ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 327 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției nr. 1743/II/2/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 18 decembrie 2006, petentul T.I. a formulat plângere penală împotriva avocatului R.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că, în calitate de apărător ales al Asociației de proprietari de la domiciliul petiționarului, a intentat o acțiune civilă în pretenții, în care susținea inițial că acesta datora suma de 3350 lei, pentru ca, ulterior, să precizeze un debit într-un cuantum mai mic cu intenția de a-și însuși diferența. În urma verificărilor efectuate a rezultat că avocatul a asigurat asistența juridică solicitată în baza unui contract. Prin acțiunea civilă formulată s-a solicitat obligarea lui T.I. la plata sumei de 33.493.000 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere datorate pe perioada august 2004 - august 2005. Ulterior, prin precizarea acțiunii, s-a menționat că din eroare a fost inclusă în calcul și suma de 9.345.000 lei, sumă pentru care se pronunțase deja o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pusă în executare.

Prin sentința penală nr. 7244 din 12 decembrie 2005, Judecătoria Sectorului 4 București a dispus admiterea acțiunii Asociației de proprietari și obligarea pârâtului la plata sumei de 1459 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere datorate, 553 lei penalități și 403 lei fond de rulment. Prin rezoluția nr. 2007/P/2007 din 3 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul R.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a arătat că acuzațiile formulate de petent sunt nesusținute de dovezi și determinate de nemulțumirea acestuia față de soluția dispusă de instanță.

Plângerea petentului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 1743/II-2/2008 din 27 octombrie 2008. Petiționarul T.I. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., susținând că avocatul nu a reprezentat interesele asociației, ci propriile-i interese, iar împuternicirea avocațială pe care a emis-o era falsă. Instanța de fond a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, întrucât avocatul și-a îndeplinit în mod corect mandatul de apărător, nu a încălcat dispozițiile legale și nu a prejudiciat interesele petiționarului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petiționarul T.I., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel, considerând că are dreptul și la această cale de atac. Petentul a susținut că sentința este neconstituțională și nelegală, că de la dosar lipsesc actele pe care le-a depus și că instanța a interpretat și încadrat juridic greșit faptele săvârșite de intimată, acestea constând în infracțiunile de înșelăciune, fals, uz de fals, mărturie mincinoasă, săvârșirea unei infracțiuni pentru ascunderea alteia. Examinând hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Soluționând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția procurorului pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constatând în mod întemeiat că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate și dispozițiilor legale în materie. Nu există dovezi că la dosarul cauzei s-ar fi depus și alte înscrisuri și nici petiționarul nu a făcut precizări în acest sens. Avocatul R.A. a reprezentat într-o cauză civilă Asociația de proprietari, exercitând cu bună credință mandatul de apărător ales și formulând o acțiune în pretenții îndreptată împotriva petiționarului T.I. Petitul acțiunii a fost modificat în mod corect, în favoarea pârâtului și fără intenția de a-l înșela pe acesta, în conformitate cu dovezile referitoare la suma datorată de acesta Asociației de proprietari.

În cauză nu există niciun indiciu de săvârșire a vreunei fapte penale, astfel că, aflându-se în prezența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, Înalta Curte constată că soluția dispusă de procuror – de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul R.A. – este legală și temeinică. Încadrarea juridică a faptelor constituie îndatorirea și dreptul procurorului, astfel că formularea de critici sub acest aspect de către petiționar nu este fondată; de altfel, în condițiile inexistenței faptelor materiale, susținerea oricărei încadrări juridice în favoarea sau detrimentul altuia este superfluă. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs.

Cum instanța de fond a respins ca nefondată plângerea petiționarului, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezultă că singura cale de atac prevăzută de lege la care poate recurge acesta este recursul, calea de atac a apelului nu este permisă de legiuitor în procedura specială care guvernează plângerea împotriva soluțiilor procurorului, prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. și, de altfel, nici de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., care statuează că sentințele pronunțate de curțile de apel pot fi atacate cu recurs. Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este nefondat și îl va respinge ca atare, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 327 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.