ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 744 din 20 februarie

2013 pronunțată în dosarul nr. 2200/108/2012, Tribunalul Arad a admis în parte

acțiunea civilă formulată de reclamantul A.Ș. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român, prin CNADN S.A. din România, cu sediul în București, str. D.G.,

prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara,

str. C.B.; a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 97/139

din 07 octombrie 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010,

Consiliul Local Pecica; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de

2.180,8 euro sau echivalentul în RON conform cursului BNR la data plății, cu

titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 2.180,8

euro (determinată la cursul BNR din data plății) și suma de 4.641,63 RON stabilită

prin Hotărârea nr. 97/139 din 07 octombrie 2011 cu începere de la 06 ianuarie

2012 până la plata efectivă a debitului; a obligat pârâtul să achite

reclamantei și suma de 1.500 RON cheltuielile de judecată parțiale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că nu a avut loc

exproprierea propriu-zisă a terenului prin emiterea deciziei de expropriere,

iar procedura de realizare a acesteia urmează legea în vigoare la momentul

derulării ei, fiecare act juridic este supus actului normativ sunt imperiul

căruia se realizează; prin H.G. nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare

estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a

fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută

de art. 20 din Legea nr. 255/2010.

Raportul de evaluare

globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii

publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și

care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul

precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2.000 euro/ha,

ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 RON/mp.

Actele juridice

constatate prin contractele de vânzare-cumpărare depuse în probațiune, inclusiv

cel al reclamantului și adresa nr. 221 din 08 mai 2012 a Biroului Notarial

"D." oferă următoarele prețuri de vânzare: 0,88 euro/mp (preț obținut

în urma negocierii unei societăți comerciale cu o persoană fizică); 0,2 euro/mp

și 0,5 euro/mp (prețuri obținute în cadrul unor vânzări între persoane fizice)

și 0,3 euro/mp (preț obținut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică

în favoarea unei persoane juridice) + evaluarea unui preț minim de 0,15 - 0,2

euro/mp (1.500 - 2.000 euro/ha) în perioada 2010 - 2012 în raporturile dintre

persoane fizice și a unui preț maxim de 0,29 euro - 0,3 euro/mp (2.900 - 3.000

euro/ha) în același interval de timp în cadrul tranzacțiilor la care a

participat o societate comercială.

Ținând cont de faptul

că, potrivit textului legal antecitat, instanța este obligată să determine

despăgubirea raportat la prețul de vânzare din perioada efectuării expertizei,

adică 2012 în cazul de față, precum și aspectele relevate de experți potrivit

cărora, în condițiile actualei crizei financiare izbucnite în 2008, în anul

2012 s-a înregistrat o ușoară creștere a prețurilor față de 2011 și 2010,

tribunalul a concluzionat că în anul 2012, prețul obișnuit de vânzare a

terenurilor agricole din extravilanul localității Pecica a fost de 0,3 euro/mp.

În consecință,

valoarea terenului expropriat de 6.510 mp a fost de 1.953 euro, echivalent al

sumei de 8.806 RON, la un curs valutar al BNR de 4,5089 RON/euro, iar totalul

daunei complementare este de 220 + 207,8 euro, în total 227,8 euro, la care se

adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piață a terenului

expropriat, și anume 1.953 euro, așa încât totalul pagubei este de 2.180,8

euro, echivalent al sumei de 9.833 RON.

Tribunalul a reținut

că nu se justifică acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna pretins

provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță

și protecție, în condițiile în care, pe de o parte, experții nu au reținut

existența unei astfel de daune, iar, pe de altă parte, terenul expropriat a

avut categoria de folosință agricol (arabil), iar reclamantul nu au făcut

dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care, anterior exproprierii,

să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan

în teren cu construcții.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recursuri, deopotrivă, atât reclamantul A.Ș., cât și

pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA, recursuri care au fost recalificate de

curte ca fiind apeluri, în raport cu disp. art. 281

1

C. proc. civ.,

în contextul în care reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă o

despăgubire de minim 126.071 RON.

