ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3619/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, sub numărul

41766/3/2009, reclamanta SC H. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN A.D.N.R.

SA obligarea acesteia la achitarea debitului de 303.242,86 lei reprezentând

penalități de întârziere la data de 31 ianuarie 2008 ca urmare a neachitării în

termen a facturilor evidențiate în Centralizatorul (Anexa nr. 1) și obligarea

la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a

arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 07 decembrie 2000 având ca obiect

achiziția de indicatoare rutiere, dispozitive de susținere a indicatoarelor si

mijloacele de semnalizare pe drumurile naționale în perioada 01 ianuarie 2001-31

decembrie 2005. În contractul mai sus menționat părțile au convenit

posibilitatea prelungirii valabilității acestuia pentru nerealizarea integrală

a valorii contractului, printr-un act adițional. Drept urmare, prin actul

adițional din 14 martie 2007 s-a recunoscut valabilitatea convenției

intervenite între părți, cât și menținerea valabilității acesteia până la

derularea integrală a cifrei de afaceri însumând 22.891.454 euro, contractul

inițial încheiat producându-și efectele și pe tot parcursul anului 2007, cu

menținerea tuturor clauzelor stipulate în contractul inițial.

În temeiul acestui

contract, a susținut reclamanta, au fost emise mai multe facturi în anul 2007,

totalul facturat neachitat fiind de 1.868.233,77 lei, iar potrivit pct. 10.2

din contractul din 07 decembrie 2000, în caz de nerespectare de către

beneficiar a termenelor de decontare a valorii produselor primite, furnizorul

este în drept să încaseze penalități de 0.3% pe zi de întârziere aplicate la

valoarea facturilor transmise și nedecontate la termenul stabilit. Astfel,

începând cu data de 23 octombrie 2007 și până la data de 19 decembrie 2007, au

fost emise facturi neachitate (conform anexei 1), cărora le-au fost calculate

penalitățile de 0.3% pe zi, rezultând astfel debitul de 314.932,96 lei datorat

de către pârâtă reclamantei, la data de 31 ianuarie 2008.

Prin

sentința civila nr. 214 din 20 ianuarie 2010, Tribunalul a admis excepția

necompetentei materiale, invocată de pârâta CN A.D.N.R. SA, prin întâmpinare și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

În

considerentele sentinței civile menționate, s-a reținut că, în raport cu

calitatea de persoană juridică de interes strategic național care funcționează

sub autoritatea M.T.C.T., pe care o are pârâta CN A.D.N.R. SA și de

împrejurarea că direcțiile regionale din structura acesteia nu au personalitate

juridică, în speță devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale sau de cele asimilate conform art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se soluționează de secția de

contencios administrativ a curții de apel.

A

mai reținut Tribunalul că și sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006, conform art. 286 alin.

(1) din acest act normativ, litigiile privind contractele încheiate de pârâtă, în

calitate de autoritate contractantă, care vizează achiziționarea de echipamente

ori mijloace destinate infrastructurii rutiere, sunt de competența Curții de

Apel.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a, la data

de 23 martie 2010, sub numărul 41766/3/2009.

La

termenul din 01 iunie 2010, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței

materiale, iar prin sentința civilă nr. 2632 din 1 iunie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

S-a

reținut că în baza art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, „Procesele și

cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor

pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire,

precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea

sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează

în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante,

cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau

lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se

soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București".

Excepțiile

fiind de strictă interpretare, domeniul de aplicare al competenței speciale

reglementate în favoarea Curții de Apel București nu poate fi extins la alte

categorii de litigii decât cele enumerate de legiuitor: „privind procedurile de

atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de

interes național".

Cum

litigiul de față privește executarea contractului de achiziție publică, iar nu

o procedură de atribuire competența de soluționare a litigiului aparține

tribunalului.

Constatând

conflict negativ de competență, Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta

Curte examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul

București, Secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, va stabili competența în favoarea

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

următoarele considerente:

Obiectul

litigiului îl constituie obligarea CN A.D.N.R. SA la plata sumei de 303.242,86

lei cu titlu de penalități de întârziere.

Suma

pretinsă rezultă din modul de executare a unui contract de achiziții publice.

Potrivit

art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma aplicabilă la data

introducerii acțiunii, procesele care privesc executarea unui contract de

achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de

contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului în circumscripția căruia se

află sediul autorității contractante.

Curtea

de Apel București are competența materială specială de soluționare a litigiilor

privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii

de transport de interes național.

În

cauza de față litigiul nu privește procedura de atribuire, ci rezultă din

executarea contractului, ca urmare nu este aplicabilă norma specială privind

competența materială a Curții de Apel București.

În

ceea ce privește litigiile rezultate din executarea contractului, legiuitorul

nu a făcut distincție, în raport de autoritatea contractantă, stabilind o normă

de competență generală a Tribunalului, indiferent de calitatea autorității.

În

consecință, având în vedere prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006

în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, competența de soluționare a

cauzei aparține Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului privind pe SC H. SRL București și CN A.D.N.R. SA în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2010.