ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1110/2017

Decizia nr. 1110/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 23 martie 2017, petenta A. a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei, arătând, în esență, că prin Decizia nr. 2344 din 24 septembrie 2014. pronunțată de către instanța supremă în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, motiv pentru care consideră că prin hotărârea pronunțată ulterior instanța i-a redus cuantumul cheltuielilor de judecată.

Verificând susținerile petentei, Înalta Curte constată că cererea este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 2528 din 25 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/89/2010, a cărei lămurire se solicită, instanța supremă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 757 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția civilă, fiind obligată recurenta revizuentă A. la plata sumei de 4.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs către intimata Surdu Domnica. Prin Decizia nr. 2344 din 24 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a instanței supreme, fiind obligată contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

Dispozițiile art. 281 1 și art. 281 2 C. proc. civ., care ar constitui temeiul juridic al cererii petentei permit instanței ca, după momentul dezinvestirii prin pronunțarea soluției, să aducă lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii (art. 281 1 ) sau să dispună completarea dispozitivului, (art. 281). Art. 281 1 C. proc. civ. prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Potrivit dispozițiilor art. 281 2 C. proc.

civ., se poate cere completarea hotărârii, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Cererea petentei nu întrunește cerințele niciunuia dintre textele enunțate. Cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a hotărârii. Prin intermediul acestei cereri nu se poate cere modificarea dispozitivului, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. în toate cazurile, însă, procedura lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, care fac imposibilă punerea în executare a hotărârii.

Or, cererea prin care petenta solicită lămurire cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu se încadrează în cerințele acestui text întrucât, așa cum s-a arătat, pe această cale nu se poate cere modificarea dispozitivului, ci doar clarificarea lui, raportat la măsurile dispuse de instanță. împrejurarea că prin decizia pronunțată în soluționarea recursului a fost obligată la plata sumei de 4.200 cu titlu de cheltuieli de judecată, iar ulterior, prin decizia dată în soluționarea unei contestații în anulare a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, nu constituie un motiv care să justifice susținerea petentei, în sensul că dispozitivul Deciziei civile nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ar necesita lămuriri, acesta fiind clar și lipsit de echivoc.

În ce privește ipoteza reglementată de art. 281 C. proc. civ., respectiv cea prin care se poate solicita completarea dispozitivului unei hotărâri, o astfel de cerere este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis a se pronunța, lăsând complet nesoluționat, un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală. În speță, instanța care a pronunțat hotărârea împotriva căreia petenta a formulat cererea din prezentul dosar, a fost învestită cu soluționarea unui recurs și, constatând că acesta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, l-a respins ca inadmisibil, astfel că nu se poate pune problema că aceasta a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere. Ca atare, se constată că cererea petentei nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute de textele de lege menționate.

Față de cele ce preced, înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie2017.