ÎCCJ, decizie (scj.ro #87040)

Cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești. Invocarea unui impediment la executare. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege pentru admiterea cererii.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Hotărârea judecătorească. Lămurirea dispozitivului.

Index alfabetic :

hotărâre judecătorească

- executare silită

Codul de procedură civilă de la 1865, art. 281

1

, art. 371

2

Din cuprinsul prevederilor art. 371

2

alin. (3) C.pr.civ., rezultă că, în cadrul executării silite, executorul judecătoresc are obligația, la cererea creditorului, să actualizeze creanța, chiar dacă titlul executoriu nu conține vreun criteriu de actualizare, aplicându-se, în acest caz, criteriul legal, în condițiile expres prevăzute.

Ca atare, inserarea precizării în dispozitiv a actualizării, la data plății, a sumei de bani stabilită cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 281

1

C.pr.civ.,  nu este de vreun folos în cadrul executării silite, atât timp cât executorul va proceda, oricum, la actualizare. Utilitatea unei mențiuni în acest sens s-ar fi dovedit abia prin indicarea criteriului de actualizare, pe care executorul ar fi fost obligat să îl respecte. De asemenea nici împrejurarea că, în considerentele deciziei, s-a menționat că despăgubirile vor fi actualizate la data plății, nu justifică, prin ea însăși, inserarea în dispozitiv a aceleiași mențiuni.

Raportarea la argumentele expuse în susținerea unei soluții reflectate în dispozitiv reprezintă un demers

necesar în soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 281

1

C.pr.civ., atât timp cât motivarea face corp

comun cu dispozitivul, însă doar dacă se ajunge, în prealabil, la concluzia că se impune clarificarea dispozițiilor adoptate de către instanță, și nu ca justificare a necesității lămuririi dispozitivului.

Secția I civilă, decizia nr. 337din 31 ianuarie 2014

Prin decizia civilă nr. 84 din 18.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au fost admise apelurile declarate de reclamantul Ș.C.T. și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1012 din 26.03.2009 pronunțate de Tribunalul Timiș; a fost schimbată în parte sentința apelată și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 17.130 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere și a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată; a fost menținută în rest sentința.

Prin decizia civilă nr. 682 din 13.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost respinse recursurile declarate de părți împotriva deciziei menționate.

Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2013, reclamantul petent Ș.C.T. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 84 din 18.04.2012 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 281

1

C.pr.civ.

În motivarea cererii, s-a arătat că, deși în considerentele deciziei s-a menționat că suma de 17.130 lei

va fi actualizată la data plății, referirea la actualizare nu se regăsește în dispozitiv, împrejurare ce a determinat apariția unor probleme în executarea silită.

Reclamantul petent a solicitat ca în dispozitiv să se menționeze expres că actualizarea solicitată și acordată se referă la cursul de schimb leu/euro al BNR din momentul plății, față de cel de la momentul introducerii acțiunii (31.10.2007), astfel cum rezultă și din sentința nr. 1021 din 26.03.2009 a Tribunalului Timiș în al cărui dispozitiv este prevăzut expres că „suma urmând a fi achitată în lei la cursul BNR din ziua plății”.

Prin decizia nr. 96 din 8.07.2013, Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, a respins excepția tardivității invocată de intimată și a admis în parte cererea formulată de reclamantul petent Ș.C.T., în sensul că a dispus ca, în dispozitivul deciziei civile nr. 84/A din 18.04.2012, după sintagma „… suma de 17.130 lei cu titlu de despăgubiri …”, să se treacă „suma urmând a fi actualizată la data plății”, respingând în rest cererea.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282

1

C.pr.civ. referitoare la lămurirea dispozitivului și că unele dintre susținerile reclamantului se încadrează în această normă, cerere pentru care art. 281

1

nu prevede vreun termen până la care poate fi formulată, astfel încât excepția tardivității invocată de intimat a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea formulată, s-a constatat că, într-adevăr, deși în considerentele deciziei a cărei completare se cere s-a stabilit că suma de 17.130 lei la plata căreia pârâtul a fost obligat către reclamant urmează a fi actualizată la data plății, dispozitivul hotărârii nu cuprinde această mențiune, astfel că, sub acest aspect, cererea este întemeiată și a fost admisă.

