ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 171/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2493/2014 din 22 octombrie 2014, Judecătoria Bârlad a anulat cererea reconvențională formulată de creditoarea A., în contradictoriu cu contestatoarea B.. Prin aceeași sentință, s-a respins contestația la executare formulată de B., privind executarea din dosarul nr. x/2009 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc C., procesul-verbal din 2 iulie 2014.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel B., fiind soluționat prin decizia nr. 118/A/2015 din 4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței civile nr. 2493/2014 din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Bârlad. A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimata A., privind executarea titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 955/26.10.2000 pronunțată în dosarul nr. x/2000 de Judecătoria Murgeni.

S-a constatat prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 955/26.10.2000 pronunțată în dosarul nr. x/2000 de Judecătoria Murgeni și, în consecință, a fost anulat procesul-verbal întocmit la data de 2 iulie 2014 de Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 20/2000.

S-a dispus restituirea sumei de 1500 RON achitată de contestatoare cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs A., fiind soluționat prin decizia nr. 443/2015 din 29 iunie 2015 a Curții de Apel Iași, secția Civilă, în sensul respingerii ca inadmisibil.

Prin decizia nr. 777 din 13 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâta A. împotriva deciziei nr. 443/2015 din 29 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

În fundamentarea acestei decizii, s-a reținut, în esență, că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate la care se referă dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1766 din 20 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 777 din 13 aprilie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere revizuire pârâta A., care a fost soluționată prin decizia nr. 1021 din 7 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul anulării ca informă, în raport cu dispozițiile art. 194 C. proc. civ.

La data de 22 august 2017, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii au fost expuse aprecieri ale revizuentei în legătură cu litigiile în care aceasta a fost parte, fiind invocate aspecte de fapt ale cauzei.

Analizând cu prioritate condițiile privind regularitatea formulării cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 194 și art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Dispozițiile care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare și aplicare atât în privința condițiilor de admisibilitate, cât și în privința motivelor de exercitare a acestei căi de atac.

Verificând regularitatea sesizării instanței, se constată că dispozițiile art. 194 C. proc. civ. stabilesc că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, arătarea motivelor pe care aceasta se întemeiază.

Caracterul imperativ al cerinței anterior menționate rezultă din dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ. care sancționează cu nulitatea cererea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Fiind vorba de norme de drept comun, rezultă că acestea sunt aplicabile atât căilor de atac de reformare, cât și căilor de atac retractare.

Aplicând aceste dispoziții legale în materia revizuirii, se constată că indicarea și dezvoltarea motivelor de revizuire reprezintă o cerință obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească cererea de revizuire, cerință a cărei nerespectare conduce la imposibilitatea instanței de retractare de a analiza cererea cu care a fost învestită.

Verificând cerințele formale ale actului de sesizare a instanței, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire formulate în prezenta cauză nu pot fi identificate motive care să poată fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute limitativ de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Din modul în care a fost redactată cererea de revizuire, rezultă că aceasta nu îndeplinește cerința imperativă impusă de dispozițiile art. 194 C. proc. civ. referitoare la motivarea cererii.

Astfel, caracterul nestructurat al cererii de revizuire formulate în prezenta cauză determină imposibilitatea instanței de revizuire de a stabili limitele învestirii sale.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor legale anterior evocate, care sancționează cu nulitatea cererea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuentă nu îndeplinește cerințele formale impuse de lege pentru validitatea sa.

Având în vedere că revizuenta A. nu s-a conformat obligației legale de a formula o cerere de revizuire care să cuprindă toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 194 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 196 alin. (1) din același act normativ și să anuleze, ca informă, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2018.