ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4942/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrată plângerea formulată de SC P. SA în contradictoriu cu SN A.I.T. T.V. SA împotriva Deciziei nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a C.N.S.C. emisă în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006. Prin Încheierea din 18 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de SN A.I.T. T.V. SA, dispunându-se strămutarea judecării acesteia la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 1019 din 21 aprilie 2010 a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel București reținând că în cauză este vorba despre un litigiu care vizează o contestație referitoare la procedura de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, astfel că, potrivit art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel București are competență exclusivă stabilită de legiuitor. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1561 din 14 iunie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării acestuia.

Prin decizia menționată s-a reținut că obiectul pricinii este o plângere formulată împotriva unei decizii pronunțate de C.N.S.C. și nu o contestație referitoare la procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național. Faptul că decizia C.N.S.C. ar putea fi considerată nelegală întrucât acest organism nu era competent să soluționeze contestația formulată de SC P. SA este o problemă ce ține de soluționarea plângerii. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ. există conflict negativ de competență. Statuând asupra acestuia reține următoarele. Obiectul investirii instanțelor de contencios administrativ îl constituie plângerea împotriva Deciziei nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a C.N.S.C.

emisă în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind procedura de atribuire a contractului de achiziție având ca obiect „Execuția de lucrări la obiectivul de investiții terminal sosiri interne”, anterioară modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 76/2010. Potrivit art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, „ Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”. Conform art. 256 din O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G.

nr. 72/2009 „(1) În vederea soluționării contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze C.N.S.C., cu respectarea prevederilor art. 256 2 și 270 și 271. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București”. Decizia nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a fost emisă având în vedere procedura prevăzută de art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin O.U.G. nr. 72/2009. Potrivit art. 283 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva unei astfel de decizii este curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază se află sediul autorității contractante. În raport de aceste dispoziții instanța competentă ar fi fost Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, însă, urmare a admiterii strămutării, competența de soluționare a plângerii revine Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Această din urmă instanță în mod greșit și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în raport de obiectul cererii deduse judecății. Cele reținute în considerentele deciziei Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, referitoare la calificarea procedurii de achiziție publică puteau constitui aprecieri referitoare la legalitatea deciziei C.N.S.C.

contestată în cauză și implicit asupra legalității procedurii și nu motive pentru declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC P. SA Timișoara și SN A.I.T. T.V. SA, Timișoara în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.