Instanța de apel a apreciat, însă, că modalitatea în care reclamantul petent a solicitat completarea dispozitivului (prin referire la diferența de curs leu/euro de la data efectuării plății și cea de la data sesizării primei instanțe cu cererea în despăgubire) nu poate fi reținută.

Astfel, deși prima instanță a stabilit în euro despăgubirea datorată de pârât (suma urmând a fi plătită în lei la cursul BNR din ziua plății), instanța de apel a stabilit în lei cuantumul despăgubirii, iar recursul reclamantului ce viza și moneda de plată stabilită de instanță a fost irevocabil respins de Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, o asemenea completare a dispozitivului, prin referire la cursul leu/euro, ar echivala cu nelegala modificare a deciziei a cărei completare și lămurire se cere.

S-a apreciat, în raport de motivele de fapt ale cererii, că, prin completarea dispozitivului deciziei cu mențiunea arătată, vor fi înlăturate piedicile apărute în executarea silită ca urmare a omisiunii din dispozitiv a mențiunii referitoare la actualizarea sumei cuvenite, câtă vreme actualizarea astfel dispusă poate fi pusă în executare în cursul executării silite în condițiile art. 371

2

C.pr.civ. (art. 622 NCPC).

Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs reclamantul și pârâtul Statul Român prin CNADNR SA, reprezentat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:

decembrie 2008, respectiv 3,9153 lei/euro.

Prin decizia recurată, s-a reținut în mod greșit că petentul ar pretinde plata în valută a cuantumului despăgubirii, întrucât acesta înțelege să respecte întrutotul moneda de plată stabilită de către instanțele judecătorești, însă recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin expropriere impune cu necesitate referirea la cursul valutar mediu al BNR din luna în care petentul va intra efectiv în posesia acestei despăgubiri. În caz contrar, petentul ar rămâne prejudiciat cu acest cuantum, diferențiat între momentul rămânerii irevocabile a hotărârii și cel al plății efective, fără a se ține seama de momentul producerii prejudiciului efectiv, respectiv anul 2007 când s-a efectuat exproprierea.

Calificarea cererii reclamantului a fost dată diferit atunci când a fost soluționată excepția tardivității, respectiv când s-a soluționat fondul cauzei.

Astfel, dacă excepția de tardivitate a cererii a fost respinsă prin raportare la o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, ce poate fi introdusă oricând, pe fondul cauzei, instanța de apel s-a pronunțat asupra unei cereri de completare a hotărârii, aspect ce reiese din temeiul de drept pe care și-a întemeiat hotărârea - art. 282

1

C.pr.civ. -, precum și din faptul că hotărârea a îmbrăcat forma unei decizii, pronunțată în ședință publică, și nu a unei încheieri date în camera de consiliu, cum se impunea în cazul cererii de lămurire a hotărârii.

În mod greșit, instanța de judecată a calificat cererea ca fiind o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii și a respins, drept urmare, excepția de tardivitate a formulării cererii.

Procedând astfel, instanța s-a raportat la temeiul de drept invocat de reclamant în cererea sa, respectiv dispozițiile art. 281

1

C.pr.civ. (apreciind chiar că unele dintre susținerile acestuia s-ar încadra în dispozițiile normei, deși solicitările reclamantului au vizat numai completarea hotărârii) și nu a avut în vedere conținutul cererii și motivele pe care se sprijină cererea reclamantului.

