ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta
creditoare C.N.A.D.N. SA din România prin D.R.D.P. București a solicitat emiterea
somației de plată împotriva pârâtului debitor C.D. și obligarea acestuia la plata
sumei de 46,53 euro (175,13 RON), din care suma de 22,44 euro (94,05 RON) reprezentând
rata a doua și 24,09 euro (81,08 RON) reprezentând penalități de întârziere calculate
conform notei de calcul anexate, în baza contractului de eliberare a rovinietei
nr. 2261 din 20 ianuarie 2007, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată
de 40,50 RON.
Hotărârea Judecătoriei
sectorului 6 București
Prin sentința civilă nr.
3203 din 20 aprilie 2010, Judecătoria sectorului 6 București, a admis excepția necompetenței
materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția de contencios administrativ
ș
i fiscal.
Pentru a pronun
ț
a această soluție, Judecătoria
a apreciat că raportul juridic născut între păr
ț
i prezintă caracter administrativ, contractul
din 20 ianuarie 2007 fiind încheiat între o societatea comercială
ș
i o autoritate publică
în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004, având ca obiect
dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății unui tarif,
acesta fiind reglementat prin dispoziții ale legii, de la care nu se poate deroga.
Prin urmare,fiind un contract
administrativ, acesta este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin.
(1) lit. c) Legea nr. 554/2004
ș
i, re
ș
inând dispozi
ț
iile art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001, conform
cărora cererile privind somația de plată se depun la instan
ț
a competentă pentru judecarea
fondului cauzei în primă instanță, rezultă că, în spe
ț
ă, competen
ț
a materială de soluționare
a pricinii aparține Tribunalului București.
Hotărârea Tribunalului
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă
nr. 3544 din 17 decembrie 2010, Tribunalul București a admis
excepția necompetenței
materiale, invocată din oficiu
ș
i a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel,
Tribunalul a reținut calitatea de autoritate publică centrală pe care legea o atribuie
reclamantei prin asimilare, conform art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală Legea
nr. 554/2004 și art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 84/2003, D.R.D.P. București acționând
în calitate de simplu mandatar, astfel încât, după criteriul rangului autorității
publice care a încheiat actul administrativ asimilat,
potrivit prevederilor
art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, competența materială de
soluționare a acțiunii
de fond revine curții de apel, iar potrivit
art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, competența
teritorială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel
București.
Hotărârea Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentin
ț
a civilă nr. 3311 din
09 mai 2011, Curtea de Apel, a admis
excepția necompetenței materiale, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București și,
constatând ivit conflictul
negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea
soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de Apel a reținut că raportul juridic născut între păr
ț
i este de natură civilă,
vizând obligații ce decurg din nerespectarea unui contract în temeiul căruia debitorul
obligației suportă
ș
i penalități de întârziere,
astfel încât, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei
aparține judecătoriei ca instanță de drept comun.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante
Verificând condițiile
sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că mai
multe instan
ț
e, respectiv Judecătoria
sectorului 6 București, Tribunalul București
ș
i Curtea de Apel București, s-au declarat
necompetente să soluționeze aceeași pricină, prin hotărâri irevocabile
ș
i, deși au intervenit
declinări succesive de competen
ț
ă între cele trei instan
ț
e, sunt îndeplinite condițiile existenței
conflictului negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 din C. proc. civ.,
întrucât Curtea de Apel București
ș
i Judecătoria sectorului 6 București au intrat
în contradicție, generând
o întrerupere a cursului judecății,
pentru a cărei remediere este nevoie de intervenția Înaltei Cur
ț
i ca instan
ț
ă
judecătorească ierarhic
superioară.
Soluționând conflictul
negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ
ș
i fiscal, și Judecătoria
sectorului 6 București, Înalta Curte va pronun
ț
a, în raport cu obiectul cauzei, precum
și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
ș
i va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reglementând obiectul
acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin
art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă
să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract
administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,
executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după
care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat
principiului priorității interesului public.
Contractul administrativ
nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin
art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite
contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv
a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată,
de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor
bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat
pentru concesiunea de lucrări), prestarea serviciilor publice, achizițiile publice,
precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute
prin legi speciale.
În cauza supusă dezbaterii,
prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N. din România S.A., prin D.R.D.P. București,
a solicitat, în cadrul procedurii somației de plată, obligarea debitorului C.D.
la plata sumei de 46,53 euro (175,13 RON), reprezentând rata a doua
ș
i penalități de întârziere
datorate în baza contractului din 20 ianuarie 2007 încheiat în temeiul art. 4 O.G.
nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport
rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului
de utilizare.
Cererea formulată
de autoritatea reclamantă este întemeiată pe
prevederile O.G. nr. 5/2001 privind procedura
somației de plată, iar, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonan
ț
ă, „cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă
pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.
Astfel fiind, litigiul
poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea
rovinietelor în beneficiul unei persoane fizice de către C.N.A.D.N., care este,
potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială
pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și
cu prezentul statut”.
Prin urmare, raportat
la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în
condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată
să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități
publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) Legea nr. 554/2004, acest contract
nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile
art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, astfel încât competența
materială de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revine judecătoriei,
conform art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 și art. 2
alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la natura comercială a litigiului
și valoarea acestuia, iar, din punct de vedere teritorial, în temeiul art. 10
alin. (3) Legea nr. 554/2004, prezentul litigiu este de competen
ț
a Judecătoriei sectorului
6 București.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
În consecință, având în
vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)
și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,
în primă instanță, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamanta C.N.A.D.N. din România S.A. prin D.R.D.P. București
ș
i pe pârâtul C.D., în
favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august
2011.