ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 6167 din 20 decembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC "V." SA Vaslui împotriva Sentinței nr. 258 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat hotărârea atacată în sensul că a admis, în parte, acțiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 și Decizia nr. 13.500 din 29 iunie 2010, emise de A.P.D.R.P. și a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că, în speță, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanța de control judiciar a considerat că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la legalitatea Procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. 9730 din 18 mai 2010, act încheiat de intimata A.P.D.R.P., precum și cu privire la prescripția dreptului material la acțiune. Însă instanța de recurs a apreciat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. ca fiind fondat având în vedere următoarele: La data de 24 mai 2006, între intimata A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, și recurenta SC "V." SA, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul-cadru nr. AA pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă a proiectului intitulat "Modernizarea abatorului de carne și produse din carne etapa a II-a". Valoarea totală eligibilă a contractului a fost estimată la 12.391.918 RON, din care intimata A.P.D.R.P. s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maximum 6.195.959 RON.

Pe parcursul derulării contractului, beneficiarul finanțării nerambursabile a inițiat o procedură de achiziție în urma căreia au fost încheiate Contractele nr. BB - CC din 29 mai 2006, cu o valoare totală de 432.450 euro. După execuția proiectului aflat în discuție, intimata A.P.D.R.P. a inițiat o procedură de reverificare a dosarelor de achiziții referitoare la proiectele finanțate în cadrul măsurii 1.1., submăsura 2 "Carne, produse din carne și ouă" aferente Programului Sapard. Temeiul legal al măsurii a fost reprezentat de dispozițiile: - art. 3 și art. 4 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobată prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare; - art. 2 - 6, art. 11 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobate prin H.G.

nr. 1306/2007, cu modificările și completările ulterioare; - O.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea Agenției Sapard; - O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această procedură de reverificare a fost finalizată prin întocmirea de către intimata A.P.D.R.P. a Procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. 9730 din 18 mai 2010, prin care s-a stabilit că recurenta are un debit 754.921,08 RON. Fapta imputată recurentei privea admiterea la procedurile de atribuire a celor trei contracte de achiziție a doi operatori economici care au administrator și acționar comun, ceea ce presupune nerespectarea liberei concurențe.

Prin Decizia nr. 13500 din 29 iunie 2010, a fost respinsă contestația administrativă formulată de recurentă împotriva procesului-verbal de constatare anterior arătat. Fundament al impunerii sumei de 754.921,08 RON l-a reprezentat, printre altele, Adresa primită de la O.L.A.F. nr. 6216 din 17 iunie 2009 întocmită cu ocazia verificării dosarelor de achiziții efectuate de beneficiarii privați ai Programului Sapard, Versiunea 08 din 23 martie 2009. În esență, comunicarea primită reține faptul că O.L.A.F. a procedat la efectuarea unor verificări la birourile unor societăți din Italia, care au participat la licitații pentru linia de abatorizare a porcinelor și bovinelor. Înalta Curte a apreciat că pentru soluționarea prezentei cauze prezintă relevanță dispozițiile art. 9 din Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de O.L.A.F.

Conform acestei reglementări europene: "(1) La încheierea unei investigații efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există, și concluziile investigației, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate. (2) La redactarea acestor rapoarte se iau în considerare cerințele procedurale prevăzute în legislația națională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali.

Acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare ca și acele rapoarte. (3) Rapoartele redactate în urma unei investigații externe și orice informații conexe utile sunt transmise autorităților competente ale statelor membre în cauză în conformitate cu reglementările legate de investigațiile externe. (4) Rapoartele redactate în urma unei investigații interne și orice informații conexe utile sunt transmise instituției, organismului, oficiului sau agenției respective.

Instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă ia acele măsuri, îndeosebi disciplinare sau judiciare, privind investigațiile interne, pe care rezultatele investigațiilor îl reclamă și raportează aceste măsuri directorului oficiului în termenul stabilit de către acesta în concluziile raportului său." Ca atare, singurul act care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre este raportul final al O.L.A.F., respectiv raportul care se întocmește de acest oficiu "sub autoritatea directorului", la încheierea investigației fiecărui caz în parte și care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele individualizate la alin. (1) din articolul anterior citat.

Conform art. 10 din același Regulament, celelalte date transmise de O.L.A.F., altele decât cele din raportul final al investigației, reprezintă doar comunicarea unor informații obținute în cursul investigațiilor externe, care constituie, așadar, o simplă sesizare cu caracter extern. Această sesizare ar putea genera efectuarea unor anchete și investigații proprii ale intimatei A.P.D.R.P. asupra informațiilor transmise, conform prevederilor O.G. nr. 79/2003 și procedurii stabilite de H.G. nr. 1306/2007 (art. 2 alin. (1) - (12), art. 8 alin. (1) - (3)) și ale Departamentului pentru Luptă Antifraudă (D.L.A.F.), în acest din urmă caz, raportul D.L.A.F. urmând să stea la baza procesului-verbal de constatare a intimatei A.P.D.R.P., conform art. 11 1 alin. (5) și (7) din O.G.

nr. 79/2003 și art. 2 alin. (13), art. 8 alin. (4) și (5) și art. 9 din H.G. nr. 1306/2007. În speța de față, nu există un raport final al O.L.A.F. asupra investigației. Mai mult decât atât, nu a avut loc nicio investigație proprie a intimatei A.P.D.R.P., potrivit dispozițiilor normative mai sus indicate, ceea ce conduce la concluzia evidentă a încălcării dreptului la apărare al recurentei, drept consacrat de art. 2 alin. (7) din H.G. nr. 1306/2007, care stipulează că, pe parcursul verificării, structura verificată are dreptul să formuleze observații, care se analizează de echipa de verificare. Pe aspectul analizat se cuvine a fi amintită și Nota nr. 4457/870 din 28 februarie 2011 emisă de directorul A.P.D.R.P., aprobată de ministrul agriculturii, în care se face referiri la "necesitatea deținerii unui material probatoriu clar, relevant și consistent", precum și la necesitatea existenței unui raport final al O.L.A.F.

