ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 790/2012

Din actele și lucrările dosarului, se

constată că:

Prin sentința civilă nr. 4443

din

10 noiembrie 2010, Curtea de Apel

București a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de

soluționare a cauzei formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. - DIRECȚIA DE DRUMURI

ȘI PODURI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta SC B.I.T. SRL, în favoarea

Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

București a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria sectorului 5 București la data de 13

iulie

2009, reclamanta C.N.A.D.R. - DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI

PODURI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta SC B.I.T. SRL, a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 5.853,34 lei (1.389,38 Euro) la cursul de

schimb al BNR valabil în ultima zi a lunii anterioare datei la care se va

achita rovinieta, conform contractului, reprezentând contravaloare rate

restante la tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale și penalități

conform contractului 1116 din 24 noiembrie 2005, calculate până la data

menționată în tabelul de calcul precum și cele datorate până la data plății

efective a ratelor restante.

Prin sentința pronunțată în dosarul

nr. 3969/302/2009, Judecătoria sectorului 5 a respins cererea formulată de

reclamantă, în baza contractului nr. 1116 din 24 noiembrie 2005, pentru

emiterea somației de plată.

Prin sentința civilă nr. 644 din 1

februarie 2010, Judecătoria sectorului 5 București a respins ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC B.K.I. SRL,

a admis acțiunea formulată de C.N.A.D.N.R. - Direcția de Drumuri și Poduri

București și a obligat pârâta la plata sumei de 5.853,34 lei, constând în

2.368,91 lei, rată scadentă și neachitată și 3.482,32 lei, penalități de

întârziere și a obligat pârâta la plata sumei de 439,46 lei, taxă judiciară de

timbru și timbru judiciar.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

sectorului 5 București a reținut următoarele:

Prin contractul nr. 1116 din 24

noiembrie 2005, părțile au convenit ca pârâta să plătească reclamantei tariful

de utilizare a drumurilor naționale, în patru rate trimestriale, în schimbul

rovinietelor primite, iar, în cazul neplății la termenele stabilite, pârâta

datorând penalități de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi

de întârziere asupra sumei totale.

Pârâta a achitat doar rata

I, II

și

III,

neîndeplinindu-și obligația de plată pentru rata

IV

asumată prin contract.

Contractul nu putea fi reziliat

unilateral, întrucât părțile au prevăzut expres că, în situația reducerii

parcului de vehicule, vor rezilia de comun acord contractul și vor încheia

concomitent un nou contract pentru vehiculele rămase în parcul pârâtei.

Potrivit art. 972 C. civ. care

consacră principiul relativității actelor juridice, cumpărătoarea autovehicului

- SC V. SRL- nu poate fi obligată la plata ratelor rămase neachitate, această

societate nefiind parte contractantă.

Potrivit art. 1 alin. (10) din OG nr.

15/2002 și Normelor metodologice aprobate prin Ordinul 1433/2002, în cazul

schimbării deținătorului autovehiculului sau al cedării dreptului de folosință,

rovinieta își menține valabilitatea, debitoarea asumându-și obligația de plată

stipulată în contract și în situația înstrăinării vehiculului, având

posibilitatea să își recupereze cheltuiala de la cumpărătoarea vehiculului.

Mai mult, potrivit art. 2 pct. 10 și

art. 5 pct. l din contract, în situația radierii din circulație a vehiculului,

pârâta trebuia să solicite rezilierea contractului, fapt ce nu s-a întâmplat.

Pârâta a procedat la radierea din

circulație a vehiculului și nu a solicitat rezilierea contractului, așadar, și-a

asumat răspunderea pentru achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri

și după radierea din circulație a vehiculului.

Prin decizia comercială nr. 591 din 12

mai 2010, Tribunalul București a admis recursul formulat de recurenta SC B.K.I.

SRL, a casat sentința civilă nr. 644 din 1 februarie 2010 a Judecătoriei

sectorului 5 București și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă

instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

București a reținut că potrivit art. 2 alin. (1)

lit. b)

din Legea nr. 554/2004, prin autoritate publică se

înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care

acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes

legitim public, fiind asimilate autorităților publice, în sensul prezentei

legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut

statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public,

în regim de putere publică.

In raport cu precitatul text legal,

reclamanta C.N.A.D.N.R. SA este asimilată autorității publice, având în vedere

autorizarea acesteia de a presta un serviciu public.

De asemenea, izvorul raportului

juridic din pricina de față, respectiv, contractul nr. 1116 din 24 noiembrie

2005 este asimilat actului administrativ reglementat prin legea specială și

anume Legea nr. 554/2004.

In consecință, cum potrivit art. 10

alin. (l)

teza

II

din Legea nr. 554/2004,

litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin sentința civilă nr. 7804 din 10

octombrie 2011, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția

necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu, în raport de

decizia Tribunalului București nr. 591 din 12 mai 2010, a constatat ivit

conflict negativ de competență între Judecătoria sectorului 5 București și

Curtea de Apel București, a trimis cauza privind pe reclamanta C.N.A.D.R. SA și

pe pârâta SC B.I.T. SRL Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Judecătoria sectorului 5 București a

invocat excepția necompetenței materiale și a constatat ivit conflictul negativ

de competență, având în vedere:

- decizia Tribunalului București și

decizia Curții de Apel București, respectiv, decizia prin care s-a admis

recursul împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria sectorului 5 prin care

s-a declinat soluționarea cauzei Curții de Apel București, dar și decizia

Curții de Apel București prin care aceasta a apreciat asupra necompetenței sale

și competența Judecătoriei sectorului 5, în raport cu decizia Tribunalului

București, față de decizia Curții de Apel București nr. 4443 din 10 noiembrie

2010.

Asupra conflictului negativ de

competență de față, se constată următoarele:

Este de observat că, prin decizia

comercială nr. 591 din 12 mai 2010, irevocabilă, Tribunalul București a admis

recursul formulat de recurenta-pârâtă SC B.K.I. SRL, a casat sentința

civilă

nr. 644 din 1 februarie 2010 a

Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis cauza spre competentă

soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Cum conflictul negativ

de competență s-a ivit între Judecătoria sectorului 5 București și Curtea de

Apel București, iar chestiunea competenței a fost rezolvată cu putere de lucru

judecat prin decizia comercială a Tribunalului București nr. 591 din 12 mai

2010, prin admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă SC B.K.I. SRL,

împotriva sentinței civile nr. 644 din 1 februarie 2010 a Judecătoriei

sectorului 5 București, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, urmează ca Înalta Curte să stabilească

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2012.