Instanța a ignorat faptul că, prin cererea sa, reclamantul a solicitat în mod expres completarea dispozitivului deciziei civile nr. 84/A din 18.04.2012, în sensul de a se menționa expres sintagma „suma urmează a fi actualizată la data plății”, totodată, nu a avut în vedere că acțiunea s-a fondat pe existența unei contradicții între considerentele deciziei civile nr. 84/A din 18.04.2012 și dispozitivului acesteia, în sensul că precizarea din considerente a actualizării sumei de 17.130 lei nu a fost reținută și în dispozitivul hotărârii, aspecte din care se desprinde faptul că reclamantul nu a invocat lipsa de claritate a dispozitivului hotărârii.

Chiar dacă reclamantul a indicat ca temei de drept al cererii sale art. 281

1

C.pr.civ., instanța de judecată era îndreptățită și chiar obligată ca, în exercitarea rolului activ, în temeiul art. 84 și art. 129 C.pr.civ., să dea acțiunii calificarea juridică exactă, prin raportare la conținutul cererii și la motivele pe care cererea se sprijină, nefiind legată de temeiul juridic menționat de reclamant.

Chiar dacă s-ar aprecia că instanța de apel a calificat în mod corect cererea reclamantului ca fiind cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, cererea a fost admisă în parte, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C.pr.civ., prin prisma faptului că, pe calea cererii de lămurire de hotărârii, dispozitivul nu poate fi modificat, ci doar clarificat, interpretându-se măsurile dispuse de instanță.

Or, dispozitivul deciziei nr. 84 din 18.04.2012 este clar exprimat, astfel încât, prin decizia recurată, s-a adus o modificare a dispozitivului hotărârii, în sensul adăugării sintagmei „suma urmează a fi actualizată la data plății”.

De asemenea, aceasta procedură nu poate fi folosită atunci când se invocă existența unor contradicții între dispozitiv și considerente, cum a invocat în speță reclamantul, ci numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului.

Eventuala contradicție între dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 17.130 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere și considerente, în cuprinsul cărora s-a reținut îndreptățirea reclamantului la actualizarea sumei de 17.130 lei la data plății, putea fi invocată de reclamant numai prin exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 84 din 18.04.2012, cale de atac de care reclamantul a și uzat, fără a critica hotărârea sub acest aspect.

Instanța a acordat reclamantului mai mult decât a cerut, respectiv actualizarea la data plății a sumei stabilite prin raportul de expertiză, în condițiile în care reclamantul nu a formulat o asemenea solicitare pe parcursul judecării apelului după casare.

Prin decizia nr. 84 din 18.04.2012, instanța de apel s-a pronunțat, în cadrul considerentelor, în sensul

actualizării sumei la data plății, fără a fi învestită sub acest aspect de reclamant, însă nu a cuprins această

mențiune și în dispozitivul hotărârii, motiv pentru care pârâtul nu a avut interes în atacarea cu recurs a hotărârii și sub acest aspect, în temeiul art. 304 pct. 6 C.pr.civ.

Faptul că instanța de apel s-a pronunțat în cadrul considerentelor în sensul actualizării sumei de 17.130 lei la data plății a permis reclamantului să formuleze o cerere de completare a dispozitivului hotărârii cu această mențiune din considerente, deși nu putea face acest lucru, cât timp, în judecarea fondului, acesta nu solicitase niciodată actualizarea sumei la data plății.

La termenul de judecată din 31.01.2014, instanța de recurs a rămas în pronunțare asupra recursurilor, urmând a verifica prioritar încadrarea criticilor recurentului reclamant în prevederile art. 304 C.pr.civ., în contextul excepției nulității recursului invocate din oficiu.

În conformitate cu prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) C.pr.civ. prevede că eventuala indicare greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art.

304 C.pr.civ.

Per a contrario din această normă, sancțiunea nulității recursului nu poate fi evitată atunci când nu se

formulează critici de nelegalitate a deciziei, susceptibile de încadrare juridică în cazurile de recurs.

