ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2010

Asupra conflictului de competență de

față:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Carei, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin

D.R.D.P.

Cluj a formulat ordonanța de plată împotriva

debitoarei SC O.C. SRL prin

care să se dispună obligarea acesteia la plata:

- echivalentului în lei a sumei de

210,00 euro plătibil la cursul de schimb al

B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării

tarifului

[(conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002, alin. (1) și (2)], cu titlu de debit reprezentând

rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România;

- echivalentului în lei a sumei de

182,34 euro plătibil la cursul de schimb al

B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei (pentru fiecare

rată în

parte), reprezentând penalități de întârziere calculate până la

data de 30 octombrie 2009, inclusiv, pentru neplata la termenele și în

cuantumul stabilit a debitului, conform contractului și mai departe până la

achitarea integrală a debitului;

În motivarea cererii creditoarea a

arătat că pârâta debitoare a încheiat contractul nr. 643 din 8 septembrie 2006

având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru

autovehiculele prevăzute în Anexa A la contract, cuantumul acestora

fiind de 240,00

Euro, cu obligația achitării în patru rate.

Debitoarea a achitat la termen prima

rată, rămânând neachitată a doua și a treia rată, în cuantum de 60 euro

fiecare, cu termen de scadență la data de 7 decembrie 2006 și respectiv 7

martie 2007, pentru care au fost calculate penalități până la data de

30 octombrie 2009 - 1.058 zile de întârziere, în

sumă de 95,22 euro, și respectiv 968 zile de

întârziere, în sumă de

87,12 euro, rezultând un debit total de 302,34 Euro.

Conform art. 3

alin. (l)

din contract,

pentru neachitarea la termen a sumelor

reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a

rețelei de drumuri naționale din România, beneficiarul datorează majorări de

întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra

taxei totale datorate. Penalitățile pentru întârziere în decontare pot depăși

cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

De asemenea, a

mai arătat că până la data formulării cererii debitul nu a fost

achitat, creanța fiind certă,

lichidă și exigibilă și constatată printr-un act scris, conform contractului.

Deși i-a solicitat pârâtei achitarea

debitului aceasta a refuzat, motiv pentru

care

s-a promovat cererea pentru obținerea unei ordonanțe de plată, creanța pretinsă

fiind certă, lichidă și exigibilă.

În drept au fost invocate

prevederile O.U.G. nr. 119/2007.

Judecătoria Carei, prin sentința

civilă nr. 466 din 25 februarie 2010, a declinat competența de soluționare a

litigiului în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reținând în esență că, în speță este vorba de un

contract administrativ întrucât are ca obiect punerea în valoare a unui bun

proprietate publică, iar conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența

aparține instanței de contencios administrativ.

La rândul ei și această instanță

prin sentința nr. 206/CA/2010-PI din 7 iunie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Carei.

În motivarea hotărârii a reținut că,

în cauză, contractul nr. 643 din 8 septembrie 2006 încheiat între părți, are ca

obiect

eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.

N.A.D.N.R. SA este o

autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu

sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat

actului administrativ

care să atragă competența instanței de contencios

administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea

contenciosului administrativ.

Constatând ivit conflict negativ de

competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată în conformitate cu

dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că litigiul dedus judecății este de competența

Judecătoriei Carei, pentru următoarele considerente:

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin.

(2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

În pricina de față, prin demersul

său judiciar creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj a solicitat în

cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului SC O.C. SRL Carei

la plata echivalentului în lei a sumei de 210,00 euro plătibil la cursul de

schimb al

B.N.R., valabil pentru ultima zi

din luna anterioară datei achitării

tarifului [(conform art. 6 din O.G. nr.

15/2002, alin. (1) si (2)], cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România și la plata

echivalentului în lei a sumei de 182,34 euro plătibil la cursul de schimb al

B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare

scadenței ratei (pentru fiecare rată în

parte), reprezentând penalități

de întârziere calculate până la data de 30 octombrie 2009, inclusiv, pentru

neplata la termenele și în cuantumul stabilit a debitului, conform contractului

și mai departe până la achitarea integrală a debitului;

În motivarea cererii creditoarea a

arătat că pârâta debitoare a încheiat contractul nr. 643 din 8 septembrie 2006

având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru

autovehiculele prevăzute în Anexa A la contract, cuantumul acestora

fiind de 240,00

Euro, cu obligația achitării în patru rate.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de D.R.D.P. Cluj în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (l)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță.”

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania

Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică,

asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora

le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c)

din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de

plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are în vedere și faptul

că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice,

legiuitorul a stabilit, în mod expres, prin art. 51 alin. (3

1

) din

Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a

instanței de contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor

dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de

dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități

publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea

și încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata

contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție legislativă este de

natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de

autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța supremă.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție

publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul

prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și art. 2 alin. (l) lit.

c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței

specializate de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj și SC O.C. SRL Carei în

favoarea Judecătoriei Carei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.