ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 6167 din 20 decembrie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC

"V." SA Vaslui împotriva Sentinței nr. 258 din 8 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a

modificat hotărârea atacată în sensul că a admis, în parte, acțiunea, a anulat

Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 și Decizia nr. 13.500

din 29 iunie 2010, emise de A.P.D.R.P. și a respins celelalte capete de cerere,

ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut că, în speță, este nefondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la

cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanța de control

judiciar a considerat că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță a expus în mod

corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu

privire la legalitatea Procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. 9730

din 18 mai 2010, act încheiat de intimata A.P.D.R.P., precum și cu privire la

prescripția dreptului material la acțiune.

Însă instanța de

recurs a apreciat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

ca fiind fondat având în vedere următoarele:

La data de 24 mai

2006, între intimata A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, și

recurenta SC "V." SA, în calitate de beneficiar, s-a încheiat

Contractul-cadru nr. AA pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în

condițiile Programului de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală,

având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea

contractantă a proiectului intitulat "Modernizarea abatorului de carne și

produse din carne etapa a II-a".

Valoarea totală

eligibilă a contractului a fost estimată la 12.391.918 RON, din care intimata

A.P.D.R.P. s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maximum

6.195.959 RON.

Pe parcursul

derulării contractului, beneficiarul finanțării nerambursabile a inițiat o

procedură de achiziție în urma căreia au fost încheiate Contractele nr. BB - CC

din 29 mai 2006, cu o valoare totală de 432.450 euro.

După execuția

proiectului aflat în discuție, intimata A.P.D.R.P. a inițiat o procedură de

reverificare a dosarelor de achiziții referitoare la proiectele finanțate în

cadrul măsurii 1.1., submăsura 2 "Carne, produse din carne și ouă"

aferente Programului Sapard.

Temeiul legal al

măsurii a fost reprezentat de dispozițiile:

- art. 3 și art. 4

din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,

precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător,

aprobată prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare;

- art. 2 - 6, art. 11

din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, cu modificările și completările ulterioare;

- O.G. nr. 13/2006

privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea

Agenției Sapard;

- O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Această procedură de reverificare

a fost finalizată prin întocmirea de către intimata A.P.D.R.P. a

Procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. 9730 din 18 mai 2010, prin

care s-a stabilit că recurenta are un debit 754.921,08 RON.

Fapta imputată

recurentei privea admiterea la procedurile de atribuire a celor trei contracte

de achiziție a doi operatori economici care au administrator și acționar comun,

ceea ce presupune nerespectarea liberei concurențe.

Prin Decizia nr.

13500 din 29 iunie 2010, a fost respinsă contestația administrativă formulată

de recurentă împotriva procesului-verbal de constatare anterior arătat.

Fundament al

impunerii sumei de 754.921,08 RON l-a reprezentat, printre altele, Adresa

primită de la O.L.A.F. nr. 6216 din 17 iunie 2009 întocmită cu ocazia verificării

dosarelor de achiziții efectuate de beneficiarii privați ai Programului Sapard,

Versiunea 08 din 23 martie 2009.

În esență,

comunicarea primită reține faptul că O.L.A.F. a procedat la efectuarea unor

verificări la birourile unor societăți din Italia, care au participat la

licitații pentru linia de abatorizare a porcinelor și bovinelor.

Înalta Curte a

apreciat că pentru soluționarea prezentei cauze prezintă relevanță dispozițiile

art. 9 din Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al

Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de O.L.A.F.

Conform acestei

reglementări europene:

"(1) La

încheierea unei investigații efectuate de către oficiu, acesta redactează un

raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele constatate,

prejudiciul financiar, dacă există, și concluziile investigației, inclusiv

recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate.

(2) La redactarea

acestor rapoarte se iau în considerare cerințele procedurale prevăzute în legislația

națională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază

constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale

statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același

mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de

inspectorii administrativi naționali. Acestea sunt supuse acelorași reguli de

apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către

inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare ca și acele

rapoarte.

(3) Rapoartele

redactate în urma unei investigații externe și orice informații conexe utile

sunt transmise autorităților competente ale statelor membre în cauză în

conformitate cu reglementările legate de investigațiile externe.

(4) Rapoartele

redactate în urma unei investigații interne și orice informații conexe utile

sunt transmise instituției, organismului, oficiului sau agenției respective.

Instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă ia acele măsuri, îndeosebi

disciplinare sau judiciare, privind investigațiile interne, pe care rezultatele

investigațiilor îl reclamă și raportează aceste măsuri directorului oficiului

în termenul stabilit de către acesta în concluziile raportului său."

Ca atare, singurul

act care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau

judiciare ale statelor membre este raportul final al O.L.A.F., respectiv

raportul care se întocmește de acest oficiu "sub autoritatea

directorului", la încheierea investigației fiecărui caz în parte și care

trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele individualizate la alin.

(1) din articolul anterior citat.

Conform art. 10 din

același Regulament, celelalte date transmise de O.L.A.F., altele decât cele din

raportul final al investigației, reprezintă doar comunicarea unor informații

obținute în cursul investigațiilor externe, care constituie, așadar, o simplă

sesizare cu caracter extern.

Această sesizare ar

putea genera efectuarea unor anchete și investigații proprii ale intimatei

A.P.D.R.P. asupra informațiilor transmise, conform prevederilor O.G. nr.

79/2003 și procedurii stabilite de H.G. nr. 1306/2007 (art. 2 alin. (1) - (12),

art. 8 alin. (1) - (3)) și ale Departamentului pentru Luptă Antifraudă

(D.L.A.F.), în acest din urmă caz, raportul D.L.A.F. urmând să stea la baza

procesului-verbal de constatare a intimatei A.P.D.R.P., conform art. 11

1

alin. (5) și (7) din O.G. nr. 79/2003 și art. 2 alin. (13), art. 8 alin. (4) și

(5) și art. 9 din H.G. nr. 1306/2007.

În speța de față, nu

există un raport final al O.L.A.F. asupra investigației.

Mai mult decât atât,

nu a avut loc nicio investigație proprie a intimatei A.P.D.R.P., potrivit

dispozițiilor normative mai sus indicate, ceea ce conduce la concluzia evidentă

a încălcării dreptului la apărare al recurentei, drept consacrat de art. 2

alin. (7) din H.G. nr. 1306/2007, care stipulează că, pe parcursul verificării,

structura verificată are dreptul să formuleze observații, care se analizează de

echipa de verificare.

Pe aspectul analizat

se cuvine a fi amintită și Nota nr. 4457/870 din 28 februarie 2011 emisă de

directorul A.P.D.R.P., aprobată de ministrul agriculturii, în care se face

referiri la "necesitatea deținerii unui material probatoriu clar, relevant

și consistent", precum și la necesitatea existenței unui raport final al

O.L.A.F. pe fiecare caz, întocmit în baza unui act de control, dar și la faptul

că actele și constatările Agenției trebuie să fie comunicate în integralitate

societății verificate pentru a i se respecta dreptul la apărare. În finalul

acestei note, se propune suspendarea soluționării contestațiilor formulate

împotriva proceselor-verbale de constatare aflate la A.P.D.R.P. până la

obținerea notei de control D.L.A.F./raportului final O.L.A.F./rechizitoriului

D.N.A.

În urma emiterii

acestui act, D.L.A.F. al Guvernului României a adresat o notă ministrului

agriculturii, înregistrată sub nr. 147 din 14 martie 2011 prin care a solicitat

ca A.P.D.R.P. să revizuiască procedura practicată, în sensul efectuării unor

activități de control premergătoare activității de recuperare, pentru a aplica

sancțiuni proporționale și eficiente în raport cu neregulile constatate, iar

cuantumul sumelor a căror recuperare se solicită să fie cel afectat în mod real

de neregulă.

Instanța de recurs a

considerat că în lipsa unui raport final al O.L.A.F. asupra investigației sau a

unor verificări efectuate de autoritatea națională cu competențe în materie,

conform dispozițiilor normative anterior nominalizate, întocmirea

procesului-verbal de constatare atacat în cauză este nelegală.

În raport de această

concluzie, Înalta Curte a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte

critici de nelegalitate invocate de recurentă, iar celelalte capete de cerere

pot forma obiectul unei contestații la executare, cerere de competența

instanței de drept comun.

Împotriva Deciziei

nr. 6167 din 20 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, A.P.D.R.P. a formulat cerere de revizuire

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuenta arată că

cererea de revizuire privește tocmai ipoteza înaintării de către O.L.A.F. a

unor înscrisuri noi, respectiv a raportului final, în lipsa căruia Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursul SC V. SA și a dispus anularea actelor

administrative întocmite și reprezentate de Procesul- verbal de constatare nr.

9730 din 18 mai 2010 și de Decizia de soluționare a contestației nr. 13.500 din

29 iunie 2010.

La data de 30 august

2012, O.L.A.F. a comunicat subscrisei raportul final în cazul beneficiarului SC

V. SA cu Adresa de înaintare nr. 19721 din 24 august 2012 înregistrată la

A.P.D.R.P. cu nr. 23.743 din 30 august 2012.

În cadrul adresei de

înaintare a raportului final menționat mai sus se menționează de către O.L.A.F.:

"Se poate

concluziona că au existat nereguli în implementarea proiectului, așa cum sunt

acestea definite în Articolul 4 al Regulamentului Nr. 2988/95 privind protecția

intereselor financiare ale UE.

Se poate concluziona

că au existat nereguli în implementarea proiectului în cauză, așa cum sunt

acestea definite în Anexa IV- Instrucțiuni de achiziții și în art. 14(1)E din

Anexa I (Prevederi generale) Contractul de finanțare SAPARD. Aceste nereguli

pot fi considerate, de asemenea, ca încălcări ale Ordonanței Guvernului

României nr. 79/2003.

Se poate concluziona

că a existat fraudă, așa cum este definită în Articolele 1 și 2 ale Convenției

privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, Legea

78/2000 a României și în art. 290 din Codul penal al României, în implementarea

proiectului SAPARD în cauză".

Astfel, între

A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și SC V. SA, în calitate de

beneficiar, la data de 24 mai 2006 s-a încheiat contractul nr. AA, având ca

obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 6.195.959 RON

pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizarea abatorului de carne

și produse din carne etapa a II-a".

Constituirea

debitului în cuantum de 754.921.08 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități,

în sarcina SC V. SA în vederea rambursării fondurilor alocate prin Programul

Sapard, s-a făcut de către A.P.D.R.P. pentru nerespectarea prevederilor

contractului de finanțare și ale Legii nr. 316/2001.

Astfel, emiterea

Procesului-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010, s-a făcut de către

A.P.D.R.P. ca urmare a încălcării dispozițiilor din Contractul de finanțare, și

implicit a nerespectării prevederilor din Ghidul Solicitantului Măsura 1.1 -

îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole,

prevederi avute în vedere de beneficiar și impuse acestuia încă de la

întocmirea cererii de finanțare și a documentelor aferente acesteia în vederea

semnării contractului de finanțare menționat.

Având în vedere că

prin depunerea raportului final O.L.A.F. în prezenta cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind

investigațiile O.L.A.F., așa cum a motivat și solicitat în mod expres instanța

de control judiciar prin decizia ce formează obiectul prezentei revizuiri,

intimata solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a

acesteia, în sensul respingerii acțiunii promovate de SC V. SA Vaslui,

menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative emise, respectiv

Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 și Decizia de

soluționare a contestației nr. 13.500 din 29 iunie 2010.

Examinând cererea de

revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și

al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de

revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Cererea de revizuire

este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere".

Pentru a fi

admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de

revizuire să fi existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de

procurat de către revizuentă dintr-o împrejurare mai presus de voința sa,

respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru

soluția ce urmează a se da în cauză.

În pricina de față,

raportul final O.L.A.F. invocat de către revizuentă nu exista la momentul

pronunțării deciziei atacate. Înscrisul în limba engleză este datat 24 august

2012, iar hotărârea atacată este pronunțată la data de 20 decembrie 2011.

Cu atât mai mult nu

se poate afirma că acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică, așa

cum cer dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, față de

aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că hotărârea a cărei revizuire

se cere este greșită, în condițiile în care la momentul pronunțării acestei

hotărâri nu exista un raport final O.L.A.F.

De altfel, raportul

final O.L.A.F., condiție esențială pentru emiterea actului administrativ,

respectiv Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010, trebuia să fi

existat la momentul întocmirii acestuia.

Actul administrativ

contestat în prezenta cauză trebuia să aibă la bază un raport final O.L.A.F.

Or, acest raport a

fost întocmit ulterior încheierii actului administrativ și, cu atât mai mult,

ulterior soluționării irevocabile a acțiunii administrative.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate

la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Prin urmare, calea

extraordinară de atac promovată în cauza de față este inadmisibilă, dată fiind

neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal

sus-menționat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.P.D.R.P. împotriva Deciziei nr. 6167 din 20 decembrie

2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