pe fiecare caz, întocmit în baza unui act de control, dar și la faptul că actele și constatările Agenției trebuie să fie comunicate în integralitate societății verificate pentru a i se respecta dreptul la apărare. În finalul acestei note, se propune suspendarea soluționării contestațiilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare aflate la A.P.D.R.P. până la obținerea notei de control D.L.A.F./raportului final O.L.A.F./rechizitoriului D.N.A. În urma emiterii acestui act, D.L.A.F. al Guvernului României a adresat o notă ministrului agriculturii, înregistrată sub nr. 147 din 14 martie 2011 prin care a solicitat ca A.P.D.R.P. să revizuiască procedura practicată, în sensul efectuării unor activități de control premergătoare activității de recuperare, pentru a aplica sancțiuni proporționale și eficiente în raport cu neregulile constatate, iar cuantumul sumelor a căror recuperare se solicită să fie cel afectat în mod real de neregulă.

Instanța de recurs a considerat că în lipsa unui raport final al O.L.A.F. asupra investigației sau a unor verificări efectuate de autoritatea națională cu competențe în materie, conform dispozițiilor normative anterior nominalizate, întocmirea procesului-verbal de constatare atacat în cauză este nelegală. În raport de această concluzie, Înalta Curte a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurentă, iar celelalte capete de cerere pot forma obiectul unei contestații la executare, cerere de competența instanței de drept comun. Împotriva Deciziei nr. 6167 din 20 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, A.P.D.R.P.

a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Revizuenta arată că cererea de revizuire privește tocmai ipoteza înaintării de către O.L.A.F. a unor înscrisuri noi, respectiv a raportului final, în lipsa căruia Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul SC V. SA și a dispus anularea actelor administrative întocmite și reprezentate de Procesul- verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 și de Decizia de soluționare a contestației nr. 13.500 din 29 iunie 2010. La data de 30 august 2012, O.L.A.F. a comunicat subscrisei raportul final în cazul beneficiarului SC V. SA cu Adresa de înaintare nr. 19721 din 24 august 2012 înregistrată la A.P.D.R.P.

cu nr. 23.743 din 30 august 2012. În cadrul adresei de înaintare a raportului final menționat mai sus se menționează de către O.L.A.F.: "Se poate concluziona că au existat nereguli în implementarea proiectului, așa cum sunt acestea definite în Articolul 4 al Regulamentului Nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale UE. Se poate concluziona că au existat nereguli în implementarea proiectului în cauză, așa cum sunt acestea definite în Anexa IV- Instrucțiuni de achiziții și în art. 14(1)E din Anexa I (Prevederi generale) Contractul de finanțare SAPARD. Aceste nereguli pot fi considerate, de asemenea, ca încălcări ale Ordonanței Guvernului României nr. 79/2003.

Se poate concluziona că a existat fraudă, așa cum este definită în Articolele 1 și 2 ale Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, Legea 78/2000 a României și în art. 290 din Codul penal al României, în implementarea proiectului SAPARD în cauză". Astfel, între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și SC V. SA, în calitate de beneficiar, la data de 24 mai 2006 s-a încheiat contractul nr. AA, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 6.195.959 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizarea abatorului de carne și produse din carne etapa a II-a". Constituirea debitului în cuantum de 754.921.08 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități, în sarcina SC V. SA în vederea rambursării fondurilor alocate prin Programul Sapard, s-a făcut de către A.P.D.R.P.

pentru nerespectarea prevederilor contractului de finanțare și ale Legii nr. 316/2001. Astfel, emiterea Procesului-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010, s-a făcut de către A.P.D.R.P. ca urmare a încălcării dispozițiilor din Contractul de finanțare, și implicit a nerespectării prevederilor din Ghidul Solicitantului Măsura 1.1 - îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole, prevederi avute în vedere de beneficiar și impuse acestuia încă de la întocmirea cererii de finanțare și a documentelor aferente acesteia în vederea semnării contractului de finanțare menționat. Având în vedere că prin depunerea raportului final O.L.A.F.

în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind investigațiile O.L.A.F., așa cum a motivat și solicitat în mod expres instanța de control judiciar prin decizia ce formează obiectul prezentei revizuiri, intimata solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii promovate de SC V. SA Vaslui, menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative emise, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 și Decizia de soluționare a contestației nr. 13.500 din 29 iunie 2010. Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuentă dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluția ce urmează a se da în cauză.

În pricina de față, raportul final O.L.A.F. invocat de către revizuentă nu exista la momentul pronunțării deciziei atacate. Înscrisul în limba engleză este datat 24 august 2012, iar hotărârea atacată este pronunțată la data de 20 decembrie 2011. Cu atât mai mult nu se poate afirma că acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică, așa cum cer dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, față de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că hotărârea a cărei revizuire se cere este greșită, în condițiile în care la momentul pronunțării acestei hotărâri nu exista un raport final O.L.A.F. De altfel, raportul final O.L.A.F., condiție esențială pentru emiterea actului administrativ, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010, trebuia să fi existat la momentul întocmirii acestuia.

Actul administrativ contestat în prezenta cauză trebuia să aibă la bază un raport final O.L.A.F. Or, acest raport a fost întocmit ulterior încheierii actului administrativ și, cu atât mai mult, ulterior soluționării irevocabile a acțiunii administrative. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată în cauza de față este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menționat.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.P.D.R.P. împotriva Deciziei nr. 6167 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2013. Procesat de GGC - AZ