În esență, ambele

apeluri, depuse și motivate în termen au adus critici soluției instanței de

fond atât din perspectiva valorii efective a despăgubirii dispuse de tribunal,

cu privire la suprafața de 6.510 mp din terenul situat în Localitatea Pecica,

Jud. Arad, nr. cadastral 304124, cât și la metoda de determinare aleasă de

instanța de fond, despre care s-a afirmat că încalcă disp. art. 25 - 26 din Legea

nr. 33/1994 - republicată, la care face trimitere expresă Legea nr. 255/2010.

Curtea de Apel

Timișoara, Secția Înalta Curte civilă, prin Decizia nr. 162 din 7 noiembrie

2013 a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin CNADN

din România SA, a admis apelul reclamantului A.Ș. împotriva aceleiași sentințe

pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamantului la suma de 114.328 RON, la care se adaugă suma de 908

RON cu titlu de daune suplimentare pentru transport; a menținut în rest

sentința apelată; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2400 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată și a dat în debit CNADR S.A. cu suma de 900

RON cuvenită experților, cu titlu de onorarii pentru expertiza efectuată în

apel.

În apel, Curtea, în

urma admiterii cererii de probațiune formulată și susținută de ambele categorii

de apelanți, a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, care a avut ca

principal obiectiv determinarea valorii terenului expropriat de la reclamanți

în suprafața de 6.510 mp din terenul situat în Localitatea Pecica, Jud. Arad,

nr. cadastral 304124, exclusiv prin metoda comparației directe precum și

identificarea și evaluarea eventualelor daune suplimentare.

Lucrarea a fost

efectuată în cauză de către experții judiciari Ș.A., B.M. și P.I., aceștia

concluzionând unanim că valoarea de despăgubire prin metoda comparației directe

este de 114.328 RON, la care se adaugă daune suplimentare în valoare de 8.062

RON, compusă din 5.765 RON/daună pentru redobândirea aceleiași suprafețe de

teren, 908 RON - dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport, 1.389

RON - dauna determinată de lipsa subvenției și 0 RON - dauna pentru terenuri

greu de cultivat.

Această expertiză nu

a fost contestată de părți, acestea neformulând cereri de lămurire sau de

completare a lucrări și nu au formulat niciun fel de obiecțiune.

Curtea a constatat,

în primul rând, faptul că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.

97/139 din 07 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a

dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 6.510 mp din terenul

situat în Localitatea Pecica, Jud. Arad, nr. cadastral 304124 și s-a stabilit

ca limită a despăgubirilor suma de 4.641,63 RON pentru întreaga suprafață.

În urma probatoriului

suplimentar administrat de curte în apel, respectiv a expertizei tehnice

judiciare, s-a constatat că valoarea de piață a acestui teren, prin metoda

comparației directe este de 3,76 euro/mp, valoarea în RON a acestei suprafețe

expropriate de 6.510 mp fiind de 114.328 RON sau 25.356 euro.

Curtea a constatat că

această valoare este singura determinată în raport cu normele prev. de disp.

art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994 - republicată, la care face trimitere

expresă Legea nr. 255/2010 și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală atunci când a decis să ignore aceste dispoziții și a ales în schimb să

aplice alte criterii de evaluare, derivate din Grila de impozitare a Notarilor

Publici, care conține doar valori orientative ale terenurilor, folosite pentru

a stabili impozitele și taxele notariale în raport cu dispozițiile Codului

fiscal și nicidecum pentru a determina valoarea reală de piață a unui bun

imobil supus exproprierii și care, potrivit Legii nr. 33/1994, trebuie să aibă

la baza metoda comparației directe.

Legea stabilește fără

echivoc că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În apel, cu ocazia

refacerii expertizei, experții au analizat și determinat valoarea strict prin

raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, respectiv orașul Pecica din județul

Arad.

În ceea ce privește

daunele suplimentare cauzate proprietarilor, deși experții le identifică la

valoarea de 8.062 RON, compusă din 5.765 RON - daună pentru redobândirea

aceleiași suprafețe de teren, 908 RON - dauna datorată cheltuielilor

suplimentare de transport și 1.389 RON - dauna determinată de lipsa subvenției,

Curtea a constatat că singura care se justifică a fi acordată este cea de 908

RON, respectiv dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport.

