ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1703 din 16 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3413/108/2011, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanți Ș.L., M.S., T.S., I.D.I., Ț.I.S. și O.R.S. împotriva Statului Român ca pârât prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 210 din 10 octombrie 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Consiliul local Pecica județul Arad. A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 128.481 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată în întindere de 9448 mp.

A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată. Tribunalul a reținut pentru a pronunța această soluție că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 105/157 din 07 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la antecesoarea reclamanților a suprafeței de 9448 mp situată în localitatea Pecica, jud. Arad, având număr cadastral x cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 6736,42 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro/mp. Reclamanții contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator. Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 9448 mp este de 157.625 lei, echivalentul a 35.438 euro, la care se adaugă daune în sumă de 9.580 lei echivalentul a 2.155 euro. S-a arătat că, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea către proprietarul expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri, dar și valoarea prejudiciului ce îi este adus prin lipsirea de veniturile pe care le-ar fi avut în situația în care ar fi continuat exploatarea terenului.

Evaluarea situației reclamanților din perspectiva faptului că în valoarea despăgubirilor ce li se cuvine nu ar putea fi cuantificat și prejudiciul care le-a fost adus prin lipsirea de veniturile pe care le-ar fi obținut din exploatarea terenului dacă acesta rămânea în proprietatea lor, deoarece au posibilitatea să cumpere un alt teren, echivalează cu nerecunoașterea dreptului la o justă despăgubire, în condițiile în care terenul s-a aflat în patrimoniul antecesoarei lor din anul 1991 în urma reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar și a fost exploatat, de aceasta, dar și de reclamanți ca succesori cu titlu universal, în scopul obținerii de venituri din activități agricole.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă prețul echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiul de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Susținerile reclamanților privind acordarea unor sume cu mult mai mari cu titlu de despăgubiri pentru terenuri situate în aceeași localitate, între 5 euro și 70 euro/mp, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, deopotrivă, atât reclamanta M.S., cât și pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA. Ambii apelanți au criticat prin motivele de apel metoda de determinare a valorii terenului expropriat care a fost utilizată de către instanța de fond, precum și cuantumul despăgubirilor care au rezultat.

Astfel, reclamanta a susținut și criticat exclusiv faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul exercitând un rol activ disproporționat, în favoarea pârâtei, atunci când a decis să ignore concluziile expertizei și și-a însușit pe de altă parte valori ale terenului care au rezultat din grilele de tranzacționare ale unui Birou notarial din localitatea Pecica și fără măcar să compare cele două rezultate între ele.

În raport cu critica formulată prin cele două apeluri, curtea, și la solicitarea apelanților, a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, de către o comisie compusă din 3 experți judiciari, în alcătuirea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, obiectivul fiind acela de a se stabili valoarea terenului expropriat strict prin metoda comparației directe, aptă să conducă la stabilirea valorii reale a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, în condițiile în care, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

Concluzia la care au ajuns cei trei experți, în mod unanim a fost că valoarea reală a imobilului - teren de 9.448 mp este de 155.390 lei, respectiv de 34.958 euro sau 3,70 euro/mp. Curtea a analizat cele două apeluri, în urma administrării probatoriului suplimentar și cu aplicarea dispozițiilor art. 282 și urm. C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., a constatat că apelul reclamantei este întemeiat, pe când cel al pârâtului este nefondat.

Astfel, curtea a plecat în propria analiză de la textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care prevede imperativ că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar pentru calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În acest context, curtea a constatat că exigența acestui text a fost întrunită în apel, cu ocazia administrării probei cu suplimentul de expertiză tehnică judiciară, care, după ce a analizat tranzacții efective în aceeași perioadă și în aceeași unitate administrativ-teritorială (contractele de vânzare-cumpărare fiind depuse în anexă de către experți), a concluzionat unanim că valoarea reală a imobilului - teren de 9.448 mp este de 155.390 lei, respectiv de 34.958 euro sau 3,70 euro/mp, concluziile comisiei de experți având de această dată la bază strict prețurile de tranzacționare efectivă a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.

