ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2546/2015
Asupra conflictului negativ de competență:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 37044/245/2013, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat pe calea unei cereri de valoare redusă obligarea acesteia din urmă la plata contravalorii de 3.500 RON, reprezentând prejudiciul pentru neexecutarea Contractului nr. 110, încheiat la data de 10 mai 2012, contract având ca obiect lucrări de refacere a sistemului rutier, carosabil și trotuare, ca urmare a intervențiilor impuse de avariile ce apar la sistemul de apă canal și înlocuirea de tronsoane în zona Metropolitană Iași.
Ulterior, cererea a fost modificată, reclamanta solicitând aplicarea În cauză a dispozițiilor 1026 alin. (3) din Noul C. proc. civ. precum și judecarea cauzei în procedura de drept comun.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Judecătoria Iași, prin Sentința nr. 4231 din 21 martie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei privind pe reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, raportându-se la obiectul cauzei astfel cum a fost modificat, a constatat că acesta se referă la acordarea de despăgubiri pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, asumate de societatea pârâtă, în cadrul Contractului nr. 110/2012.
Astfel că, în raport de prevederile convenției încheiate de părți, instanța a reținut că actul este supus O.U.G. nr. 34/2006, referitoare la procedura achiziției publice, obiectul contractului și derularea acestuia fiind subsumate noțiunilor descrise și reglementate de acest act normativ.
Față de prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, Judecătoria Iași a apreciat că, în speță, competența de soluționare a litigiilor referitoare la răspunderea contractuală întemeiată pe un contract de achiziție publică revine tribunalului, în primă instanță.
Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 376/2014 din 26 iunie 2014, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 2.500 RON cu titlul de despăgubiri și 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței Sentința nr. 4231 din 21 martie 2014 a Judecătoriei Iași a fost declarat recurs care a fost respins, ca inadmisibil, de Curtea de Apel Iași, secția a I civilă.
La data de 2 februarie 2014, pârâta SC B. SRL,a promovat apel împotriva Sentinței nr. 376 din 26 iunie 2014 a Tribunalului Iași, iar Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Încheierea din 29 aprilie 2015, a scos cauza de pe rolul Secției Civile a Curții de Apel Iași și a transpus-o la completul corespunzător care judecă în aceeași zi, respectiv Secției de contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel.
La rândul său, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 13 mai 2015 a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași și, în consecință, a declinat competența de soluționare a apelului împotriva Sentinței nr. 376/2014 a Tribunalului Iași, în favoarea Secției civile a Curții de Apel Iași.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții, a suspendat, din oficiu, judecarea apelului și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul în vederea soluționării conflictului ivit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că, atât Judecătoria Iași, cât și Tribunalul Iași, în stabilirea propriei competențe potrivit art. 131 C. proc. civ., au reținut că prezenta cerere a reclamantei este de competența unui complet comercial.
Tribunalul a pronunțat, așadar, o hotărâre în cadrul unui complet specializat comercial din cadrul secției cu dublă specializare și a soluționat drept consecință cauza într-un complet civil, nu de contencios administrativ, ceea ce determină și competența instanței de control, care nu poate fi decât secția civilă a Curții de Apel, întrucât secția de contencios administrativ cenzurează căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate la fond de completurile de contencios administrativ ale Tribunalului Iași.
A mai reținut instanța că art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează competența tribunalului de contencios administrativ doar ca primă instanță de soluționare a cauzelor izvorâte din O.U.G. nr. 34/2006, ce atrage ulterior și competența corespondentă a instanței superioare, de soluționare a căii de atac împotriva acesteia.
În fine, a arătat instanța că în cauza de față sentința primei instanțe nu este pronunțată de un complet de contencios administrativ, astfel că revine Secției Civile competența funcțională de a soluționa calea de atac împotriva Sentinței civile nr. 376/2014 a Tribunalului Iași.
Considerentele Înaltei Curți în privința regulatorului de competență vizând conflictul negativ de competență funcțională ivit între Secția I Civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași.
Instanța a reținut că acțiunea promovată de reclamanta SC A. SA a fost soluționată de Tribunalul Iași, secția civilă prin Sentința nr. 376 din 26 iunie 2014.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâta SC B. SRL care a fost respins, ca inadmisibil, de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
Aceeași pârâtă SC B. SRL a declarat și apel împotriva Sentinței nr. 376 din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași formându-se Dosarul nr. x/99/2014* înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere că hotărârea atacată a fost soluționată, în primul ciclu procesual, prin Sentința civilă nr. 376 din 26 iunie 2014 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal iar calea de atac exercitată împotriva acestei sentințe a fost soluționată de Curtea de Apel Iași, secția civilă care de altfel s-a pronunțat și asupra recursului formulat împotriva aceleiași sentințe, competența de revine Secției civile.
Pe de altă parte, în măsura în care Tribunalul Iași, secția civilă, învestit cu soluționarea apelului, constata încălcarea normelor de competență de către prima instanță, avea posibilitatea legală de a dispune luarea măsurilor corespunzătoare în raport de situația expusă.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Secției Civile a Curții de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelanta SC „B.” SRL în contradictoriu cu intimata SC A. SA în favoarea Secției civile a Curții de Apel Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.
Procesat de GGC - LM