ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2044/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 6 aprilie 2032, reclamanții Z.A. și F.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R.

SA, solicitând anularea în parte a Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 nr. 120/180/2011, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 43.309 euro, corespondentul în RON la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral x situat în Pecica, cu suprafața de 9.973 mp; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 7.110,75 RON stabilită prin Hotărârea nr. 120/180/2011, dobândă calculată de la data de 7 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de consemnare a sumei la dispoziția lor și până în ziua plății efective; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1361 din 3 aprilie 2013, Tribunalul Arad a admis, în parte, acțiunea, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 120/180/2011, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.622 euro sau echivalentul în RON conform cursului B.N.R. la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 6.622 euro (determinată la cursul B.N.R. din data plății) și suma de 7.110,75 RON stabilită prin Hotărârea nr. 120/180/2011, cu începere de la 7 ianuarie 2012 până la piața efectivă a debitului. A respins cererea reclamanților privitoare la contravaloarea lipsei folosinței terenului expropriat și a obligat pârâtul să achite reclamanților și suma de 2.512,5 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Prin Decizia civilă nr. II din 3 februarie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de pârât, a admis apelul declarat de reclamanți, iar sentința a fost schimbată, în parte, în sensul admiterii, în parte a acțiunii. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 110.540 RON, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 9.973 mp teren arabil cu număr cadastral y Pecica. S-a menținut dispoziția privind anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 120/180/2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica, fiind respinse, în rest, pretențiile. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarai recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanți, ca fiind neîntemeiată. Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului, prin prisma dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., constituie, așadar, în afara unor excepții expres prevăzute de lege, termenul de drept comun, în materia recursului. În speță, decizia pronunțată în apel a fost comunicată pârâtului la data de 14 februarie 2014, astfel cum rezultă din dovezile de primire și procesul-verbal de predare, iar recursul a fost depus la această instanță, la data de 11 martie 2014, cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de lege. Prin urmare, recursul fiind formulat de pârât cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziția legală menționată, urmează a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.L prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 11 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014. Procesat de GGC - AS