Prin aceeași expertiză s-a mai stabilit că există și daune suplimentare de 10.100 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, apoi suma de 1,703 lei cheltuieli suplimentare de transport, determinat de dificultatea reclamantei de a accede la parcela de 14.552 mp, care i-a rămas în continuare în proprietate și care se află situată de partea cealaltă a culoarului autostrăzii și fără să existe posibilitate de subtraversare, fiind astfel nevoită să efectueze un ocol, plus 3.266 lei daună pentru lipsa veniturilor pe un an de zile, alături de o altă daună de 23.309 lei ca urmare a scăderii valorii loturilor rămase în urma divizării precum și 21.758 lei, dauna datorată interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță.

Dintre aceste daune suplimentare, Curtea a constatat că reclamanta poate beneficia cu temei justificat de suma de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare de transport, determinat de dificultatea reclamantei de a accede la parcela de 14.552 mp, care i-a rămas în continuare în proprietate și care se află situată de partea cealaltă a culoarului autostrăzii și fără să existe posibilitate de subtraversare, fiind astfel nevoită să efectueze un ocol semnificativ. În ceea ce privește dauna de 10.100 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, curtea a constatat, contrar tribunalului, că nu trebuie incluse și sumele necesare reclamantei pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5% comisioane, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat nicio probă, în raport cu disp.

art. 1169 C. civ., prin care să sugereze măcar o tentativă de achiziție de teren, pentru a compensa terenul pierdut prin expropriere. În zona Pecica, conform adreselor emise de Primărie la 16 noiembrie 2012 și 08 iunie 2012, data efectuării calculelor estimative de către experți în procedura prealabilă exproprierii, dar și a datelor comunicate de Centrului local APIA și de Direcția pentru Agricultură Arad și a datelor existente pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale existau culturi de grâu, porumb, rapiță, pepeni, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr și lucernă. În ce îi privește pe reclamanți, din adeverințele depuse la dosar se reține că pe terenul expropriat în perioada 1991 - 2012 au cultivat grâu și porumb, terenul care a rămas în proprietatea acestora fiind în continuare cultivat, ceea ce nu înseamnă însă că s-a dovedit fără putință de tăgadă că terenul de 9.448 mp ar fi fost cultivat cu aceste culturi.

Prin urmare, câtă vreme acest prejudiciu nu este dovedit cu certitudine, curtea a respins pretenția reclamantei-apelante cu privire la acordarea daunei de 3.266 lei pentru lipsa veniturilor pe un an de zile. Curtea a respins și pretenția pentru dauna de 23.309 lei ca urmare a scăderii valorii loturilor rămase în urma divizării, pentru că nu s-au făcut dovezi cu privire la intenția reclamantei de a înstrăina suprafața rămasă de 14.552 mp, după cum va respinge și pretenția pentru suma de 21.758 lei, dauna datorată interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță, câtă vreme reclamanta nu a demonstrat prin probe că ar fi obținut anterior exproprierii un PUZ prin care să se scoată terenul din circuitul agricol și care să fie încadrat într-o altă categorie de folosință, care să fie apt mai apoi pentru a susține construcții civile și/sau industriale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art. 296 C. proc. civ., a respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA împotriva Sentinței civile nr. 1703 din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 3413/108/2011 și a admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către reclamantă. Prin urmare, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului de 9.448 mp la suma de 155.390 lei, precum și daune suplimentare de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare de transport, obligația de plată incumbând pârâtului. Curtea a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul prev. art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâtul să plătească reclamantei și suma de 1.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți. Împotriva Deciziei nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara. Se consideră că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.

În prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale. Se arată că raportul de evaluare a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Prin urmare, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă: "suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri." De asemenea, se învederează instanței faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței.

Se invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Asupra excepției tardivității declarării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta este fondată, urmând a fi a admisă. Dispozițiile art. 301 C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Textul de lege face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Acest termen de recurs este imperativ, legal și absolut și se calculează conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, în baza dispozițiilor art. 103 (1) C. proc.

civ. neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speță, decizia Curții de Apel Timișoara nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a fost comunicată pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara la data de 14 februarie 2014, iar acesta a declarat calea de atac a recursului la data de 10 martie 2014, cu depășirea termenului de 15 zile reglementat de art. 301 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă va fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 1 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2014. Procesat de GGC - NN