ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 84 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. 8048/30/2007, au fost admise apelurile declarate de

reclamantul Ș.C.T. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1012

din 26 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8048/30/2007;

a fost schimbată în parte sentința apelată și, în consecință, s-a dispus obligarea

pârâtului la plata către reclamant a sumei de 17.130 lei cu titlu de

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere și a fost respinsă în

rest cererea de chemare în judecată; au fost compensate cheltuielile de

judecată efectuate în primă instanță; a fost menținută în rest sentința.

Prin decizia civilă nr. 682 din 13

februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.

8048/30/2007, au fost respinse recursurile declarate de părți împotriva

deciziei menționate.

Prin cererea înregistrată la data de 11

iunie 2013, reclamantul petent Ș.C.T. a solicitat completarea dispozitivului

deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul

dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a arătat că,

deși în considerentele deciziei s-a menționat că suma de 17130 lei va fi

actualizată la data plății, referirea la actualizare nu se regăsește în

dispozitiv, împrejurare ce a determinat apariția unor probleme în executarea

silită.

Reclamantul petent a solicitat ca în

dispozitiv să se menționeze expres că actualizarea solicitată și acordată se

referă la cursul de schimb leu/ euro al BNR din momentul plății, față de cel de

la momentul introducerii acțiunii (31 octombrie 2007), astfel cum rezultă și

din sentința nr. 1021/ PI din 26 martie 2009 a Tribunalului Timiș în al cărui

dispozitiv este prevăzut expres că „suma urmând a fi achitată în lei la cursul

BNR din ziua plății”.

Prin decizia nr. 96

din 8 iulie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins excepția

tardivității invocată de intimată și a admis în parte cererea formulată de

reclamantul petent Ș.C.T., în sensul că a dispus ca, în dispozitivul deciziei

civile nr. 84/ A din 18 aprilie 2012, după sintagma „… suma de 17.130 lei cu

titlu de despăgubiri …”, să se treacă „suma urmând a fi actualizată la data

plății”, respingând în rest cererea.

Pentru a decide

astfel, instanța a constatat că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. referitoare la lămurirea dispozitivului și că unele dintre

susținerile reclamantului se încadrează în această normă, cerere pentru care art.

281

1

nu prevede vreun termen până la care poate fi formulată, astfel

încât excepția tardivității invocată de intimat a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În ceea ce privește

cererea formulată, s-a constatat că, într-adevăr, deși în considerentele

deciziei a cărei completare se cere s-a stabilit că suma de 17.130 lei la plata

căreia pârâtul a fost obligat către reclamant urmează a fi actualizată la data

plății, dispozitivul hotărârii nu cuprinde această mențiune, astfel că, sub

acest aspect, cererea este întemeiată și a fost admisă.

Instanța de apel a

apreciat, însă, că modalitatea în care reclamantul petent solicită completarea

dispozitivului (prin referire la diferența de curs leu/euro de la data

efectuării plății și cea de la data sesizării primei instanțe cu cererea în

despăgubire) nu poate fi reținută.

Astfel, deși prima

instanță a stabilit în euro despăgubirea datorată de pârât (suma urmând a fi

plătită în lei la cursul BNR din ziua plății), instanța de apel a stabilit în

lei cuantumul despăgubirii, iar recursul reclamantului ce viza și moneda de

plată stabilită de instanță a fost irevocabil respins de Înalta Curte de

Casație și Justiție. În consecință, o asemenea completare a dispozitivului,

prin referire la cursul leu/ euro, ar echivala cu nelegala modificare a

deciziei a cărei completare și lămurire se cere.

S-a apreciat, în

raport de motivele de fapt ale cererii, că, prin completarea dispozitivului

deciziei cu mențiunea arătată, vor fi înlăturate piedicile apărute în

executarea silită ca urmare a omisiunii din dispozitiv a mențiunii referitoare

la actualizarea sumei cuvenite, câtă vreme actualizarea astfel dispusă poate fi

pusă în executare în cursul executării silite în condițiile art. 371

2

C.

proc. civ. (art. 622 NCPC).

Împotriva deciziei

menționate, au declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ș.C.T. și pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA, reprezentat de Direcția Regională de Drumuri și

Poduri Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:

motivelor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reclamantul Ș.C.T. a susținut,

în esență, că decizia recurată contravine dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., deoarece cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul cauzat prin

expropriere a fost stabilit de către instanțe în funcție de valoarea de piață

de 12,20 euro/ mp (stabilită prin raportul de expertiză tehnică B., U., Z.), adică

47,77 lei/ mp la cursul valutar mediu al BNR din decembrie 2008, respectiv

3,9153 lei/ euro.

Prin decizia

recurată, s-a reținut în mod greșit că petentul ar pretinde plata în valută a

cuantumului despăgubirii, întrucât acesta înțelege să respecte întrutotul

moneda de plată stabilită de către instanțele judecătorești, însă recuperarea

integrală a prejudiciului cauzat prin expropriere impune cu necesitate

referirea la cursul valutar mediu al BNR din luna în care petentul va intra

efectiv în posesia acestei despăgubiri. În caz contrar, petentul ar rămâne

prejudiciat cu acest cuantum, diferențiat între momentul rămânerii irevocabile a

hotărârii și cel al plății efective, fără a se ține seama de momentul

producerii prejudiciului efectiv, respectiv anul 2007 când s-a efectuat

exproprierea.

motivelor de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ., p

ârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA reprezentat de Direcția Regională de Drumuri

și Poduri Timișoara, a arătat următoarele:

- Calificarea cererii

reclamantului a fost dată diferit atunci când a fost soluționată excepția

tardivității, respectiv când s-a soluționat fondul cauzei.

Astfel, dacă excepția

de tardivitate a cererii a fost respinsă prin raportare la o cerere de lămurire

a dispozitivului hotărârii, ce poate fi introdusă oricând, pe fondul cauzei,

instanța de apel s-a pronunțat asupra unei cereri de completare a hotărârii, aspect

ce reiese din temeiul de drept pe care și-a întemeiat hotărârea - art. 282

1

C. proc. civ. -, precum și din faptul că hotărârea a îmbrăcat forma unei

decizii, pronunțată în ședință publică, și nu a unei încheieri date în camera

de consiliu, cum se impunea în cazul cererii de lămurire a hotărârii.

- În mod greșit,

instanța de judecată a calificat cererea ca fiind o cerere de lămurire a dispozitivului

hotărârii și a respins, drept urmare, excepția de tardivitate a formulării

cererii.

Procedând astfel,

instanța s-a raportat la temeiul de drept invocat de reclamant în cererea sa,

respectiv dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. (apreciind chiar că

unele dintre susținerile acestuia s-ar încadra în dispozițiile normei, deși

solicitările reclamantului au vizat numai completarea hotărârii) și nu a avut în

vedere conținutul cererii și motivele pe care se sprijină cererea

reclamantului.

Instanța a ignorat

faptul că, prin cererea sa, reclamantul a solicitat în mod expres completarea

dispozitivului deciziei civile nr. 84/ A din 18 aprilie 2012, în sensul de a se

menționa expres sintagma „suma urmează a fi actualizată la data plății”,

totodată, nu a avut în vedere că acțiunea s-a fondat pe existența unei

contradicții între considerentele deciziei civile nr. 84/ A din 18 aprilie 2012

și dispozitivului acesteia, în sensul că precizarea din considerente a

actualizării sumei de 17.130 lei nu a fost reținută și în dispozitivul

hotărârii, aspecte din care se desprinde faptul că reclamantul nu a invocat lipsa

de claritate a dispozitivului hotărârii.

Chiar dacă reclamantul

a indicat ca temei de drept al cererii sale art. 281

1

C. proc. civ.,

instanța de judecată era îndreptățită și chiar obligată ca, în exercitarea

rolului activ, în temeiul art. 84 și art. 129 C. proc. civ., să dea acțiunii

calificarea juridică exactă, prin raportare la conținutul cererii și la

motivele pe care cererea se sprijină, nefiind legată de temeiul juridic

menționat de reclamant.

- Chiar dacă s-ar

aprecia că instanța de apel a calificat în mod corect cererea reclamantului ca

fiind cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, cererea a fost admisă în

parte, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C.

proc. civ., prin prisma faptului că, pe calea cererii de lămurire de hotărârii,

dispozitivul nu poate fi modificat, ci doar clarificat, interpretându-se

măsurile dispuse de instanță.

Or, dispozitivul

deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012 este clar exprimat, astfel încât, prin

decizia recurată, s-a adus o modificare a dispozitivului hotărârii, în sensul

adăugării sintagmei „suma urmează a fi actualizată la data plății”.

De asemenea, aceasta

procedură nu poate fi folosită atunci când se invocă existența unor

contradicții între dispozitiv și considerente, cum a invocat în speță

reclamantul, ci numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului.

Eventuala contradicție

între dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 17.130 lei cu titlu

de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere și considerente, în

cuprinsul cărora s-a reținut îndreptățirea reclamantului la actualizarea sumei

de 17.130 lei la data plății, putea fi invocată de reclamant numai prin

exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012, cale de

atac de care reclamantul a și uzat, fără a critica hotărârea sub acest aspect.

- Instanța a acordat

reclamantului mai mult decât a cerut, respectiv actualizarea la data plății a sumei

stabilite prin raportul de expertiză, în condițiile în care reclamantul nu a formulat

o asemenea solicitare pe parcursul judecării apelului după casare.

Prin decizia nr. 84

din 18 aprilie 2012, instanța de apel s-a pronunțat, în cadrul considerentelor,

în sensul actualizării sumei la data plății, fără a fi învestită sub acest aspect

de reclamant, însă nu a cuprins această mențiune și în dispozitivul hotărârii, motiv

pentru care pârâtul nu a avut interes în atacarea cu recurs a hotărârii și sub

acest aspect, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Faptul că instanța de

apel s-a pronunțat în cadrul considerentelor în sensul actualizării sumei de

17.130 lei la data plății a permis reclamantului să formuleze o cerere de

completare a dispozitivului hotărârii cu această mențiune din considerente, deși

nu putea face acest lucru, cât timp, în judecarea fondului, acesta nu

solicitase niciodată actualizarea sumei la data plății.

La termenul de

judecată din 31 ianuarie 2014, această instanță de recurs a rămas în pronunțare

asupra recursurilor, urmând a verifica prioritar încadrarea criticilor

recurentului - reclamant în prevederile art. 304 C. proc. civ., în contextul excepției

nulității recursului invocate din oficiu.

reclamantului, față de excepția nulității recursului, Înalta Curte apreciază că

excepția este întemeiată.

În conformitate cu

prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. prevede că eventuala indicare greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea lor

într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario din

această normă, sancțiunea nulității recursului nu poate fi evitată atunci când nu

se formulează critici de nelegalitate a deciziei, susceptibile de încadrare

juridică în cazurile de recurs.

În cauză, cu toate că

recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, nu rezultă că

acestea ar putea fi încadrate în cazul de recurs expres precizat ori în vreunul

dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia

recurată, cererea dedusă judecății, formulată de către reclamantul Ș.C.T., a

fost admisă în parte, în sensul că a fost admisă solicitarea de inserare, în

cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, a mențiunii actualizării sumei de bani stabilite cu titlu de

despăgubiri, la data plății, respectiv a fost respinsă solicitarea de inserare în

același dispozitiv a mențiunii modalității de actualizare, prin raportarea la

cursul BNR leu/ euro de la data efectuării plății, față de cel de la data

introducerii cererii de chemare în judecată - 31 octombrie 2007.

Pentru a respinge cererea,

instanța de apel a considerat că adăugirea pretinsă ar echivala cu o modificare

nelegală a deciziei, în condițiile în care prin decizia nr. 84 din 18 aprilie 2012

cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului Ș.C.T. a fost stabilit în lei,

iar recursul reclamantului împotriva acelei decizii, ce viza și moneda de plată

stabilită de către instanță, a fost respins.

Pentru ca susținerile

din motivarea recursului să reprezinte critici de nelegalitate a deciziei

recurate, se impune ca motivele de recurs să se refere la considerentele expuse

în susținerea acelei decizii, arătându-se argumentele pentru care recurentul consideră

că sunt întrunite unul sau mai multe cazuri de nelegalitate dintre cele expres

și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pe de altă parte, în contextul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., explicit invocat, nu este suficientă indicarea

unui text de lege pretins ignorat ori greșit aplicat, ci este necesar ca acea

normă să aibă incidență în cauză.

Decizia recurată a

vizat lămurirea, respectiv completarea unei decizii (se va reveni asupra

calificării juridice a cererii reclamantului, cu ocazia analizării recursului

pârâtului) prin care au fost soluționate apelurile părților, după casare.

Cu toate că, în

principiu, nu ar fi exclusă incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. - la care s-a făcut referire prin recursul de față - în procedura completării

unei hotărâri, reglementată de art. 281

2

C. proc. civ., în cauză,

din dezvoltarea susținerilor recurentului pe acest aspect, rezultă că norma pretins

încălcată prin pronunțarea deciziei recurate nu este aplicabilă.

Recurentul nu a

susținut că prin decizia recurată s-ar fi nesocotit dezlegările date prin

decizia de casare, pentru a fi incidente prevederile art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., ci a evocat reperul de cuantificare a despăgubirii stabilite chiar

prin decizia a cărei lămurire și completare s-a solicitat (respectiv valoarea

în euro a terenului expropriat), fără vreo legătură cu decizia de casare a

Înaltei Curți.

Pe de altă parte,

pentru încadrarea susținerilor recurentului în vreunul dintre cazurile de

modificare sau de casare din art. 304 C. proc. civ., ar fi trebuit formulate

critici față de considerentul esențial pentru care Curtea de Apel Timișoara a

apreciat că, prin admiterea în totalitate a pretențiilor, s-ar ajunge la

modificarea deciziei al cărei dispozitiv este vizat de cererea reclamantului,

care nu este posibilă pe calea procesuală inițiată în cauză.

Afirmarea intenției

reclamantului de a respecta întrutotul moneda de plată stabilită de către

instanța de apel, respectiv moneda națională, relevă o critică formală a

deciziei: reclamantul nu a contestat că, din moment ce raportarea la cursul

valutar urmărește convertirea monedei naționale într-o monedă străină, dar

despăgubirea a fost stabilită în moneda națională, fără a se menționa în

dispozitiv că este rezultatul unei asemenea convertiri, prin aplicarea în cauză

a criteriului de actualizare propus, s-ar ajunge implicit la stabilirea

despăgubirii în echivalentul în lei al unei valute, ceea ce, prin decizia

recurată, a fost considerat drept o modificare a deciziei de apel,

incompatibilă cu procedura reglementată de art. 281

2

C. proc. civ.

Faptul că un asemenea

criteriu de actualizare ar trebui să se regăsească în dispozitivul deciziei de

apel ce constituie titlu executoriu, pentru a se asigura repararea integrală a

prejudiciului creat prin expropriere, astfel cum susține recurentul, nu reflectă

nelegalitatea deciziei recurate, dat fiind cadrul procesual în care aceasta a

fost pronunțată, cadru în care nu este posibilă modificarea deciziei vizate de

vreuna dintre cererile prevăzute de art. 281 - 281

2

C. proc. civ.

Dreptul la repararea

integrală a prejudiciului creat prin expropriere putea fi pus în discuție de

către reclamant exclusiv în recursul împotriva deciziei de apel, ceea ce s-a și

întâmplat în cauză, recursul reclamantului, prin care a pretins stabilirea

despăgubirii în euro, fiind respins.

Față de

considerentele expuse, se constată că nu s-au formulat critici de nelegalitate

față de decizia recurată, ci exclusiv critici de netemeinicie, ce nu pot fi

încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În

această situație, în temeiul art. 306 alin. (3) coroborat cu art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată din

oficiu și va constata nul recursul declarat de reclamantul Ș.C.T.

2.

În ceea ce privește recursul declarat de către p

ârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța

care a pronunțat decizia de apel nr.

84 din 18 aprilie 2012 a fost învestită cu

cererea reclamantului, datată 11 iunie 2013, având ca obiect precizarea expresă

în dispozitivul deciziei a actualizării sumei de 17.130 lei acordate reclamantului

cu titlu de despăgubiri pentru expropriere, actualizarea urmând a se efectua în

funcție de cursul de schimb leu/euro al BNR de la data plății, față de cel de

la data introducerii cererii de chemare în judecată - 31 octombrie 2007.

Soluționând

această cerere, instanța a considerat că este învestită cu mai multe

solicitări, sens în care a calificat pretenția de precizare a operațiunii

actualizării despăgubirii la data plății drept o cerere de lămurire a

dispozitivului, întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., iar

pretenția de precizare a criteriului de actualizare - drept o cerere de

completare a dispozitivului, întemeiată pe dispozițiile art. 282

1

C.

proc. civ., la care a făcut în mod expres referire și pe care le-a aplicat inclusiv

în privința hotărârii (decizie pronunțată în ședință publică), prin care a soluționat

împreună ambele cereri.

Această

dublă calificare juridică explică pronunțarea instanței asupra ambelor temeiuri

de drept ale cererii, semnalată în motivele de recurs, iar decizia recurată nu

poate fi cenzurată pe acest aspect, date fiind finalitatea și conținutul

motivelor de recurs.

Astfel,

criticile recurentului se referă exclusiv la partea din pretenții admisă,

așadar la cea calificată drept o cerere de lămurire a dispozitivului, chiar și

atunci când conțin o reiterare a excepției tardivității, deoarece recurentul

susține calificarea greșită a pretențiilor pe acest aspect.

În

acest context, urmează a fi analizată doar legalitatea dispoziției de lămurire

a dispozitivului deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012, în sensul precizării

actualizării despăgubirii de 17.130 lei, la data plății.

Contrar

susținerilor recurentului - pârât, această cerere (privită distinct de

precizarea criteriului de actualizare) nu tinde la completarea dispozitivului

hotărârii judecătorești, ci la lămurirea acestuia, în privința întinderii sale.

În

termenii art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., completarea hotărârii

poate fi cerută în cazurile în care, prin hotărârea dată, instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale.

În

cauză, prin cererea de inserare în dispozitiv a mențiunii actualizării

despăgubirii, la data plății, nu s-a invocat omisiunea de soluționare a unui

capăt de cerere al acțiunii introductive, ci s-a urmărit clarificarea

întinderii dispozitivului, în sensul că obligația stabilită în sarcina pârâtului

vizează nu numai creanța expres indicată, ci și accesoriul acesteia,

reprezentat de suma de bani provenită din actualizarea creanței principale, la

data plății.

Or,

astfel formulată, cererea se încadrează în prevederile art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ., iar atare calificare este susținută chiar prin raportare la finalitatea

pretențiilor reclamantului, nefiind fondată susținerea recurentului în sensul

că instanța de apel s-ar fi raportat doar la temeiul juridic indicat explicit

în cererea dedusă judecății.

Cererea

vizând lămurirea dispozitivului hotărârii judecătorești, în mod corect,

excepția tardivității a fost respinsă prin decizia recurată, dat fiind că o

atare cerere poate fi formulată oricând.

În

ceea ce privește fondul pretențiilor, instanța de apel a apreciat că precizarea

în dispozitiv a actualizării sumei de bani cu titlu de despăgubiri se impune pentru

ca dispozitivul să concorde cu considerentele deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012,

în cuprinsul cărora se regăsește această mențiune și, totodată, pentru

înlăturarea piedicilor ivite în cursul executării silite.

Așadar,

instanța nu s-a raportat la o eventuală solicitare cu acest obiect formulată de

către reclamant în cursul judecății, iar această apreciere este corectă în

contextul obiectului cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281

1

C.

proc. civ., cerere care tinde la clarificarea dispozitivului în privința

înțelesului, întinderii sau a aplicării sale, și nu la soluționarea unei cereri

deduse judecății în cursul procesului, precum în cazul procedurii reglementate

de art. 281

2

C. proc. civ.

Drept

urmare, vor fi înlăturate criticile recurentului pe acest aspect.

Este,

însă, fondat, motivul de recurs referitor la îndeplinirea condițiilor de

aplicare a prevederilor art. 281

1

C. proc. civ., în sensul că dispozitivul

deciziei este clar exprimat și nu trebuie lămurit sub aspectul întinderii sale.

Dispunând

inserarea precizarea în dispozitiv a actualizării, la data plății, a sumei de

bani deja stabilite în moneda națională, cu titlu de despăgubiri, instanța a

făcut referire la dispozițiile art. 371

2

C. proc. civ. (de la 1865),

considerând că, în acest fel, sunt înlăturate piedicile ivite în cursul

executării silite.

În

conformitate cu art. 371

2

alin. (3), „Dacă titlul executoriu conține

suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza

valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se

va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul

în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de

executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de

la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie …”.

Din

norma citată, rezultă că, în cadrul executării silite, executorul judecătoresc are

obligația, la cererea creditorului, să actualizeze creanța, chiar dacă titlul

executoriu nu conține vreun criteriu de actualizare, aplicându-se, în acest

caz, criteriul legal, în condițiile expres prevăzute.

Ca

atare, simpla mențiune a actualizării creanței nu este de vreun folos în cadrul

executării silite, atât timp cât executorul va proceda, oricum, la actualizare.

Utilitatea unei mențiuni în acest sens s-ar fi dovedit abia prin indicarea

criteriului de actualizare, pe care executorul ar fi fost obligat să îl

respecte. Or, cererea reclamantului având ca obiect precizarea în dispozitiv

chiar a criteriului de actualizare a fost respinsă prin decizia recurată, iar,

prin prezenta decizie, s-a constatat nulitatea recursului reclamantului, ceea

ce lipsește de conținut mențiunea adăugată în dispozitiv prin hotărârea supusă

recursului în cauză.

În

acest context, se apreciază că dispozitivul deciziei în discuție este clar

exprimat și nu necesită vreo lămurire, sub aspectul întinderii sale, nefiind

vreun impediment la executarea sa ca atare în cadrul urmăririi silite inițiate

de către reclamant.

Împrejurarea

că, în considerentele deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2012, s-a menționat că

despăgubirile vor fi actualizate la data plății, nu justifică, prin ea însăși, inserarea

în dispozitiv a aceleiași mențiuni.

Raportarea

la argumentele expuse în susținerea unei soluții reflectate în dispozitiv reprezintă

un demers necesar în soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 281

1

C. proc. civ., atât timp cât motivarea face corp comun cu dispozitivul, însă

doar dacă se ajunge, în prealabil, la concluzia că se impune clarificarea

dispozițiilor adoptate de către instanță, și nu ca justificare a necesității

lămuririi dispozitivului, astfel cum, în mod greșit, s-a considerat prin

decizia recurată în cauză.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul p

ârâtului Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R., este fondat și îl va admite ca atare, urmând ca, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să modifice în parte decizia recurată,

în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de lămurire a dispozitivului

deciziei nr. 84/ A din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de reclamantul Ș.C.T. împotriva deciziei nr. 96/ A din 08 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA reprezentat de Direcția Regională

de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte

decizia recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a

dispozitivului deciziei nr. 84/ A din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 31 ianuarie 2014.