ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3378/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 382 din

4 iunie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamanta

Asociația „C.E."în contradictoriu cu pârâții Prefectura județului

Hunedoara și Consiliul județean Hunedoara, prin care aceasta a solicitat

„obligarea pârâților prin hotărâre judecătorească de a onora dispozițiile

Constituției României, anularea actelor administrative emise în urma

sesizărilor/notificărilor din 22 octombrie 2001 și din 1 decembrie 2001,

obligarea pârâților să reanalizeze aceste notificări."

Soluția a fost

menținută de Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, care prin Decizia nr. 399/

A din 1 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a

pronunța aceste hotărâri, instanțele au reținut în esență că reclamanta nu a

înțeles să respecte dispozițiile legale și nu a atașat la notificare,

documentele justificative necesare.

Astfel, deși în

instanță, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a depune acte doveditoare,

aceasta nu a dat curs dispoziției instanței, așa încât, soluționarea cauzei s-a

făcut exclusiv pe baza probelor existente la dosar, insuficiente pentru

exercitarea controlului judiciar.

Reclamanta

Asociația „C.E." a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel, fără a

indica în drept criticile expuse în motivele de recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea celor două hotărâri, în sensul admiterii acțiunii,

astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr.

1414 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba lulia a declinat competența

soluționării recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

temeiul art. 4 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea

din 6 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecării recursului luând act.,

în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că nici una

din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat

judecata în lipsă.

La 21 ianuarie

2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența

dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

Deși citate cu

această mențiune, părțile nu au înțeles să se prezinte la termenul fixat, din 1

iunie 2010.

Se constată că

în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul

fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în

desfășurarea activității judiciare.

Astfel,

perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea

obligațiilor procesuale și se întemeiată pe o prezumție de abandonare a

judecății, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii

litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție a

perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei

instituții de drept procesual civil.

În speță,

suspendarea judecății dăinuie de mai mult de 3 ani, interval în care, din culpa

părților, s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.

Ca atare, în

considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta Asociația „C.E." împotriva

Deciziei nr. 399/ A din 1 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.