ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1703 din 16 mai 2013

pronunțată în Dosarul nr. 3413/108/2011, Tribunalul Arad a admis în parte

acțiunea civilă exercitată de reclamanți Ș.L., M.S., T.S., I.D.I., Ț.I.S. și

O.R.S. împotriva Statului Român ca pârât prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și

Poduri Timișoara.

A anulat în parte

hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 210 din 10 octombrie 2011 emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Consiliul local Pecica județul

Arad.

A obligat pârâtul să

plătească reclamanților suma de 128.481 lei cu titlu de despăgubiri pentru

suprafața de teren expropriată în întindere de 9448 mp.

A obligat pârâtul la

plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut

pentru a pronunța această soluție că, prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 105/157 din 07 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii

nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la antecesoarea reclamanților a

suprafeței de 9448 mp situată în localitatea Pecica, jud. Arad, având număr

cadastral x cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 6736,42 lei, luându-se în

calcul o valoare de 0,16 euro/mp.

Reclamanții contestă

această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât

față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite

pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Pentru stabilirea

despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art. 25 din

Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de

instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul

expropriator.

Conform concluziilor

raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 9448 mp este de

157.625 lei, echivalentul a 35.438 euro, la care se adaugă daune în sumă de

9.580 lei echivalentul a 2.155 euro.

S-a arătat că, o

dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea către proprietarul expropriat

a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie

terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se

cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri, dar și valoarea prejudiciului ce

îi este adus prin lipsirea de veniturile pe care le-ar fi avut în situația în

care ar fi continuat exploatarea terenului.

Evaluarea situației

reclamanților din perspectiva faptului că în valoarea despăgubirilor ce li se

cuvine nu ar putea fi cuantificat și prejudiciul care le-a fost adus prin

lipsirea de veniturile pe care le-ar fi obținut din exploatarea terenului dacă

acesta rămânea în proprietatea lor, deoarece au posibilitatea să cumpere un alt

teren, echivalează cu nerecunoașterea dreptului la o justă despăgubire, în

condițiile în care terenul s-a aflat în patrimoniul antecesoarei lor din anul 1991

în urma reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii fondului

funciar și a fost exploatat, de aceasta, dar și de reclamanți ca succesori cu

titlu universal, în scopul obținerii de venituri din activități agricole.

Fiind în realitate o

vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în

considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi

afectat imobilul este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să

cuprindă prețul echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut în mod normal

bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și

eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de

eventualul beneficiul de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri

intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un

beneficiu cert și previzibil.

Susținerile

reclamanților privind acordarea unor sume cu mult mai mari cu titlu de

despăgubiri pentru terenuri situate în aceeași localitate, între 5 euro și 70

euro/mp, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri

mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la

nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței

imobiliare din zonă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apeluri, deopotrivă, atât reclamanta M.S., cât și pârâtul

Statul Român, prin CNADNR SA.

Ambii apelanți au

criticat prin motivele de apel metoda de determinare a valorii terenului

expropriat care a fost utilizată de către instanța de fond, precum și cuantumul

despăgubirilor care au rezultat.

Astfel, reclamanta a

susținut și criticat exclusiv faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 26 și

27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul exercitând un rol activ disproporționat,

în favoarea pârâtei, atunci când a decis să ignore concluziile expertizei și

și-a însușit pe de altă parte valori ale terenului care au rezultat din grilele

de tranzacționare ale unui Birou notarial din localitatea Pecica și fără măcar

să compare cele două rezultate între ele.

În raport cu critica

formulată prin cele două apeluri, curtea, și la solicitarea apelanților, a

dispus efectuarea unui supliment de expertiză, de către o comisie compusă din 3

experți judiciari, în alcătuirea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994,

obiectivul fiind acela de a se stabili valoarea terenului expropriat strict

prin metoda comparației directe, aptă să conducă la stabilirea valorii reale a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, în condițiile în care, la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului.

Concluzia la care au

ajuns cei trei experți, în mod unanim a fost că valoarea reală a imobilului -

teren de 9.448 mp este de 155.390 lei, respectiv de 34.958 euro sau 3,70

euro/mp.

Curtea a analizat

cele două apeluri, în urma administrării probatoriului suplimentar și cu

aplicarea dispozițiilor art. 282 și urm. C. proc. civ. raportat la art. 296 C.

proc. civ., a constatat că apelul reclamantei este întemeiat, pe când cel al

pârâtului este nefondat.

Astfel, curtea a

plecat în propria analiză de la textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

care prevede imperativ că despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar pentru calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

În acest context,

curtea a constatat că exigența acestui text a fost întrunită în apel, cu ocazia

administrării probei cu suplimentul de expertiză tehnică judiciară, care, după

ce a analizat tranzacții efective în aceeași perioadă și în aceeași unitate

administrativ-teritorială (contractele de vânzare-cumpărare fiind depuse în

anexă de către experți), a concluzionat unanim că valoarea reală a imobilului -

teren de 9.448 mp este de 155.390 lei, respectiv de 34.958 euro sau 3,70

euro/mp, concluziile comisiei de experți având de această dată la bază strict

prețurile de tranzacționare efectivă a terenurilor de același fel și din

aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.

