 alin. (l) teza II din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin sentința civilă nr. 7804 din 10 octombrie 2011, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu, în raport de decizia Tribunalului București nr. 591 din 12 mai 2010, a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria sectorului 5 București și Curtea de Apel București, a trimis cauza privind pe reclamanta C.N.A.D.R. SA și pe pârâta SC B.I.T. SRL Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Judecătoria sectorului 5 București a invocat excepția necompetenței materiale și a constatat ivit conflictul negativ de competență, având în vedere: - decizia Tribunalului București și decizia Curții de Apel București, respectiv, decizia prin care s-a admis recursul împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria sectorului 5 prin care s-a declinat soluționarea cauzei Curții de Apel București, dar și decizia Curții de Apel București prin care aceasta a apreciat asupra necompetenței sale și competența Judecătoriei sectorului 5, în raport cu decizia Tribunalului București, față de decizia Curții de Apel București nr. 4443 din 10 noiembrie 2010. Asupra conflictului negativ de competență de față, se constată următoarele: Este de observat că, prin decizia comercială nr. 591 din 12 mai 2010, irevocabilă, Tribunalul București a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă SC B.K.I.

SRL, a casat sentința civilă nr. 644 din 1 februarie 2010 a Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cum conflictul negativ de competență s-a ivit între Judecătoria sectorului 5 București și Curtea de Apel București, iar chestiunea competenței a fost rezolvată cu putere de lucru judecat prin decizia comercială a Tribunalului București nr. 591 din 12 mai 2010, prin admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă SC B.K.I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 644 din 1 februarie 2010 a Judecătoriei sectorului 5 București, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, urmează ca Înalta Curte să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2012.