În cauză, cu toate că recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, nu rezultă că acestea ar putea fi încadrate în cazul de recurs expres precizat ori în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

Prin decizia recurată, cererea dedusă judecății, formulată de către reclamantul Ș.C.T., a fost admisă în parte, în sensul că a fost admisă solicitarea de inserare, în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 84 din 18.04.2012 a Curții de Apel Timișoara, a mențiunii actualizării sumei de bani stabilite cu titlu de despăgubiri, la data plății, respectiv a fost respinsă solicitarea de inserare în același dispozitiv a mențiunii modalității de actualizare, prin raportarea la cursul BNR leu/euro de la data efectuării plății, față de cel de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 31.10.2007.

Pentru a respinge cererea, instanța de apel a considerat că adăugirea pretinsă ar echivala cu o modificare nelegală a deciziei, în condițiile în care prin decizia nr. 84 din 18.04.2012 cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului Ș.C.T. a fost stabilit în lei, iar recursul reclamantului împotriva acelei decizii, ce viza și moneda de plată stabilită de către instanță, a fost respins.

Pentru ca susținerile din motivarea recursului să reprezinte critici de nelegalitate a deciziei recurate, se impune ca motivele de recurs să se refere la considerentele expuse în susținerea acelei decizii, arătându-se argumentele pentru care recurentul consideră că sunt întrunite unul sau mai multe cazuri de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Pe de altă parte, în contextul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., explicit invocat, nu este suficientă indicarea unui text de lege pretins ignorat ori greșit aplicat, ci este necesar ca acea normă să aibă incidență în cauză.

Decizia recurată a vizat lămurirea, respectiv completarea unei decizii (se va reveni asupra calificării juridice a cererii reclamantului, cu ocazia analizării recursului pârâtului) prin care au fost soluționate apelurile părților, după casare.

Cu toate că, în principiu, nu ar fi exclusă incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.pr.civ. - la care s-a făcut referire prin recursul de față – în procedura completării unei hotărâri, reglementată de art. 281

2

C.pr.civ., în cauză, din dezvoltarea susținerilor recurentului pe acest aspect, rezultă că norma pretins încălcată prin pronunțarea deciziei recurate nu este aplicabilă.

Recurentul nu a susținut că prin decizia recurată s-ar fi nesocotit dezlegările date prin decizia de casare, pentru a fi incidente prevederile art. 315 alin. (1) C.pr.civ., ci a evocat reperul de cuantificare a despăgubirii stabilite chiar prin decizia a cărei lămurire și completare s-a solicitat (respectiv valoarea în euro a terenului expropriat), fără vreo legătură cu decizia de casare a Înaltei Curți.

Pe de altă parte, pentru încadrarea susținerilor recurentului în vreunul dintre cazurile de modificare sau de casare din art. 304 C.pr.civ., ar fi trebuit formulate critici față de considerentul esențial pentru care Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, prin admiterea în totalitate a pretențiilor, s-ar ajunge la modificarea deciziei al cărei dispozitiv este vizat de cererea reclamantului, care nu este posibilă pe calea procesuală inițiată în cauză.

Afirmarea intenției reclamantului de a respecta întrutotul moneda de plată stabilită de către instanța de

apel, respectiv moneda națională, relevă o critică formală a deciziei: reclamantul nu a contestat că, din moment

ce raportarea la cursul valutar urmărește convertirea monedei naționale într-o monedă străină, dar despăgubirea a fost stabilită în moneda națională, fără a se menționa în dispozitiv că este rezultatul unei asemenea convertiri, prin aplicarea în cauză a criteriului de actualizare propus, s-ar ajunge implicit la stabilirea despăgubirii în echivalentul în lei al unei valute, ceea ce, prin decizia recurată, a fost considerat drept o modificare a deciziei de apel, incompatibilă cu procedura reglementată de art. 281

2

C.pr.civ.