Prin aceeași

expertiză s-a mai stabilit că există și daune suplimentare de 10.100 lei pentru

ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, apoi suma de 1,703 lei cheltuieli

suplimentare de transport, determinat de dificultatea reclamantei de a accede

la parcela de 14.552 mp, care i-a rămas în continuare în proprietate și care se

află situată de partea cealaltă a culoarului autostrăzii și fără să existe

posibilitate de subtraversare, fiind astfel nevoită să efectueze un ocol, plus

3.266 lei daună pentru lipsa veniturilor pe un an de zile, alături de o altă

daună de 23.309 lei ca urmare a scăderii valorii loturilor rămase în urma

divizării precum și 21.758 lei, dauna datorată interdicției de construire pe

lățimea benzii de siguranță.

Dintre aceste daune

suplimentare, Curtea a constatat că reclamanta poate beneficia cu temei

justificat de suma de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare de

transport, determinat de dificultatea reclamantei de a accede la parcela de

14.552 mp, care i-a rămas în continuare în proprietate și care se află situată

de partea cealaltă a culoarului autostrăzii și fără să existe posibilitate de

subtraversare, fiind astfel nevoită să efectueze un ocol semnificativ.

În ceea ce privește

dauna de 10.100 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, curtea a

constatat, contrar tribunalului, că nu trebuie incluse și sumele necesare

reclamantei pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii,

prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de

teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5%

comisioane, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat nicio probă, în

raport cu disp. art. 1169 C. civ., prin care să sugereze măcar o tentativă de

achiziție de teren, pentru a compensa terenul pierdut prin expropriere.

În zona Pecica,

conform adreselor emise de Primărie la 16 noiembrie 2012 și 08 iunie 2012, data

efectuării calculelor estimative de către experți în procedura prealabilă

exproprierii, dar și a datelor comunicate de Centrului local APIA și de

Direcția pentru Agricultură Arad și a datelor existente pe site-ul Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale existau culturi de grâu, porumb, rapiță,

pepeni, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr și lucernă.

În ce îi privește pe

reclamanți, din adeverințele depuse la dosar se reține că pe terenul expropriat

în perioada 1991 - 2012 au cultivat grâu și porumb, terenul care a rămas în

proprietatea acestora fiind în continuare cultivat, ceea ce nu înseamnă însă că

s-a dovedit fără putință de tăgadă că terenul de 9.448 mp ar fi fost cultivat

cu aceste culturi. Prin urmare, câtă vreme acest prejudiciu nu este dovedit cu

certitudine, curtea a respins pretenția reclamantei-apelante cu privire la

acordarea daunei de 3.266 lei pentru lipsa veniturilor pe un an de zile.

Curtea a respins și

pretenția pentru dauna de 23.309 lei ca urmare a scăderii valorii loturilor

rămase în urma divizării, pentru că nu s-au făcut dovezi cu privire la intenția

reclamantei de a înstrăina suprafața rămasă de 14.552 mp, după cum va respinge

și pretenția pentru suma de 21.758 lei, dauna datorată interdicției de

construire pe lățimea benzii de siguranță, câtă vreme reclamanta nu a

demonstrat prin probe că ar fi obținut anterior exproprierii un PUZ prin care

să se scoată terenul din circuitul agricol și care să fie încadrat într-o altă

categorie de folosință, care să fie apt mai apoi pentru a susține construcții civile

și/sau industriale.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea, în temeiul prev. art. 296 C. proc. civ., a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA împotriva

Sentinței civile nr. 1703 din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în

Dosar nr. 3413/108/2011 și a admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe

de către reclamantă.

Prin urmare, a

schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit valoarea

despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului de 9.448 mp

la suma de 155.390 lei, precum și daune suplimentare de 1.703 lei cu titlu de

cheltuieli suplimentare de transport, obligația de plată incumbând pârâtului.

Curtea a menținut

restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul prev. art.

274 C. proc. civ. a obligat pârâtul să plătească reclamantei și suma de 1.650

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.

Împotriva Deciziei

nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a

declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri

Timișoara.

Se consideră că

prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza

propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în

raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispozițiile

legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a

terenurilor în zonă. În prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl

reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și

local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are

obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor

imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din

evidențele unităților administrativ-teritoriale.

Se arată că raportul

de evaluare a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii

despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de

Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul

exproprierii.

Raportul de evaluare

a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe

principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, idei directoare

declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată

conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform

standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor

compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

Prin urmare, această

valoare specială este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă:

"suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data

evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât într-o tranzacție

echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în

cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri."

De asemenea, se

învederează instanței faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând

piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii

precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce

venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de

fertilitate al terenului sau echilibrul pieței.

Se invocă în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Asupra excepției

tardivității declarării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că aceasta este fondată, urmând a fi a admisă.

Dispozițiile art. 301

C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Textul de lege face

aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură,

dacă legea nu dispune altfel. Acest termen de recurs este imperativ, legal și

absolut și se calculează conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ..

De asemenea, în baza

dispozițiilor art. 103 (1) C. proc. civ. neexercitarea căii de atac în termenul

legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

În speță, decizia

Curții de Apel Timișoara nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a fost comunicată pârâtului

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara la data de 14

februarie 2014, iar acesta a declarat calea de atac a recursului la data de 10

martie 2014, cu depășirea termenului de 15 zile reglementat de art. 301 C.

proc. civ.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională

Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă va fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri

Timișoara împotriva Deciziei nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 27 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN