ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal la data de 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 165,26 RON potrivit contractului nr. x/10.12.2013; 165,26 RON potrivit contractului nr. x/10.12.2013 și 66,10 RON potrivit contractului nr. x/10.12.2013 RON, invocând, în esență, îndreptățirea sa la aceste penalități în temeiul art. 13.1 din contracte față de nerespectarea de către pârâtă a obligației prevăzute la art. 11.4.

2.1. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2157 din 07 decembrie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora procesele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează, în primă instanță, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În cauză, raporturile contractuale dintre părți au fost reglementate prin contractele indicate în cererea de chemare în judecată, acestea fiind încheiate în baza O.U.G. nr. 34/2006. Având în vedere că, potrivit contractelor menționate, calitate de parte și autoritate contractantă o are Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., competentă să judece cauza în fond este tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.01.2018, sub dosar nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 765 din 09 februarie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, iar potrivit art. 8 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, subunitățile din structura C.N.A.D.N.R. pot avea calitatea de autoritate contractantă.

În cauză, calitate de autoritate contractantă o are Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, contractele de servicii nr. xdin 10.12.2013, fiind încheiate exclusiv de către D.R.D.P. Iași și semnate strict de către reprezentanții acesteia. Este adevărat că Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași nu are personalitate juridică, însă lipsa personalității juridice a subunităților din structura C.N.A.D.N.R. nu le lipsește de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, între reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, în calitate de achizitor și pârâta A. S.R.L., în calitate de prestator s-au încheiat contractele de servicii nr. x din 10.12.2013 având ca obiect prestarea serviciilor de închiriere de autovehicule, utilaje și echipamente pentru prevenirea și combaterea poleiului și a înzăpezirii drumurilor naționale de pe raza D.R.D.P. Iași (...), contractele fiind de achiziție publică, guvernate de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006.

Conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, procesele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează, în primă instanță, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achizițiile publice.

Prin precizările depuse de C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în dosarul Tribunalului Iași, autoritatea reclamantă a susținut că, în cauză, competența de soluționare aparține acestui tribunal, având în vedere că, în temeiul art. 1 alin. (2), (3) și (8) din O.U.G. nr. 84/2003 (în vigoare la data încheierii contractelor), subunitățile C.N.A.D.N.R. pot avea calitate de autoritate contractantă conform art. 8 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, iar față de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, sediul autorității contractante este situat în Municipiul Iași.

Din actele existente la dosar, se constată că întreaga procedură de achiziție publică s-a desfășurat de către Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, la sediul acesteia din Iași. De asemenea, toată documentația de atribuire și actele achiziției publice au fost efectuate de către autoritatea contractantă Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și toate actele ținând de achiziția publică în baza căreia s-au încheiat contractele de achiziție publică, izvor al prezentului litigiu, s-au încheiat la sediul autorității contractante, situat în Iași, str. x nr. 19, județ Iași.

Înalta Curte reține că Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași nu are personalitate juridică, însă legiuitorul nu condiționează calitatea de autoritate contractantă de calitatea de persoană juridică.

Lipsa personalității juridice a Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași nu o lipsește de capacitatea administrativă, respectiv are aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public și de a sta în justiție în nume propriu pentru actele emise în îndeplinirea atribuțiilor legale.

În speță, potrivit celor menționate în cererea de chemare în judecată de către reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.), prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, sediul acesteia este în Municipiul Iași, str. x nr. 19, județ Iași, aspect care, de altfel, reiese și din cuprinsul contractelor de servicii nr. x din 10.12.2012, în capitolul "Părți contractante", sediul achizitorului fiind cel al D.R.D.P. Iași, respectiv Iași, str. x nr. 19.

Prin urmare, în raport de cele menționate, întrucât sediul autorității contractante este situat în Municipiul Iași, instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material este Tribunalul Iași, în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și pe pârâta A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.