ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 126 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași,

secția penală, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de

reprezentant a apărătorului ales al persoanei cercetate, avocat H.D., invocată

de petenta B.V. și, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.V. împotriva

Rezoluției nr. l96/P/2007 din 6 noiembrie Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași, privind pe intimata P.M.S., rezoluție pe care a menținut-o. A

obligat petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către P.M.S.

Prin Rezoluția din 6 noiembrie2007,

pronunțată în dosarul nr. 196/P/2007,

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.M.S.,

avocat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 și art. 291 C. pen., în baza art.

228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii subiective a

infracțiunilor.

Această soluție de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de

Procurorul general adjunct al aceluiași Parchet prin respingerea plângerii

formulate de petenta, prin Rezoluția nr. 1185/11/2/2007

din 31 decembrie 2007.

Procurorii au reținut că intimata P.M.S., avocat, a avut dreptul de a

reprezenta în instanță interesele justițiabilei T.A., fiind împuternicită de

aceasta și ulterior de procuratorii O.F. și O.V. să facă toate demersurile

judiciare pentru predarea imobilului de către B.V. și pentru evacuarea tuturor

ocupanților imobilului proprietatea sa. Aceasta și-a îndeplinit atribuțiile

reprezentând-o în toate instanțele, iar împrejurarea că a încheiat ulterior

contractul de asistență juridică nu poate atrage răspunderea penală ci doar

administrativă. S-a mai arătat că nici petenta și nici reclamanta T.A. nu au

fost prejudiciate în nici un mod.

Referitor la cererea petentei de constatare a nulității acțiunilor și

împuternicirilor avocatei, procurorii au motivat că soluționarea este de

competența instanțelor de judecată, iar nu a parchetului.

Împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale, petiționara

a

formulat plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen., susținând, în

esență, că intimata a săvârșit

infracțiunile de fals și respectiv uz de fals.

Curtea de Apel Ploiești, prin sentința menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petentei B.V., menținând rezoluția atacată.

Examinând recursul declarat de petentă, în raport cu actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele

ce urmează:

Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii.

Prin hotărâre judecătorească rămasă

definitivă și irevocabilă, petenta

B.V. a fost evacuată

din imobilul proprietatea reclamantei T.A. (apărată de avocat P.M.S.).

Așa cum corect au reținut procurorii care au soluționat plângerea

penală a petentei, precum și instanța de fond care a respins plângerea

formulată de aceasta în baza art. 278

1

C. proc. pen., intimata a

dedus judecății un litigiu civil ca urmare a manifestării de voință a clientei

sale T.A. care a împuternicit-o în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995.

Semnarea acțiunii de evacuare prin care se

urmărea

exercitarea unui drept legitim al proprietarei imobilului (folosit de

petentă

fără titlu) nu poate fi de natură a prejudicia interesele reclamantei și nu lezează

nici drepturile legitime ale părții adverse care a avut posibilitatea de a se

apăra în toate gradele de jurisdicție. În final, procesul civil nu a fost

pierdut de B.V. din cauza pretinselor falsuri ori a folosirii unor înscrisuri

false.

Încheierea ulterioară a contractului de asistență juridică, în condițiile

în care împuternicirile avocațiale reflectă

manifestarea voinței clientului de

a-și mandata avocatul, are un

caracter formal, fiind de natură doar a atrage incidența prevederilor art. 28

din Legea nr. 51/1995, iar nu răspunderea penală.

Reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate a fi săvârșite de intimată, atât sub aspectul laturii

subiective (lipsa intenției infracționale), cât și sub aspectul laturii

obiective a infracțiunilor de fals și uz de fals, prevăzute de art. 290 și 291 C.

pen., în mod legal Parchetul și Curtea de Apel au dispus și menținut soluția de

neîncepere a urmăririi penale.

Soluția instanței de fond este legală și sub aspectul rezolvării, prin

respingere, a excepției invocată de petentă referitoare la lipsa calității de

reprezentant a apărătorului ales al intimatei, întrucât acesta face parte

dintr-un Barou legal constituit (Baroul Iași).

În consecință, reținând că sentința atacată prin care s-au menținut

rezoluțiile parchetului privind soluția de neîncepere a urmăririi penale

împotriva intimatei este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară B.V. împotriva

Sentinței penale nr. 126 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.