ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4942/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost

înregistrată plângerea formulată de SC P. SA în contradictoriu cu SN A.I.T. T.V.

SA împotriva Deciziei nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a C.N.S.C. emisă

în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Încheierea din

18 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată

de SN A.I.T. T.V. SA, dispunându-se strămutarea judecării acesteia la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 1019 din 21

aprilie 2010 a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea

Curții de Apel București reținând că în cauză este vorba despre un litigiu care

vizează o contestație referitoare la procedura de atribuire de servicii și/sau

lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, astfel că,

potrivit art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și

completările ulterioare, Curtea de Apel București are competență exclusivă

stabilită de legiuitor.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.

1561 din 14 iunie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul instanței

supreme în vederea soluționării acestuia.

Prin decizia

menționată s-a reținut că obiectul pricinii este o plângere formulată împotriva

unei decizii pronunțate de C.N.S.C. și nu o contestație referitoare la

procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de

transport de interes național. Faptul că decizia C.N.S.C. ar putea fi

considerată nelegală întrucât acest organism nu era competent să soluționeze

contestația formulată de SC P. SA este o problemă ce ține de soluționarea

plângerii.

Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că în raport de dispozițiile art. 20 C. proc.

civ. există conflict negativ de competență.

Statuând asupra

acestuia reține următoarele.

Obiectul investirii

instanțelor de contencios administrativ îl constituie plângerea împotriva Deciziei

nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a C.N.S.C. emisă în procedura prevăzută

de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind

procedura de atribuire a contractului de achiziție având ca obiect „Execuția de

lucrări la obiectivul de investiții terminal sosiri interne”, anterioară

modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 76/2010.

Potrivit art. 298 din

O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, „

Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de

desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se

definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”.

Conform art. 256

din O.U.G. nr. 34/2006

modificat prin O.U.G. nr. 72/2009

„(1) În vederea soluționării

contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, partea care se consideră

vătămată are dreptul să se adreseze C.N.S.C., cu respectarea prevederilor art. 256

2

și 270 și 271.

(2)

Prin excepție de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de

atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de

interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de

competența exclusivă a Curții de Apel București”.

Decizia nr. 3803/362C10/4157

din 7 august 2009 a fost emisă

având în vedere procedura prevăzută de art. 256

alin. (1)

din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin O.U.G. nr. 72/2009.

Potrivit art. 283 alin.

(1) din O.U.G. nr. 34/2006, instanța competentă să soluționeze plângerea

împotriva unei astfel de decizii este curtea de apel, secția de contencios

administrativ și fiscal, în a cărei rază se află sediul autorității

contractante.

În raport de aceste

dispoziții instanța competentă ar fi fost Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, însă, urmare a admiterii strămutării,

competența de soluționare a plângerii revine Curții de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Această din urmă

instanță în mod greșit și-a declinat competența materială de soluționare a

cauzei în raport de obiectul cererii deduse judecății.

Cele reținute în

considerentele deciziei Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal, referitoare la calificarea procedurii de achiziție publică puteau

constitui aprecieri referitoare la legalitatea deciziei C.N.S.C. contestată în

cauză și implicit asupra legalității procedurii și nu motive pentru declinarea

competenței materiale de soluționare a cauzei.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC P. SA Timișoara și SN A.I.T. T.V. SA,

Timișoara în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.