ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cererii de față, are în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la 4 iunie 2018 sub nr. x/2018, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B., a solicitat:
- suspendarea executării începută în dosarul de executare nr. 982/2017 al B.E.J. "C."
- desființarea executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr. x/2017 instrumentat de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "C."
- desființarea Încheierii nr. 2020 C. civ. din 6 noiembrie 2017 de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Rădăuți;
- desființarea anumitor acte de executare privite în mod individual, și anume: Încheierea din data de 20.02. 2018 privind numirea unui expert contabil pentru stabilirea creanței; raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert D., înregistrat la SCPEJ sub nr. x/2017 din data de 15.05.2018; Încheierea din data de 15.05.2018 privind constatarea creanței achitate de 30.800 RON și creanței de recuperat de 7.106 RON; Încheierea din 15.05.2018 privind cheltuielile de executare în sumă totală de 1595,61 RON; dispoziția de poprire emisă la 12 iunie 2018 în dosar x/2017, prin care s-au indisponibilizat sumele de bani prezente și viitoare, pe care le datorează angajatorul sau pe care le deține angajatorul în numele contestatorului, respectiv asupra veniturilor salariale, până la concurența sumei de 8.771,61 RON; dispoziția de poprire emisa la data de 12 iunie 2018 în dosar x/2017, prin care s-au indisponibilizat sumele de bani prezente și viitoare, aflate în toate conturile bancare deschise pe numele contestatorului, respectiv asupra veniturilor salariale, până la concurenta sumei de 8.771,61 adresată E.;
- în cazul în care se va constata că venitul de 1/5 nu se raportează la adeverința emisă de angajator - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava din dosar nr. x/2015, solicită a se constata neregularitățile privind calculul creanței, întrucât nu au fost avute în vedere diferențele salariale încasate, aferente anilor precedenți;
- să se constate că pentru perioada de vizitare a minorului, când acesta se afla la el (2 weekend-uri pe lună și vacanțe), el nu datorează pensie de întreținere către mama creditoare, întrucât își îndeplinește în mod direct, nemijlocit obligația în favoarea minorului (în bani și în natură);
- să se constate că pentru perioada de vizitare a minorului, când acesta se afla la el (2 weekend-uri pe luna și vacante), mama creditoare este obligată la plata în bani în favoarea minorului, prin intermediul creditorului tata, practic este oportună stingerea în parte a obligației lui prin compensație legală;
- să se constate că a fost achitată în avans obligația de întreținere în favoarea minorului, pentru perioada iulie 2015 - august 2017;
- să se constate că nu se justifică cheltuielile de executare atât în ceea ce privește onorariul expertului și taxe instituții în cuantum de 350 RON, iar în ceea ce privește procedura executării mobile în cuantum de 400 RON, consideră că aceasta nu este necesară fiind un exces de zel din partea executorului, în condițiile în care el este solvabil, nefiind necesară o asemenea măsură.
A arătat că prin cererea formulată și înregistrată la societatea civilă profesională de Executori Judecătorești "C.", creditoarea B. (mama minorului F.) a solicitat urmărirea lui silită în toate formele prevăzute de lege precum și încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalului Vaslui în dosar nr. x/2015, prin care, a fost obligat la plata în favoarea minorului F., a 1/5 din venitul net obținut, din care 300 RON în natură, cu titlu de obligație de întreține: lunară, începând cu data de 20,07,2015 și până la majorat, obligații ce au avut la adeverința nr. 4080/X/21 emisă de angajator - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Prin Sentința civilă nr. 3169 din 5 octombrie 2018 Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță învestită a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în soluționarea contestației la executare este competentă teritorial instanța în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, iar, în speță, domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Vaslui.
Învestită prin declinare, Judecătoria Vaslui, prin Sentința nr. 1033 din 29 martie 2019 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Rădăuți. A dispus suspendarea cauzei și înaintarea conflictului negativ de competență spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea soluției sale procesuale, această instanță a reținut că în stabilirea instanței competente trebuie avut în vedere domiciliul efectiv al debitorului și nu domiciliul indicat în actul de identitate, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte are în vedere următoarele:
Obiectul judecății îl constituie contestația la executare formulată de debitorul A. împotriva titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2017 a Tribunalului Vaslui, în dosarul execuțional nr. x/2017 al SCPEJ "C.".
Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.
Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.
Potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, dispoziții din care rezultă că ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde contestatorul locuiește efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci și de reședință.
Înalta Curte reține că, în privința noțiunii de domiciliu, urmează a se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, deoarece scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reține că domiciliul debitorului contestator la data sesizării organului de executare silită era în Rădăuți, strada x nr. 8B, apartament 11, județul Suceava, adresă la care domiciliază în fapt și în prezent.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, având în vedere că domiciliul efectiv al debitorului contestator se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Rădăuți, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.