ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5079/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie

2007 pe rolul Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte

de muncă și asigurări sociale, reclamanta Municipiul SIGHETU MARMAȚIEI a chemat

în judecată pe pârâta SC N.C.F. solicitând obligarea acesteia să execute

lucrările de reabilitare a obiectivului „Pod istoric peste râul Tisa",

care realizează legătura între localitățile Sighetu Marmatiei și Solotvino

(Ucraina), iar în caz contrar să fie îndrituită reclamanta să realizeze aceste

lucrări cu o altă firmă, pe cheltuiala pârâtei.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata

sumei de 90.000 RON, reprezentând contravaloarea covorului asfaltic turnat

peste pod, lucrare ce ar fi trebuit executată de pârâtă.

In motivarea cererii sale reclamantul a arătat, în

esență, că societatea pârâtă s-a obligat prin contractul de antrepriză încheiat

cu Primăria municipiului Sighetu Marmației să execute lucrarea „Pod istoric

peste râul Tisa", care urma să facă legătura între două localități cu

populație românească din România și Ucraina, însă nu și-a îndeplinit

corespunzător obligațiile contractuale, podul executat de pârâtă fiind în

pericol de prăbușire din cauza unor vicii ascunse ale construcției, vicii

datorate executantului lucrării.

În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/1995.

Prin încheierea civilă nr. 83 din data de 25 ianuarie

2008, Tribunal Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial

Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, având

în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

contractul în speță, prin raportare la obiectul acțiunii judiciare, nu poate

face obiectul controlului de legalitate potrivit Legii nr. 554/2004.

Prin sentința comercială nr. 1403 din data de 5 iunie

2008, Tribunalul Comercial Cluj a admis excepția necompetenței materiale

proprii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ.

In motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Comercial

Cluj a reținut că respectivul contract de execuție a investiției încheiat între

părți, în baza ofertei pârâtei și HCL al Municipiului Sighetu Marmației nr.

56/2000, potrivit O.G. nr. 12/1993, în vigoare la data încheierii contractului,

este un contract de achiziție publică, astfel încât față de obiectul cauzei, ce

vizează modul de executare al acestui contract, și raportat la dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 554/2004, competența aparține instanțelor de contencios

administrativ.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în

temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul

Comercial Cluj a decis înaintarea cauzei către Curtea de Apel Cluj spre

soluționare.

Prin sentința civilă nr. 53 din 2 iulie 2008, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția

de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat, din

examinarea înscrisurilor dosarului, că obiectul prezentei cauze îl constituie

executarea unui contract administrativ în domeniul achizițiilor publice,

încheiat de o autoritate publică locală, de competența tribunalului ca primă

instanță.

Prin sentința civilă nr. 433 din 20 februarie 2009,

Tribunal Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și în

consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, iar cererile de

chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematelor în garanție SC A.I.

SRL și SC V. SA au fost respinse ca tardive.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul Municipiul Sighetu Marmației, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2.159 din 2 iulie 2009,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis recursul formulat de reclamantul Municipiul Sighetu Marmației, a casat

sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar

a reținut că, față de dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

cererea a fost introdusă inițial la instanța comercială, care și-a declinat

competența la instanța de contencios administrativ, determinarea obiectului și

a naturii juridice s-a realizat prin intermediul instanței judecătorești, în

baza susținerilor părților și a actelor depuse la dosar, în această situație

fiind greșit a imputa reclamantului că nu a îndeplinit procedura prealabilă în

condițiile în care, în baza principiului disponibilității, aceasta a formulat o

acțiune în pretenții la instanța de drept comun.

Prin sentința civilă nr. 3585 din 4 decembrie 2009,

Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

In motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că,

în raport de prevederile O.G. nr. 43/1997, drumurile care leagă două țări

vecine, cum este cazul în speță, sunt drumuri de interes național și prin

urmare, față de prevederile cu caracter special prevăzute de art. 286 alin. (1)

din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin O.U.G. nr. 72/2009, având în vedere că

litigiul în speță a vizat inițial executarea în natură a obligației decurgând

dintr-un contract de achiziție publică având ca obiect lucrări aferente

infrastructurii de transport de interes național, litigiul este de competența

în primă instanță a Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2229 din 11 mai 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea

Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat, evocând

dispozițiile legale incidente și examinând înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, că procedura de licitație publică derulată și finalizată cu încheierea

contractului de achiziție publică de lucrări nu a fost considerată niciodată și

nici nu poate fi considerată ca fiind aferentă infrastructurii de transport de

interes național, că toate actele licitației au fost încheiate de Primăria

Municipiului Sighetu Marmației, care a și decis investiția cu fonduri externe

în vederea satisfacerii unui interes local și care a încheiat contractul și

procesul-verbal de recepție a lucrărilor, în calitate de beneficiar, astfel

încât nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție prevăzute în teza a II-a a

art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, acțiunea în daune prin care

beneficiarul solicită plata de despăgubiri, invocând viciile ascunse ale

construcției și neefectuarea prestației legate turnarea covorului asfaltic

urmând a se soluționa conform procedurii de drept comun în materia

contenciosului achizițiilor publice și potrivit regulatorului de competență.

Constatând existența conflictului negativ de

competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea de Apel București a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va

constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale

incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Cluj, secția de

contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că prezenta cauză are actualmente ca obiect despăgubiri generate de

neexecutarea obligațiilor născute în temeiul unui contract de achiziție

publică, contract ce a avut ca obiect execuția de lucrări de interes public, în

speță „Pod istoric peste râul Tisa" între localitățile Sighetu Marmației

(România) și Solotvino ( Ucraina).

Potrivit art. 5 din O.G. nr. 43/1997

privind

regimul drumurilor

, din punct de vedere funcțional și

administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile publice se împart

în următoarele categorii: a) drumuri de interes național; b) drumuri de interes

județean; c) drumuri de interes local".

Art. 6 alin. (1) din același act normativ prevede că

„drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și

cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu

reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și

cu țările vecine, și pot fi: a) autostrăzi; b) drumuri expres; c) drumuri

naționale europene (E); d) drumuri naționale principale; e) drumuri naționale

secundare."

Potrivit alin. (2), încadrarea în aceste categorii se

face de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, cu

excepția drumurilor naționale europene, a căror încadrare se stabilește

potrivit acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

Înalta Curte constată că lucrarea publică ce face

obiectul contractului în dezbatere a fost denumită în documentația de atribuire

(filele 94 - 106 din dosarul Tribunalului Comercial Cluj) „Lucrări de

suprastructură și completări la infrastructură în albia râului Tisa", cu

amplasament pe traseul străzii N. (Sighetul Marmației) și în capătul str. Z.

(Solotvina), vizând în principal traficul ușor de autoturisme și cel pietonal

și fiind destinat preponderent micului trafic de frontieră.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu sprijină

concluzia că această lucrare ar fi integrată în structura unui drum de interes

național în sensul art. 6 din O.G. nr. 43/1997, și în consecință

infrastructurii de transport de interes național, nefiind relevant faptul că

asigură legătura între o localitate aflată în România și una aflată în țara

vecină, în condițiile în care nu se poate vorbi de un drum proprietate publică

a statului și declarat de interes național de către Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței.

Procedura de licitație pentru executarea lucrării a

fost organizată de Primăria Municipiului Sighetul Marmației, autoritate publică

locală, cu finanțare în cadrul programului Phare-Credo, iar contractul de

execuție a investiției a fost încheiat între părți, în baza ofertei pârâtei și

HCL al Municipiului Sighetul Marmației nr. 56/2000, în condițiile O.G. nr.

12/1993.

In acest context, Înalta Curte constată că sunt

întemeiate argumentele instanței ce a solicitat pronunțarea regulatorului de

competență, în sensul că lucrarea a cărei execuție este în dezbatere, „Pod

istoric peste râul Tisa", este de interes exclusiv local, situație în care

nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție prevăzute în art. 286 alin. (1)

teza

II

din O.U.G. nr. 34/2006, ci dispozițiile ce constituie

drept comun în materia competenței.

Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la

domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cel din urmă caz

neputându-se invoca excepția necompetenței materiale, și constată că în speță

reclamantul a exercitat inițial acest drept de opțiune în favoarea Tribunalului

Cluj, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei SC N.C.F.

De altfel, acest aspect a fost soluționat anterior,

în mod irevocabil, prin regulatorul de competență pronunțat în cauză de Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 53 din 2 iulie 2008, ce beneficiază de autoritate de lucru

judecat.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte

concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în

primă instanță a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ

și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Municipiul Sighetu Marmației în contradictoriu cu pârâtul SC N.C.F.

și chemații în garanție SC V. SA și SC A.I. SRL în favoarea Tribunalului Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie

2010.