Faptul că un asemenea criteriu de actualizare ar trebui să se regăsească în dispozitivul deciziei de apel ce constituie titlu executoriu, pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului creat prin expropriere, astfel cum susține recurentul, nu reflectă nelegalitatea deciziei recurate, dat fiind cadrul procesual în care aceasta a fost pronunțată, cadru în care nu este posibilă modificarea deciziei vizate de vreuna dintre cererile prevăzute de art. 281 – 281

2

C.pr.civ.

Dreptul la repararea integrală a prejudiciului creat prin expropriere putea fi pus în discuție de către reclamant exclusiv în recursul împotriva deciziei de apel, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, recursul reclamantului, prin care a pretins stabilirea despăgubirii în euro, fiind respins.

Față de considerentele expuse, se constată că nu s-au formulat critici de nelegalitate față de decizia

recurată, ci exclusiv critici de netemeinicie, ce nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art.

304 C.pr.civ.

În această situație, în temeiul art. 306 alin. (3) coroborat cu art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.pr.civ., Înalta Curte a admis excepția invocată din oficiu și a constatat nul recursul declarat de reclamantul Ș.C.T.

Instanța care a pronunțat decizia de apel nr. 84 din 18.04.2012 a fost învestită cu cererea reclamantului, datată 11.06.2013, având ca obiect precizarea expresă în dispozitivul deciziei a actualizării sumei de 17.130 lei acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri pentru expropriere, actualizarea urmând a se efectua în funcție de cursul de schimb leu/euro al BNR de la data plății, față de cel de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 31.10.2007.

Soluționând această cerere, instanța a considerat că este învestită cu mai multe solicitări, sens în care a calificat pretenția de precizare a operațiunii actualizării despăgubirii la data plății drept o cerere de lămurire a dispozitivului, întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C.pr.civ., iar pretenția de precizare a criteriului de actualizare – drept o cerere de completare a dispozitivului, întemeiată pe dispozițiile art. 282

1

C.pr.civ., la care a făcut în mod expres referire și pe care le-a aplicat inclusiv în privința hotărârii (decizie pronunțată în ședință publică), prin care a soluționat împreună ambele cereri.

Această dublă calificare juridică explică pronunțarea instanței asupra ambelor temeiuri de drept ale cererii, semnalată în motivele de recurs, iar decizia recurată nu poate fi cenzurată pe acest aspect, date fiind finalitatea și conținutul motivelor de recurs.

Astfel, criticile recurentului se referă exclusiv la partea din pretenții admisă, așadar la cea calificată drept o cerere de lămurire a dispozitivului, chiar și atunci când conțin o reiterare a excepției tardivității, deoarece recurentul susține calificarea greșită a pretențiilor pe acest aspect.

În acest context, urmează a fi analizată doar legalitatea dispoziției de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 84 din 18.04.2012, în sensul precizării actualizării despăgubirii de 17.130 lei, la data plății.

Contrar susținerilor recurentului pârât, această cerere (privită distinct de precizarea criteriului de actualizare) nu tinde la completarea dispozitivului hotărârii judecătorești, ci la lămurirea acestuia, în privința întinderii sale.

În termenii art. 281

2

alin. (1) C.pr.civ., completarea hotărârii poate fi cerută în cazurile în care, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În cauză, prin cererea de inserare în dispozitiv a mențiunii actualizării despăgubirii, la data plății, nu s-a invocat omisiunea de soluționare a unui capăt de cerere al acțiunii introductive, ci s-a urmărit clarificarea întinderii dispozitivului, în sensul că obligația stabilită în sarcina pârâtului vizează nu numai creanța expres indicată, ci și accesoriul acesteia, reprezentat de suma de bani provenită din actualizarea creanței principale, la data plății.

Or, astfel formulată, cererea se încadrează în prevederile art. 281

1

alin. (1) C.pr.civ., iar atare calificare este susținută chiar prin raportare la finalitatea pretențiilor reclamantului, nefiind fondată susținerea recurentului în sensul că instanța de apel s-ar fi raportat doar la temeiul juridic indicat explicit în cererea dedusă judecății.