Instanța de apel a

reținut că nu se impune a fi incluse și sumele necesare reclamanților pentru

a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea

în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca

întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei

societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de

cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări,

publicitate, câtă vreme valoarea de vindere forțată, respectiv prețul pe care

îl vor încasa reclamanții, prin metoda comparației directe reprezintă chiar

valoarea reală de piață a terenului acestora, ca și cum ar fi fost vândut pe

piața liberă, care raport dintre cerere și ofertă.

Tot pentru acest

motiv, a reținut curtea, nu se justifică nici includerea în cuantumul

despăgubirilor a contravalorii producției agricole, nerealizate, respectiv

dauna pentru lipsa de folosință a terenului și în plus, curtea va constata,

asemenea tribunalului, că din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu

rezultă că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat

și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă

recolta.

Aceasta deoarece din

probe nu a rezultat că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul

la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că

acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat

de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio

fundamentare legală.

Pe de altă parte,

curtea a constatat că se impune acordarea daunelor în cuantum de 908 RON

datorate cheltuielilor suplimentare de transport și daunele pentru lipsa de

acces la parcelele rămase în proprietate, reținând că prima expertiză de la

fond a indicat că noile drumuri de acces pe care expropriatorul este obligat să

le realizeze vor presupune o rută de deplasare mai lungă decât prezenta, astfel

că eventualele cheltuieli suplimentare de transport nu sunt incerte,

reclamanții fiind nevoiți să facă un ocol, pentru a ajunge la cealaltă parcelă

care le rămâne în proprietate.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel a formulat recurs pârâtul Statul Român prin

M.T.I. prin CNADN din România SA întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs a arătat următoarele:

Despăgubirea propusă

și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Ambele

componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor

propuse a fi plătite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de

prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de evaluare, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Valoarea la care se

vând imobilele de același fel rezulta din însăși raportul de evaluare întocmit

pentru aceste terenuri și este mai mică decât cea propusă de expropriator spre

a fi plătită.

Au susținut că prețul

de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii

despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de

evaluare întocmit de S.C. E. S.R.L. sunt în conformitate cu dispozițiile legale

în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor

în zonă. În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea

nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară

realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform

prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a

aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care

constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale.

Indicatorii

tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Autostrada Nădlac -

Arad" au fost aprobați prin H.G. nr. 1.480/2009, publicată în M. Of. nr.

845/8.12.2009.

Prin H.G. nr.

416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de

expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada

Nădlac - Arad", precum și suma globală estimați cu titlu de despăgubire în

valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de

către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în

conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de

63.000 mii lei aprobată prin H.G. nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de

17.500 mii lei prin H.G. nr. 1.248/2010, în conformitate cu art. 4 din Legea

nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data

promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată

de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară

acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.

Art. 11 din Legea nr.

255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară

realizării unor obiective de interes național, județean și local, prevede la

alin. (7), (8) și (9):

"(7) înainte de

data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator

specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației

Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de

evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate

administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.

(8) Raportul de

evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate

de camerele notarilor publici potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Raportul de

evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici

din România".

Raportul a fost

întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor

aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr.

33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

În concret, conform

Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii

nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T,

Pecica, jud. Arad, întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi

expropriată este de 865211 mp, având o valoare de despăgubire totală de

684.356,29 RON. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu

reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul ing.

G.N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea

de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru

AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna Ec. G.N., expert proprietăți

imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.

Raportul de evaluare

a fost întocmit în vederea estimării valorii terenului expropriat, bazându-se

pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, idei directoare

declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată

conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform

standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor

compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

Prin urmare, această

valoare specială este mai mare decât o valoare de piață, care reprezintă:

"suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data

evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție

echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în

cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".

În urma raportului de

evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar

cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind

condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume

"Construcția Autostrăzii Nădlac - Arad, pe teritoriul administrativ al

Jud. Arad". Astfel, preeminența interesului general, care este definit de

art. 2, alin (1), lit. i) al Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ,

ca fiind: "interesul care vizează ordinea de drept și democrația

constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor

fundamentale ale cetățenilor", determină prevalarea în fața interesului

privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediată

despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnata decât

valoarea de piață a imobilului.

De asemenea, raportul

de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților

imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul

de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile

investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței

(cererea probabil, oferta competitivă, etc.).

În concluzie, susține

că valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor

de expropriere (cea efectuată S.C. E. S.R.L.) au fost cele corecte.

Intimatul A.Ș. a

formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității

recursului motivat de împrejurarea că dezvoltarea criticilor din recurs nu

permite încadrarea în vreunul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și

limitativ de art. 304 C. proc. civ. În subsidiar, a arătat de ce recursul este

și nefondat.

La termenul de

judecată din data de 29 mai 2014 instanța de recurs a supus dezbaterii excepția

nulității recursului și a rămas în pronunțare pe acest aspect.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Deși nu se prevede în

mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor

formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea

cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către

instanța de recurs.

În speța de față,

susținerile recurentului se referă la chestiuni vizând etapa administrativă a

exproprierii, respectiv modalitatea de evaluare a despăgubirilor în această

etapă, iar nu la argumentele instanței de apel, referitoare la modalitatea de

stabilire a despăgubirilor în etapa judiciară a contestației raportat la

dispozițiile legale în materie.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății

anterioare și natura căii de atac a recursului.

Modalitatea în care

recurentul a înțeles să critice decizia atacată constă practic în redarea

actelor normative în materia exproprierii pentru utilitate publică și a

cronologiei acestora, referințe asupra indicatorilor tehnico-financiari, cu

referire la etapa administrativă a exproprierii, fără însă a se raporta la

argumentele instanței de apel în fundamentarea hotărârii recurate cu privire la

modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor și fără a indica în

concret în ce constă greșeala de nelegalitate a Curții în soluționarea apelului.

Astfel, memoriu de

recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele

hotărârii atacate și referindu-se la împrejurări ce nu pot fi configurate ca

fiind critici de nelegalitate.

În calea de atac

extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate

în apel.

Criticile

recurentului nu au legătură cu argumentele deciziei atacate prin prezentul

recurs și, din acest motiv, nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În această situație,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de

ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de

recurs.

Pe cale de

consecință, reținând că recursul nu este motivat conform cazurilor prevăzute în

art. 304 C. proc. civ. și nici nu există motive care să poată fi examinate și

din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va

constata, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea căii de atac

exercitate de reclamant.

Față de soluția

adoptată și de solicitarea formulată de intimatul A.Ș., de acordare a

cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în pretenții, la plata

cheltuielilor de judecată, solicitate de partea adversă.

De asemenea, s-a

făcut dovada cu actele depuse la dosar a suportării de către intimat a

cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 5.169 RON din care 669 RON

contravaloare transport aerian Timișoara - București, dosar recurs și 4.500 RON

onorariu avocat.

Cu toate acestea,

însă, ținând seama de criteriile la care se refera art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., respectiv proporționalitatea onorariului cu pregătirea apărării în raport

de gradul de dificultate a cazului, instanța reține că avocatul intimatului nu

a desfășurat un volum de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să

justifice onorariul perceput în cuantum de 4.500 RON, apreciindu-l ca

nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată.

În acest sens, Înalta

Curte considera că suma de 2.000 RON este suficientă pentru a compensa valoarea

prestației avocatului M.E.R., apreciind că numai în aceste limite cheltuielile

de judecata constând în onorariu de avocat pot fi puse în sarcina pârâtului

Statul Român prin M.T.I. prin CNADN din România S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin CNADN din România S.A.

împotriva Deciziei civile nr. 162 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

Obligă recurentul la

plata sumei de 2.669 RON cheltuieli de judecată în recurs (onorariul de avocat

fiind redus la 2.000 RON, conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.), către intimatul-reclamant A.Ș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM