ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 478/2019

HOTĂRÂRE

05.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 478/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 2 iulie 2018, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata creditoare SC B. SRL, solicitând:

- anularea adresei de înființare a popririi dispuse în dosarul execuțional nr. x/2013 din data de 25 aprilie 2018 prin care s-a dispus poprirea sumei de 4243,77 RON (3603,77 RON reprezentând debit ce urmează a fi actualizat până la data plății efective și 640 RON reprezentând cheltuieli de executare aferente);

- anularea tuturor formelor/actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2013, inclusiv cele prin poprirea terțului angajator al contestatorului;

- întoarcerea executării silite prin restituirea tuturor sumelor de bani reținute în mod netemeinic și nelegal de către intimată în cadrul dosarului execuțional nr. x/2013;

- restituirea taxei de timbru

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1906 din 22 august 2018, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivarea soluției, s-a reținut că, prin Încheierea din 27 august 2013, Judecătoria Medgidia a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C., în numele creditoarei SC B. SRL, și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/19.10.2007 împotriva debitorului A., prin toate modalitățile prevăzute de lege.

S-a reținut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Instanța a reținut că potrivit actelor din dosar, la data încuviințării executării silite, debitorul A. avea domiciliul în orașul Băneasa, județul Constanța, localitate care se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Medgidia potrivit H.G. nr. 337/1993.

În concluzie, s-a reținut că în raport de criteriile enumerate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria Medgidia și nu Judecătoria Bârlad, chiar dacă începând cu data de 25 octombrie 2016 contestatorul și-a schimbat domiciliul în municipiul Bârlad.

Judecătoria Medgidia, prin Sentința nr. 131 din 6 februarie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivarea soluției, Judecătoria Medgidia a reținut că în raport de criteriile enumerate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este competentă să judece contestația la executare judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

S-a reținut că, întrucât la data de 10 iunie 2013 când a fost formulată cererea de executare silita, debitorul avea domiciliul în Bârlad aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2018 pe rolul Judecătoriei Bârlad, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL a solicitat, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 791/2013 al BEJ C..

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, se constată că Judecătoria Medgidia, prin încheierea din 27 august 2013, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C., la cererea creditoarei SC B. SRL, și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.10.2007 împotriva debitorului A., domiciliat în orașul Băneasa str. x județul Constanța.

Astfel, instanța de executare a fost deja stabilită, ca fiind Judecătoria Medgidia, aspect care nu mai poate fi pus în discuție în cursul executării silite, având în vedere că art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.