ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5079/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2007 pe rolul Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta Municipiul SIGHETU MARMAȚIEI a chemat în judecată pe pârâta SC N.C.F. solicitând obligarea acesteia să execute lucrările de reabilitare a obiectivului „Pod istoric peste râul Tisa", care realizează legătura între localitățile Sighetu Marmatiei și Solotvino (Ucraina), iar în caz contrar să fie îndrituită reclamanta să realizeze aceste lucrări cu o altă firmă, pe cheltuiala pârâtei. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând contravaloarea covorului asfaltic turnat peste pod, lucrare ce ar fi trebuit executată de pârâtă.

In motivarea cererii sale reclamantul a arătat, în esență, că societatea pârâtă s-a obligat prin contractul de antrepriză încheiat cu Primăria municipiului Sighetu Marmației să execute lucrarea „Pod istoric peste râul Tisa", care urma să facă legătura între două localități cu populație românească din România și Ucraina, însă nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale, podul executat de pârâtă fiind în pericol de prăbușire din cauza unor vicii ascunse ale construcției, vicii datorate executantului lucrării. În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/1995. Prin încheierea civilă nr. 83 din data de 25 ianuarie 2008, Tribunal Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul în speță, prin raportare la obiectul acțiunii judiciare, nu poate face obiectul controlului de legalitate potrivit Legii nr. 554/2004. Prin sentința comercială nr. 1403 din data de 5 iunie 2008, Tribunalul Comercial Cluj a admis excepția necompetenței materiale proprii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ. In motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Comercial Cluj a reținut că respectivul contract de execuție a investiției încheiat între părți, în baza ofertei pârâtei și HCL al Municipiului Sighetu Marmației nr. 56/2000, potrivit O.G.

nr. 12/1993, în vigoare la data încheierii contractului, este un contract de achiziție publică, astfel încât față de obiectul cauzei, ce vizează modul de executare al acestui contract, și raportat la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, competența aparține instanțelor de contencios administrativ. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Comercial Cluj a decis înaintarea cauzei către Curtea de Apel Cluj spre soluționare. Prin sentința civilă nr. 53 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat, din examinarea înscrisurilor dosarului, că obiectul prezentei cauze îl constituie executarea unui contract administrativ în domeniul achizițiilor publice, încheiat de o autoritate publică locală, de competența tribunalului ca primă instanță. Prin sentința civilă nr. 433 din 20 februarie 2009, Tribunal Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și în consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, iar cererile de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematelor în garanție SC A.I. SRL și SC V. SA au fost respinse ca tardive. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Sighetu Marmației, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2.159 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de reclamantul Municipiul Sighetu Marmației, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, față de dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cererea a fost introdusă inițial la instanța comercială, care și-a declinat competența la instanța de contencios administrativ, determinarea obiectului și a naturii juridice s-a realizat prin intermediul instanței judecătorești, în baza susținerilor părților și a actelor depuse la dosar, în această situație fiind greșit a imputa reclamantului că nu a îndeplinit procedura prealabilă în condițiile în care, în baza principiului disponibilității, aceasta a formulat o acțiune în pretenții la instanța de drept comun.

Prin sentința civilă nr. 3585 din 4 decembrie 2009, Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. In motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că, în raport de prevederile O.G. nr. 43/1997, drumurile care leagă două țări vecine, cum este cazul în speță, sunt drumuri de interes național și prin urmare, față de prevederile cu caracter special prevăzute de art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin O.U.G. nr. 72/2009, având în vedere că litigiul în speță a vizat inițial executarea în natură a obligației decurgând dintr-un contract de achiziție publică având ca obiect lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, litigiul este de competența în primă instanță a Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2229 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat, evocând dispozițiile legale incidente și examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că procedura de licitație publică derulată și finalizată cu încheierea contractului de achiziție publică de lucrări nu a fost considerată niciodată și nici nu poate fi considerată ca fiind aferentă infrastructurii de transport de interes național, că toate actele licitației au fost încheiate de Primăria Municipiului Sighetu Marmației, care a și decis investiția cu fonduri externe în vederea satisfacerii unui interes local și care a încheiat contractul și procesul-verbal de recepție a lucrărilor, în calitate de beneficiar, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție prevăzute în teza a II-a a art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, acțiunea în daune prin care beneficiarul solicită plata de despăgubiri, invocând viciile ascunse ale construcției și neefectuarea prestației legate turnarea covorului asfaltic urmând a se soluționa conform procedurii de drept comun în materia contenciosului achizițiilor publice și potrivit regulatorului de competență. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel București a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are actualmente ca obiect despăgubiri generate de neexecutarea obligațiilor născute în temeiul unui contract de achiziție publică, contract ce a avut ca obiect execuția de lucrări de interes public, în speță „Pod istoric peste râul Tisa" între localitățile Sighetu Marmației (România) și Solotvino ( Ucraina). Potrivit art. 5 din O.G.

nr. 43/1997 privind regimul drumurilor , din punct de vedere funcțional și administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile publice se împart în următoarele categorii: a) drumuri de interes național; b) drumuri de interes județean; c) drumuri de interes local". Art. 6 alin. (1) din același act normativ prevede că „drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecine, și pot fi: a) autostrăzi; b) drumuri expres; c) drumuri naționale europene (E); d) drumuri naționale principale; e) drumuri naționale secundare." Potrivit alin. (2), încadrarea în aceste categorii se face de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, cu excepția drumurilor naționale europene, a căror încadrare se stabilește potrivit acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

Înalta Curte constată că lucrarea publică ce face obiectul contractului în dezbatere a fost denumită în documentația de atribuire (filele 94 - 106 din dosarul Tribunalului Comercial Cluj) „Lucrări de suprastructură și completări la infrastructură în albia râului Tisa", cu amplasament pe traseul străzii N. (Sighetul Marmației) și în capătul str. Z. (Solotvina), vizând în principal traficul ușor de autoturisme și cel pietonal și fiind destinat preponderent micului trafic de frontieră. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu sprijină concluzia că această lucrare ar fi integrată în structura unui drum de interes național în sensul art. 6 din O.G.

nr. 43/1997, și în consecință infrastructurii de transport de interes național, nefiind relevant faptul că asigură legătura între o localitate aflată în România și una aflată în țara vecină, în condițiile în care nu se poate vorbi de un drum proprietate publică a statului și declarat de interes național de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței. Procedura de licitație pentru executarea lucrării a fost organizată de Primăria Municipiului Sighetul Marmației, autoritate publică locală, cu finanțare în cadrul programului Phare-Credo, iar contractul de execuție a investiției a fost încheiat între părți, în baza ofertei pârâtei și HCL al Municipiului Sighetul Marmației nr. 56/2000, în condițiile O.G.

nr. 12/1993. In acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate argumentele instanței ce a solicitat pronunțarea regulatorului de competență, în sensul că lucrarea a cărei execuție este în dezbatere, „Pod istoric peste râul Tisa", este de interes exclusiv local, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție prevăzute în art. 286 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 34/2006, ci dispozițiile ce constituie drept comun în materia competenței. Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cel din urmă caz neputându-se invoca excepția necompetenței materiale, și constată că în speță reclamantul a exercitat inițial acest drept de opțiune în favoarea Tribunalului Cluj, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei SC N.C.F.

De altfel, acest aspect a fost soluționat anterior, în mod irevocabil, prin regulatorul de competență pronunțat în cauză de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 53 din 2 iulie 2008, ce beneficiază de autoritate de lucru judecat. Față de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sighetu Marmației în contradictoriu cu pârâtul SC N.C.F. și chemații în garanție SC V. SA și SC A.I. SRL în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.