Cererea vizând lămurirea dispozitivului hotărârii judecătorești, în mod corect, excepția tardivității a fost

respinsă prin decizia recurată, dat fiind că o atare cerere poate fi formulată oricând.

În ceea ce privește fondul pretențiilor, instanța de apel a apreciat că precizarea în dispozitiv a actualizării sumei de bani cu titlu de despăgubiri se impune pentru ca dispozitivul să concorde cu considerentele deciziei nr. 84 din 18.04.2012, în cuprinsul cărora se regăsește această mențiune și, totodată, pentru înlăturarea piedicilor ivite în cursul executării silite.

Așadar, instanța nu s-a raportat la o eventuală solicitare cu acest obiect formulată de către reclamant în cursul judecății, iar această apreciere este corectă în contextul obiectului cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281

1

C.pr.civ., cerere care tinde la clarificarea dispozitivului în privința înțelesului, întinderii sau a aplicării sale, și nu la soluționarea unei cereri deduse judecății în cursul procesului, precum în cazul procedurii reglementate de art. 281

2

C.pr.civ.

Drept urmare, au fost înlăturate criticile recurentului pe acest aspect.

Este, însă, fondat, motivul de recurs referitor la îndeplinirea condițiilor de aplicare a prevederilor art.

281

1

C.pr.civ., în sensul că dispozitivul deciziei este clar exprimat și nu trebuie lămurit sub aspectul întinderii

sale.

Dispunând inserarea precizării în dispozitiv a actualizării, la data plății, a sumei de bani deja stabilite în moneda națională, cu titlu de despăgubiri, instanța a făcut referire la dispozițiile art. 371

2

C.pr.civ. (de la 1865), considerând că, în acest fel, sunt înlăturate piedicile ivite în cursul executării silite.

În conformitate cu art. 371

2

alin. (3) „Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie …”.

Din norma citată, rezultă că, în cadrul executării silite, executorul judecătoresc are obligația, la cererea creditorului, să actualizeze creanța, chiar dacă titlul executoriu nu conține vreun criteriu de actualizare, aplicându-se, în acest caz, criteriul legal, în condițiile expres prevăzute.

Ca atare, simpla mențiune a actualizării creanței nu este de vreun folos în cadrul executării silite, atât timp cât executorul va proceda, oricum, la actualizare. Utilitatea unei mențiuni în acest sens s-ar fi dovedit abia prin indicarea criteriului de actualizare, pe care executorul ar fi fost obligat să îl respecte. Or, cererea reclamantului având ca obiect precizarea în dispozitiv chiar a criteriului de actualizare a fost respinsă prin decizia recurată, iar, prin prezenta decizie, s-a constatat nulitatea recursului reclamantului, ceea ce lipsește de conținut mențiunea adăugată în dispozitiv prin hotărârea supusă recursului în cauză.

În acest context, se apreciază că dispozitivul deciziei în discuție este clar exprimat și nu necesită vreo lămurire, sub aspectul întinderii sale, nefiind vreun impediment la executarea sa ca atare în cadrul urmăririi silite inițiate de către reclamant.

Împrejurarea că, în considerentele deciziei nr. 84 din 18.04.2012, s-a menționat că despăgubirile vor fi actualizate la data plății, nu justifică, prin ea însăși, inserarea în dispozitiv a aceleiași mențiuni.

Raportarea la argumentele expuse în susținerea unei soluții reflectate în dispozitiv reprezintă un demers necesar în soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 281

1

C.pr.civ., atât timp cât motivarea face corp comun cu dispozitivul, însă doar dacă se ajunge, în prealabil, la concluzia că se impune clarificarea dispozițiilor adoptate de către instanță, și nu ca justificare a necesității lămuririi dispozitivului, astfel cum, în mod greșit, s-a considerat prin decizia recurată în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul pârâtului Statul Român, prin CNADNR și, în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ., a modificat în parte decizia recurată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 84/A din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei.