ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația înregistrată la Judecătoria Arad la 17.07.2019 sub nr. dosar x/2019, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., suspendarea executării silite demarată în dosarul execuțional nr. x/2019, până la soluționarea definitivă a contestației la executare ce formează obiectul prezentului dosar și admiterea contestației la executare, respectiv anularea formelor de executare din dosarul x/2014 al BEJ C..

De asemenea, să se constate încetată executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2019, ca urmare a stingerii, prin poprirea executată în dosarul execuțional nr. x/2018, a debitului și a cheltuielilor de executare datorate creditoarei S.C. B. S.R.L. în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 4625/06.12.2016 și decizia civilă nr. 744/13.12.2017, pronunțate în dosarul nr. x/2015, să dispună anularea tuturor formelor și actelor de executare efectuate de BEJ D. în dosarul execuțional nr. x/2019, să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțata de Judecătoria Suceava la data de 07.05.2019 în dosarul nr. x/2019, să se dispună întoarcerea executării silite, respectiv să dispună obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată (onorarii avocațiale si onorarii experți tehnici judiciar, precum și a oricăror cheltuieli generate de prezenta contestație la executare, conform documentelor justificative depuse la dosar) și restituirea taxei judiciare de timbru in valoare de 1.350 RON achitată cu chitanțele AR XWF 0106095/16.07.2019 (1.000 RON), AR XWF 0106096/16.07.2019 (300 RON) si AR XWF 0106097/16.07.2019 (50 RON), emise de Direcția Venituri - Serviciul Impunere din cadrul U.A.T. Arad.

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad, motivat de faptul că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Suceava.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4462 din data de 16 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și art. 227 C. civ., reținând că, debitoarea executată silit are sediul principal în Arad și un sediu secundar în localitatea Șcheia din Județul Suceava, aflată în circumscripția Judecătoriei Suceava.

Cum art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu face distincție între sediul principal și sediul secundar al debitorului executat silit, cum instanța de executare este unică, aspect ce rezultă din art. 651 alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Suceava a încuviințat executarea silită, investindu-se astfel ca instanță de executare, instanța a constatat că, în speță, competența de soluționare revine Judecătoriei Suceava.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 1355 din data de 13 iunie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Suceava a reținut, în esență, că, în cauză, competența instanței de executare se stabilește având în vedere criteriul imperativ al sediului debitorului la data începerii executării silite și nu cel al instanței care a încuviințat executarea silită.

În cauză, instanța reține că debitoarea contestatoare A. S.R.L., are sediul în Arad, Calea x, jud. Arad.

Contrar celor susținute de către intimată, competența teritorială a instanței de executare se va determina prin raportare la sediul principal al acesteia la momentul sesizării organului de executare de către creditor, așa cum este definit prin dispozițiile art. 227 (1) C. civ.. Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului, iar nu relativ la prevederile art. 227 alin. (2) C. civ. care vizează sediile secundare ale persoanei juridice.

Prin urmare, a reținut că Judecătoria Arad este competentă să soluționeze pricina, având în vedere că aceasta este instanța de la sediul principal al debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea greșită, de către instanța învestită prin declinarea cauzei, a textelor de lege referitoare la excepția de necompetență teritorială relativă, respectiv a condițiilor în care această excepție poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestație la executare.

Față de obiectul cererii introductive, se rețin dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, contestația se introduce la instanța de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

În raport cu această normă de competență teritorială de ordine privată, contestatoarea a înțeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Arad.

În speță, debitoarea S.C. A. S.R.L. (contestatoarea din prezenta cauză) are sediul în localitatea Scheia, județul Suceava și în Arad, Calea x, jud. Arad, iar, executarea silită a fost inițiată de creditoarea B. S.R.L. la sediul debitoarei din Suceava.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că pârâta/intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad, aceasta fiind admisă de prima instanță sesizată și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În acest context, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, de către Judecătoria Suceava, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Suceava, învestită prin declinare cu soluționarea cauzei, nu era îndrituită să invoce, din oficiu, propria necompetența teritorială, dezînvestindu-se în acest fel de soluționarea pricinii.

Cu alte cuvinte, instanța învestită prin declinare nu are căderea să procedeze la invocarea din oficiu a unei excepții de necompetență teritorială de ordine privată.

Drept urmare, Înalta Curte, ca instanță de regularizare învestită cu soluționarea conflictului de competență, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv în raport de prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.