ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1903 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a constatat perimat recursul formulat de recurenta pârâtă C.I.L. F.C.A. în calitate de lichidator Judiciar al SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 136 din 30 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 2013/116/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă C.C. I. Sprl Lichidator Judiciar al SC L. RRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că la data de 20 septembrie 2012 judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la această dată, din vina părților.

Având în vedere aceste considerente, instanța de recurs a reținut că sunt îndeplinite prevederile art. 248 alin. (3) C. proc. civ., aplicabile speței conform art. 223 din Legea nr. 71/2011, astfel că, în baza dispozițiilor art. 252 C. proc. civ. a constatat perimat recursul. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C.C. I. Sprl și Agenția de Insolvență lichidator Judiciar al SC S. SA solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii excepției perimării ca nefondată. În motivarea recursului, recurenta a învederat că citația pentru termenul din 24 octombrie 2013 a fost emisă în mod eronat către C.M. F.C.A. deși prin încheierea din 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Glați a fost numit în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA consorțiul format din C.C.

I. Sprl și Agenția de Insolvență. Prin urmare, recurenta învederează că nefiind legal citată pentru termenul la care s-a constatat perimarea nu se poate considera că pricina a fost lăsată în nelucrare din vina părților. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel". Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs. Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. În speța dedusă judecății, recurenta a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță de recurs. În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4, C. proc. civ., nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile extraordinare de atac.

Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta C.C. I. Sprl Șl Agenția de Insolvență lichidator Judiciar al SC S. SA împotriva Deciziei civile nr. 1903 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. I. Sprl și Agenția de Insolvență lichidator Judiciar al SC S. SA împotriva Deciziei civile nr. 1903 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată jn ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.