ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4635/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4635/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 18 octombrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 mai 2022, pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, reclamanta Societatea A. S.R.L. Sighetu Marmației, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat:
(i) să se constate că titlul și înscrierile din CF nr. x, privind dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 2811 m.p., 3372 m.p. și respectiv 76 m.p. și F nr. x Giulești, nu sunt valabile;
(ii) să se dispună rectificarea CF nr. x, nr. x și nr. x Giulești, în sensul radierii înscrierilor și a dreptului de proprietate al pârâtului pentru suprafața totală de 6.259 m.p., cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin revenirea la înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului menționat, în favoarea reclamantei;
(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 942 din 5 mai 2023, Judecătoria Sighetu Marmației a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că obiectul principal al cauzei îl reprezintă constatarea nevalabilității titlului și a înscrierilor din Cartea Funciară, astfel încât competența instanței se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentința civilă nr. 349 din 26 iunie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut că, în aplicarea principiului disponibilității, reclamanta a formulat o acțiune în rectificare de carte funciară, poziție procesuală confirmată de reprezentantul acesteia, la termenul de judecată din 20.04.2023. În consecință, instanța competentă să soluționeze cauza, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. h) și art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este Judecătoria Sighetu Marmației.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sighetu Marmației, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată):
"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de față, deși prin întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sighetu Marmației, instanța nu a procedat la verificarea competenței și la punerea în discuția părților a acestei excepții decât la al doilea termen de judecată, din data de 20 aprilie 2023, astfel cum rezultă din încheierea de ședință.
Înalta Curte reține că la primul termen de judecată, din 26 ianuarie 2023, judecătoria a amânat cauza pentru a pune în vedere pârâtului să depună la dosar întâmpinarea în original. Or, acest termen de judecată îndeplinește indubitabil condițiile prevăzute de textul de lege citat anterior, părțile fiind legal citate în fața instanței de fond și putând pune concluzii, iar nedepunerea la dosar a originalului întâmpinării nu împiedica discutarea competenței instanței de judecată. Astfel fiind, declinarea competenței de soluționare a cauzei după acest moment, la termenul următor acordat, din 20 aprilie 2023, este dispusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:
"64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
În concluzie, neverificarea competenței de către Judecătoria Sighetu Marmației și nepunerea în discuție a excepție necompetenței materiale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepții cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței învestite prin cererea de chemare în judecată.
În subsidiar, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sighetu Marmației și în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. După cum în mod corect a reținut curtea de apel, reclamanta a învestit instanța de drept comun cu o acțiune în rectificarea cărții funciare, iar nu cu o acțiune în constatarea nevalabilității titlului statului, astfel că instanța competentă se determină în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. h) și art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu de prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din legea nr. 554/2004.
Câtă vreme reclamanta a înțeles să învestească instanța de judecată cu o acțiune în rectificare de carte funciară, manifestare de voință expresă și neechivocă, confirmată și prin declarațiile orale ale reprezentantului său de la termenul din 20.04.2023, instanța este ținută, în condițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., de dreptul de disponibilitate al reclamantei, care stabilește obiectul și limitele procesului.
Argumentul Judecătoriei Sighetu Marmației, în sensul că cererile privind rectificarea înscrierilor de carte funciară se soluționează în baza admiterii unei acțiuni de fond având ca obiect desființarea actului juridic care a stat la baza înscrierii inexacte, nu susține concluzia atribuirii competenței potrivit regulilor contenciosului administrativ, ci reprezintă un aspect de admisibilitate sau de temeinicie a cererii, care va fi tranșat de instanța competentă.
În consecință, pentru toate motivele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. Sighetu Marmației și pe pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.