ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1110/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1110/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Decizia
nr. 1110/2017
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 23 martie
2017,
petenta A. a solicitat lămurirea dispozitivului
Deciziei nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția I civilă, prin care a fost
obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei,
arătând, în esență, că prin Decizia nr. 2344 din 24
septembrie 2014. pronunțată de către instanța supremă
în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei
nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, a fost obligată la plata sumei
de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, motiv pentru care
consideră că prin hotărârea pronunțată ulterior
instanța i-a redus cuantumul cheltuielilor de judecată.
Verificând susținerile petentei, Înalta Curte
constată că cererea este nefondată, urmând a fi respinsă,
pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2528 din 25 aprilie 2013,
pronunțată în Dosarul nr. x/89/2010, a cărei lămurire se
solicită, instanța supremă a respins, ca inadmisibil, recursul
declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei
nr. 757 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția
civilă, fiind obligată recurenta revizuentă A. la plata sumei de
4.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs
către intimata Surdu Domnica.
Prin Decizia nr. 2344 din 24 septembrie
2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea
A. împotriva Deciziei nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a instanței supreme,
fiind obligată contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată reduse.
Dispozițiile art. 281
1
și
art. 281
2
C. proc. civ., care ar constitui temeiul juridic al
cererii petentei permit instanței ca, după momentul dezinvestirii
prin pronunțarea soluției, să aducă lămuriri cu
privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului
hotărârii (art. 281
1
) sau să dispună completarea
dispozitivului, (art. 281).
Art. 281
1
C. proc. civ. prevede
că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la
înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori
acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere
instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească
dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Potrivit dispozițiilor art. 281
2
C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii, dacă prin
hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra
unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe
sau incidentale.
Cererea petentei nu întrunește
cerințele niciunuia dintre textele enunțate.
Cererea privind lămurirea dispozitivului
hotărârii vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale
dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de
executare a hotărârii. Prin intermediul acestei cereri nu se poate cere
modificarea dispozitivului, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar
măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei
lămurire se dorește. în toate cazurile, însă, procedura
lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii
este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul
dispozitivului, care fac imposibilă punerea în executare a hotărârii.
Or, cererea prin care petenta solicită
lămurire cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de
judecată nu se încadrează în cerințele acestui text întrucât,
așa cum s-a arătat, pe această cale nu se poate cere modificarea
dispozitivului, ci doar clarificarea lui, raportat la măsurile dispuse de
instanță. împrejurarea că prin decizia pronunțată în
soluționarea recursului a fost obligată la plata sumei de 4.200 cu
titlu de cheltuieli de judecată, iar ulterior, prin decizia dată în
soluționarea unei contestații în anulare a fost obligată la
plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, nu
constituie un motiv care să justifice susținerea petentei, în sensul
că dispozitivul Deciziei civile nr. 2528 din 25 aprilie 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ar
necesita lămuriri, acesta fiind clar și lipsit de echivoc.
În ce privește ipoteza reglementată
de art. 281 C. proc. civ., respectiv cea prin care se poate solicita
completarea dispozitivului unei
hotărâri,
o astfel de cerere este admisibilă exclusiv atunci când instanța a
omis a se pronunța, lăsând complet nesoluționat, un capăt
de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau
incidentală.
În speță, instanța care a
pronunțat hotărârea împotriva căreia petenta a formulat cererea
din prezentul dosar, a fost învestită cu soluționarea unui recurs
și, constatând că acesta nu îndeplinește condițiile de
admisibilitate, l-a respins ca inadmisibil, astfel că nu se poate pune
problema că aceasta a omis a se pronunța asupra unui capăt de
cerere.
Ca atare, se constată că cererea
petentei nu se încadrează în nici una dintre situațiile
prevăzute de textele de lege menționate.
Față de cele ce preced, înalta Curte
urmează a respinge, ca nefondată, cererea formulată de
petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de
petenta A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 2528 din 25
aprilie 2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 iunie2017.