ÎCCJ, decizie (scj.ro #148191)

Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărârile

Index alfabetic : dispozitiv

-lămurire

Cod.proc.civ din 1865, art. 281

1

În procedura reglementată de art. 281

1

alin. 1

C. proc. civ. sunt permise doar lămurirea înțelesului dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor potrivnice, nu și

lămurirea considerentelor deciziei

sau modificarea soluției pronunțate de instanța de recurs, prin adăugarea unor dispoziții suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecății sau care au legătură cu etapa ulterioară soluționării cauzei, constând în punerea în executare a hotărârii.

Secția a II-a civilă, Încheierea din 11 decembrie 2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la 5 septembrie 2018, petenta A. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/x/2010*, în sensul menționării momentului la care sumele plătite excedentar cu caracter de dobândă de referință variabilă dobândesc caracter cert și lichid, întrucât dispozitivul acestei decizii cuprinde soluția de menținere ca respins a petitului 5 din acțiunea introductivă vizând recuperarea acestor sume.

În motivare, petenta a arătat, în esență, că nici din dispozitivul hotărârii și nici din considerentele acesteia nu reiese fără echivoc dacă se poate formula o nouă cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă în cazul în care, în urma negocierii, părțile nu ajung la o înțelegere privind cuantumul dobânzii, în vederea aplicării în concret a principiului

restitutio in integrum

.

Obligațiile ce-i incumbă B., conform titlului executoriu reprezentatat de decizia a cărei lămurire se cere, au fost aduse la îndeplinire în urma demarării executării silite.

Astfel, în cadrul negocierilor colective din 18 și 23 februarie 2016, B. a oferit ferm și final o clauză privind dobânda fixă, în cuantum de 5% pe an, pe întreaga perioadă de creditare, ofertă pe care petenta a refuzat-o în mod expres, întrucât negocierea nu a vizat strict componenta variabilă din dobândă, astfel cum a stabilit Înalta Curte la pagina 123 paragraful 3.

De asemenea, petenta a precizat că, începând cu 2 august 2016, B. a încetat să mai perceapă dobânda de referință variabilă, stabilind în mod unilateral și abuziv o dobândă fixă în cuantum de 5% pe an în cazul contractelor sale de credit, până la finalul perioadei de creditare.

Având în vedere că părțile au finalizat negocierea fără să se ajungă la un consens din culpa exclusivă a B., care nu a negociat real și efectiv o nouă clauză care să înlocuiască clauza declarată nulă, conform obligației stabilite în considerentele de la pagina 123 paragraful 3, a formulat o cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate necuvenit, în temeiul clauzei declarate nule, cu titlu de dobândă de referință variabilă, prin aplicarea principiului

restitutio in integrum.

Petenta a mai precizat că în dosarul nr. x/x/2017, în care a avut calitatea de reclamantă, atât Judecătoria Sectorului 3 București, cât și Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă au considerat că restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă de referință variabilă s-ar putea dispune, conform deciziei instanței supreme, doar după ce părțile agreează o nouă clauză privind dobânda în urma negocierii.

Drept urmare, cererea de restituire a fost respinsă ca neîntemeiată, în fond și apel, pe motiv că nu a fost stabilită dobânda contractuală prin negociere.

A mai susținut că cele două instanțe de judecată o constrâng să accepte o modificare a contractelor de credit, în termenii și condițiile stabiliți discreționar de B., pentru a recupera parțial prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite, constând în inserarea în contracte de către Bancă a unei clauze constatată ca având caracter abuziv și declarată nulă absolut.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281

1

alin. 1 C. proc. civ.

Analizând cererea de lămurire a dispozitivului, în temeiul art. 281

1

alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a admis recursurile declarate de recurenții-reclamanți împotriva deciziei civile nr. 96 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă; a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de constatare a caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzei indicate în petitul 1.1, precum și celelalte capete de cerere formulate în principal și în subsidiar în legătură cu această clauză (petitele 2, 3.1, 4 și 5), pentru contractele nr. x din 19 iunie 2007, nr. x din 8 martie 2006 și x din 4 septembrie 2008, constatând existența autorității de lucru judecat; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect; a admis cererea reclamanților privind clauza menționată în petitul 1.1 din contract; a constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobânda de referință variabilă; a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referință variabilă, precum și orice altă clauză care permite B. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii; a obligat pe pârâta B. să modifice contractele încheiate cu reclamanții ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a clauzei privind dobânda, precum și să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări; a admis cererea formulată de reclamanții C., D. și E. privind clauza menționată în petitul 1.5; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei 8.4 din Condițiile generale de creditare, precum și a oricărei clauze care permite B. declararea scadenței anticipate a creditului dacă valoarea garanțiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului rămas de plată și, în consecință, a decis eliminarea acestei clauze din Condițiile generale de creditare; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva încheierii de ședință de la 27 octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță în același dosar; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva aceleiași decizii și încheieri; a respins cererea formulată de recurenții-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Conform art. 281

1

alin. 1 C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Din analiza acestui text de lege rezultă că ori de câte ori dispozitivul unei hotărâri judecătorești este neclar sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării sale ori cuprinde dispoziții potrivnice, partea interesată poate sesiza instanța care a pronunțat hotărârea cu o cerere de lămurire a dispozitivului.

Astfel, partea care apelează la procedura reglementată de art. 281

1

alin. 1 C. proc. civ. nu poate obține lămurirea considerentelor sau modificarea dispozitivului hotărârii, ci doar clarificarea măsurilor dispuse de instanță sau înlăturarea măsurilor potrivnice din cuprinsul dispozitivului.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că, deși petenta s-a prevalat de mijlocul procedural reglementat de art. 281

1

C. proc. civ. pentru lămurirea deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, din examinarea cererii rezultă că lămurirea nu vizează dispozitivul hotărârii, care începe de la pagina 126 a deciziei de recurs, ci considerentele acesteia, de la pagina 123 paragraful 5 și până la pagina 124 paragraful 5.

Respectând limitele învestirii stabilite prin cererea de lămurire, instanța supremă constată că petenta folosește calea legală a lămuririi dispozitivului pentru a obține, în realitate, o explicitare a considerentelor, deturnând în mod nepermis mijlocul procedural ales de la scopul pentru care a fost edictat.

Mai mult decât atât, solicitarea petentei în sensul de se menționa momentul la care sumele plătite excedentar cu titlu de dobândă de referință variabilă dobândesc caracterul cert și lichid și de a se stabili fără echivoc dacă se poate formula o nouă cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă, în cazul în care prin negociere părțile nu ajung la o înțelegere privind cuantumul dobânzii, în vederea aplicării în concret a principiului

restitutio in integrum

, vizează aspecte ulterioare pronunțării deciziei a cărei lămurire se cere.

Or, în procedura reglementată de art. 281

1

alin. 1 C. proc. civ. sunt permise doar lămurirea înțelesului dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor potrivnice, nu și lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluției pronunțate de instanța de recurs, prin adăugarea unor dispoziții suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecății sau care au legătură cu etapa ulterioară soluționării cauzei, constând în punerea în executare a hotărârii.

Așadar, motivele expuse în cuprinsul cererii de lămurire nu se încadrează în ipotezele reglementate de textul de lege anterior evocat, întrucât nu tind la lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/x/2010* ori la înlăturarea unor dispoziții potrivnice.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, cu observarea și a dispozițiilor art. 281

1

alin. 2 C. proc. civ., a respins cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/x/2010*.