ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 126 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales al persoanei cercetate, avocat H.D., invocată de petenta B.V. și, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.V. împotriva Rezoluției nr. l96/P/2007 din 6 noiembrie Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, privind pe intimata P.M.S., rezoluție pe care a menținut-o. A obligat petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către P.M.S. Prin Rezoluția din 6 noiembrie2007, pronunțată în dosarul nr. 196/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.M.S., avocat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 și art. 291 C. pen., în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc.
pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor. Această soluție de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de Procurorul general adjunct al aceluiași Parchet prin respingerea plângerii formulate de petenta, prin Rezoluția nr. 1185/11/2/2007 din 31 decembrie 2007. Procurorii au reținut că intimata P.M.S., avocat, a avut dreptul de a reprezenta în instanță interesele justițiabilei T.A., fiind împuternicită de aceasta și ulterior de procuratorii O.F. și O.V. să facă toate demersurile judiciare pentru predarea imobilului de către B.V. și pentru evacuarea tuturor ocupanților imobilului proprietatea sa. Aceasta și-a îndeplinit atribuțiile reprezentând-o în toate instanțele, iar împrejurarea că a încheiat ulterior contractul de asistență juridică nu poate atrage răspunderea penală ci doar administrativă.
S-a mai arătat că nici petenta și nici reclamanta T.A. nu au fost prejudiciate în nici un mod. Referitor la cererea petentei de constatare a nulității acțiunilor și împuternicirilor avocatei, procurorii au motivat că soluționarea este de competența instanțelor de judecată, iar nu a parchetului. Împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale, petiționara a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., susținând, în esență, că intimata a săvârșit infracțiunile de fals și respectiv uz de fals. Curtea de Apel Ploiești, prin sentința menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petentei B.V., menținând rezoluția atacată. Examinând recursul declarat de petentă, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, petenta B.V. a fost evacuată din imobilul proprietatea reclamantei T.A. (apărată de avocat P.M.S.). Așa cum corect au reținut procurorii care au soluționat plângerea penală a petentei, precum și instanța de fond care a respins plângerea formulată de aceasta în baza art. 278 1 C. proc. pen., intimata a dedus judecății un litigiu civil ca urmare a manifestării de voință a clientei sale T.A. care a împuternicit-o în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995. Semnarea acțiunii de evacuare prin care se urmărea exercitarea unui drept legitim al proprietarei imobilului (folosit de petentă fără titlu) nu poate fi de natură a prejudicia interesele reclamantei și nu lezează nici drepturile legitime ale părții adverse care a avut posibilitatea de a se apăra în toate gradele de jurisdicție.
În final, procesul civil nu a fost pierdut de B.V. din cauza pretinselor falsuri ori a folosirii unor înscrisuri false. Încheierea ulterioară a contractului de asistență juridică, în condițiile în care împuternicirile avocațiale reflectă manifestarea voinței clientului de a-și mandata avocatul, are un caracter formal, fiind de natură doar a atrage incidența prevederilor art. 28 din Legea nr. 51/1995, iar nu răspunderea penală. Reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate a fi săvârșite de intimată, atât sub aspectul laturii subiective (lipsa intenției infracționale), cât și sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor de fals și uz de fals, prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., în mod legal Parchetul și Curtea de Apel au dispus și menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Soluția instanței de fond este legală și sub aspectul rezolvării, prin respingere, a excepției invocată de petentă referitoare la lipsa calității de reprezentant a apărătorului ales al intimatei, întrucât acesta face parte dintr-un Barou legal constituit (Baroul Iași). În consecință, reținând că sentința atacată prin care s-au menținut rezoluțiile parchetului privind soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară B.V. împotriva Sentinței penale nr. 126 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.