ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2044/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul

Arad la data de 6 aprilie 2032, reclamanții Z.A. și F.M. au chemat în judecată

pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii,

prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea în parte a Hotărârii Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 255/2010 nr. 120/180/2011, în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 43.309

euro, corespondentul în RON la cursul valutar din ziua plății, reprezentând

contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu

numărul cadastral x situat în Pecica, cu suprafața de 9.973 mp; obligarea

pârâtului la plata către reclamanți a dobânzii legale calculată asupra

diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de

către instanță și suma de 7.110,75 RON stabilită prin Hotărârea nr.

120/180/2011, dobândă calculată de la data de 7 ianuarie 2012, când a fost

scadentă obligația pârâtului de consemnare a sumei la dispoziția lor și până în

ziua plății efective; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei

reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat; obligarea pârâtului la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1361 din 3 aprilie 2013, Tribunalul Arad a admis, în parte, acțiunea, a

anulat, în parte, Hotărârea nr. 120/180/2011, emisă de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 255/2010 Pecica, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de

6.622 euro sau echivalentul în RON conform cursului B.N.R. la data plății, cu

titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 6.622 euro

(determinată la cursul B.N.R. din data plății) și suma de 7.110,75 RON

stabilită prin Hotărârea nr. 120/180/2011, cu începere de la 7 ianuarie 2012

până la piața efectivă a debitului. A respins cererea reclamanților privitoare

la contravaloarea lipsei folosinței terenului expropriat și a obligat pârâtul

să achite reclamanților și suma de 2.512,5 RON, cheltuieli de judecată

parțiale.

Prin Decizia civilă

nr. II din 3 februarie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a

respins apelul declarat de pârât, a admis apelul declarat de reclamanți, iar

sentința a fost schimbată, în parte, în sensul admiterii, în parte a acțiunii.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 110.540 RON, cu

titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 9.973 mp teren arabil cu

număr cadastral y Pecica. S-a menținut dispoziția privind anularea în parte a

Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 120/180/2011 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica, fiind respinse, în rest,

pretențiile. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.050

RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

decizii a declarai recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, cu

consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanți, ca fiind neîntemeiată.

Analizând cu

prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

tardivității declarării recursului, prin prisma dispozițiilor art. 301 din C.

proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea

termenului prevăzut de lege.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile și

curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul prevăzut de

art. 301 C. proc. civ., constituie, așadar, în afara unor excepții expres

prevăzute de lege, termenul de drept comun, în materia recursului.

În speță, decizia

pronunțată în apel a fost comunicată pârâtului la data de 14 februarie 2014,

astfel cum rezultă din dovezile de primire și procesul-verbal de predare, iar

recursul a fost depus la această instanță, la data de 11 martie 2014, cu

depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de lege.

Prin urmare, recursul

fiind formulat de pârât cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziția

legală menționată, urmează a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.L prin C.N.A.D.N.R. SA -

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei civile nr.

11 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS