ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă

nr. 1903 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

a constatat perimat recursul formulat de recurenta pârâtă C.I.L. F.C.A. în

calitate de lichidator Judiciar al SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 136

din 30 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 2013/116/2008,

în contradictoriu cu intimata reclamantă C.C. I. Sprl Lichidator Judiciar al SC

L. RRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că la

data de 20 septembrie 2012 judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților,

conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. iar cauza a rămas în nelucrare

mai mult de 6 luni de la această dată, din vina părților.

Având în vedere aceste considerente, instanța de recurs a

reținut că sunt îndeplinite prevederile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.,

aplicabile speței conform art. 223 din Legea nr. 71/2011, astfel că, în baza

dispozițiilor art. 252 C. proc. civ. a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C.C.

I. Sprl și Agenția de Insolvență lichidator Judiciar al SC S. SA solicitând

admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii

excepției perimării ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta a învederat că

citația pentru termenul din 24 octombrie 2013 a fost emisă în mod eronat către

C.M. F.C.A. deși prin încheierea din 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Glați a fost numit în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA consorțiul

format din C.C. I. Sprl și Agenția de Insolvență.

Prin urmare, recurenta învederează că nefiind legal

citată pentru termenul la care s-a constatat perimarea nu se poate considera că

pricina a fost lăsată în nelucrare din vina părților.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în considerarea

următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt

supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în

apel".

Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de

a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs deoarece, conform

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în

recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul

civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot

uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de

mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile

de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel

constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul

părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile

legii.

Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele

procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și

efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac,

regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin

lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu

natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

În speța dedusă judecății, recurenta a solicitat

cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță de recurs.

În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre

pronunțată de o instanță de recurs, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4, C. proc. civ., nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său,

cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de

reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile

extraordinare de atac.

Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi

atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în

recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de

atac.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1)

și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamanta C.C. I. Sprl Șl Agenția de

Insolvență lichidator Judiciar al SC S. SA împotriva Deciziei civile nr. 1903 din

24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. I. Sprl și

Agenția de Insolvență lichidator Judiciar al SC S. SA împotriva Deciziei civile

nr. 1903 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată jn ședință publică, astăzi 11 decembrie

2013.