ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3619/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, sub numărul 41766/3/2009, reclamanta SC H. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN A.D.N.R. SA obligarea acesteia la achitarea debitului de 303.242,86 lei reprezentând penalități de întârziere la data de 31 ianuarie 2008 ca urmare a neachitării în termen a facturilor evidențiate în Centralizatorul (Anexa nr. 1) și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 07 decembrie 2000 având ca obiect achiziția de indicatoare rutiere, dispozitive de susținere a indicatoarelor si mijloacele de semnalizare pe drumurile naționale în perioada 01 ianuarie 2001-31 decembrie 2005. În contractul mai sus menționat părțile au convenit posibilitatea prelungirii valabilității acestuia pentru nerealizarea integrală a valorii contractului, printr-un act adițional. Drept urmare, prin actul adițional din 14 martie 2007 s-a recunoscut valabilitatea convenției intervenite între părți, cât și menținerea valabilității acesteia până la derularea integrală a cifrei de afaceri însumând 22.891.454 euro, contractul inițial încheiat producându-și efectele și pe tot parcursul anului 2007, cu menținerea tuturor clauzelor stipulate în contractul inițial.

În temeiul acestui contract, a susținut reclamanta, au fost emise mai multe facturi în anul 2007, totalul facturat neachitat fiind de 1.868.233,77 lei, iar potrivit pct. 10.2 din contractul din 07 decembrie 2000, în caz de nerespectare de către beneficiar a termenelor de decontare a valorii produselor primite, furnizorul este în drept să încaseze penalități de 0.3% pe zi de întârziere aplicate la valoarea facturilor transmise și nedecontate la termenul stabilit. Astfel, începând cu data de 23 octombrie 2007 și până la data de 19 decembrie 2007, au fost emise facturi neachitate (conform anexei 1), cărora le-au fost calculate penalitățile de 0.3% pe zi, rezultând astfel debitul de 314.932,96 lei datorat de către pârâtă reclamantei, la data de 31 ianuarie 2008. Prin sentința civila nr. 214 din 20 ianuarie 2010, Tribunalul a admis excepția necompetentei materiale, invocată de pârâta CN A.D.N.R.

SA, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. În considerentele sentinței civile menționate, s-a reținut că, în raport cu calitatea de persoană juridică de interes strategic național care funcționează sub autoritatea M.T.C.T., pe care o are pârâta CN A.D.N.R. SA și de împrejurarea că direcțiile regionale din structura acesteia nu au personalitate juridică, în speță devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de cele asimilate conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se soluționează de secția de contencios administrativ a curții de apel.

A mai reținut Tribunalul că și sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006, conform art. 286 alin. (1) din acest act normativ, litigiile privind contractele încheiate de pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, care vizează achiziționarea de echipamente ori mijloace destinate infrastructurii rutiere, sunt de competența Curții de Apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a, la data de 23 martie 2010, sub numărul 41766/3/2009. La termenul din 01 iunie 2010, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr. 2632 din 1 iunie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. S-a reținut că în baza art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, „Procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București". Excepțiile fiind de strictă interpretare, domeniul de aplicare al competenței speciale reglementate în favoarea Curții de Apel București nu poate fi extins la alte categorii de litigii decât cele enumerate de legiuitor: „privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național". Cum litigiul de față privește executarea contractului de achiziție publică, iar nu o procedură de atribuire competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului.

Constatând conflict negativ de competență, Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București, Secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, va stabili competența în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie obligarea CN A.D.N.R. SA la plata sumei de 303.242,86 lei cu titlu de penalități de întârziere. Suma pretinsă rezultă din modul de executare a unui contract de achiziții publice.

Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, procesele care privesc executarea unui contract de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Curtea de Apel București are competența materială specială de soluționare a litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național. În cauza de față litigiul nu privește procedura de atribuire, ci rezultă din executarea contractului, ca urmare nu este aplicabilă norma specială privind competența materială a Curții de Apel București.

În ceea ce privește litigiile rezultate din executarea contractului, legiuitorul nu a făcut distincție, în raport de autoritatea contractantă, stabilind o normă de competență generală a Tribunalului, indiferent de calitatea autorității. În consecință, având în vedere prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe SC H. SRL București și CN A.D.N.R. SA în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.