ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta

creditoare C.N.A.D.N. SA din România prin D.R.D.P. București a solicitat emiterea

somației de plată împotriva pârâtului debitor C.D. și obligarea acestuia la plata

sumei de 46,53 euro (175,13 RON), din care suma de 22,44 euro (94,05 RON) reprezentând

rata a doua și 24,09 euro (81,08 RON) reprezentând penalități de întârziere calculate

conform notei de calcul anexate, în baza contractului de eliberare a rovinietei

nr. 2261 din 20 ianuarie 2007, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată

de 40,50 RON.

sectorului 6 București

Prin sentința civilă nr.

3203 din 20 aprilie 2010, Judecătoria sectorului 6 București, a admis excepția necompetenței

materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția de contencios administrativ

ș

i fiscal.

Pentru a pronun

ț

a această soluție, Judecătoria

a apreciat că raportul juridic născut între păr

ț

i prezintă caracter administrativ, contractul

din 20 ianuarie 2007 fiind încheiat între o societatea comercială

ș

i o autoritate publică

în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004, având ca obiect

dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății unui tarif,

acesta fiind reglementat prin dispoziții ale legii, de la care nu se poate deroga.

Prin urmare,fiind un contract

administrativ, acesta este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) Legea nr. 554/2004

ș

i, re

ș

inând dispozi

ț

iile art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001, conform

cărora cererile privind somația de plată se depun la instan

ț

a competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță, rezultă că, în spe

ț

ă, competen

ț

a materială de soluționare

a pricinii aparține Tribunalului București.

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă

nr. 3544 din 17 decembrie 2010, Tribunalul București a admis

excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu

ș

i a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut calitatea de autoritate publică centrală pe care legea o atribuie

reclamantei prin asimilare, conform art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală Legea

nr. 554/2004 și art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 84/2003, D.R.D.P. București acționând

în calitate de simplu mandatar, astfel încât, după criteriul rangului autorității

publice care a încheiat actul administrativ asimilat,

potrivit prevederilor

art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, competența materială de

soluționare a acțiunii

de fond revine curții de apel, iar potrivit

art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, competența

teritorială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

București.

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentin

ț

a civilă nr. 3311 din

09 mai 2011, Curtea de Apel, a admis

excepția necompetenței materiale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București și,

constatând ivit conflictul

negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut că raportul juridic născut între păr

ț

i este de natură civilă,

vizând obligații ce decurg din nerespectarea unui contract în temeiul căruia debitorul

obligației suportă

ș

i penalități de întârziere,

astfel încât, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei

aparține judecătoriei ca instanță de drept comun.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Verificând condițiile

sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că mai

multe instan

ț

e, respectiv Judecătoria

sectorului 6 București, Tribunalul București

ș

i Curtea de Apel București, s-au declarat

necompetente să soluționeze aceeași pricină, prin hotărâri irevocabile

ș

i, deși au intervenit

declinări succesive de competen

ț

ă între cele trei instan

ț

e, sunt îndeplinite condițiile existenței

conflictului negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 din C. proc. civ.,

întrucât Curtea de Apel București

ș

i Judecătoria sectorului 6 București au intrat

în contradicție, generând

o întrerupere a cursului judecății,

pentru a cărei remediere este nevoie de intervenția Înaltei Cur

ț

i ca instan

ț

ă

judecătorească ierarhic

superioară.

Soluționând conflictul

negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ

ș

i fiscal, și Judecătoria

sectorului 6 București, Înalta Curte va pronun

ț

a, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

ș

i va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reglementând obiectul

acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin

art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă

să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract

administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,

executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după

care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat

principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ

nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin

art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv

a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată,

de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor

bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat

pentru concesiunea de lucrări), prestarea serviciilor publice, achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute

prin legi speciale.

În cauza supusă dezbaterii,

prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N. din România S.A., prin D.R.D.P. București,

a solicitat, în cadrul procedurii somației de plată, obligarea debitorului C.D.

la plata sumei de 46,53 euro (175,13 RON), reprezentând rata a doua

ș

i penalități de întârziere

datorate în baza contractului din 20 ianuarie 2007 încheiat în temeiul art. 4 O.G.

nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport

rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului

de utilizare.

Cererea formulată

de autoritatea reclamantă este întemeiată pe

prevederile O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somației de plată, iar, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonan

ț

ă, „cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

Astfel fiind, litigiul

poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei persoane fizice de către C.N.A.D.N., care este,

potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială

pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și

cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat

la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată

să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități

publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) Legea nr. 554/2004, acest contract

nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile

art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, astfel încât competența

materială de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revine judecătoriei,

conform art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 și art. 2

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la natura comercială a litigiului

și valoarea acestuia, iar, din punct de vedere teritorial, în temeiul art. 10

alin. (3) Legea nr. 554/2004, prezentul litigiu este de competen

ț

a Judecătoriei sectorului

6 București.

de competență

În consecință, având în

vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta C.N.A.D.N. din România S.A. prin D.R.D.P. București

ș

i pe pârâtul C.D., în

favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august

2011.