ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Prin sentința penală nr. 327 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul Țăruș Ion împotriva rezoluției nr. 1743/II-2/2008 din 27 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul. Prin decizia nr. 1424 din 15 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul formulat de către petiționar. A fost obligat recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. La data de 26 octombrie 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația petiționarului împotriva titlului executoriu din 8 octombrie 2009 emis de A.N.A.F.

- D.G.F.P. Municipiul București-A.F.P. a sectorului 4,cu referire la suma totală de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare. În motivarea acesteia,petiționarul contestă obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat,stabilită prin decizia sus-menționată a Înaltei Curți de Casație și Justiție,arătând totodată că aceste cheltuieli nu au fost determinate de el. Curtea reține că legea procesual penală reglementează contestația la executare ca un mijloc de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii rămase definitive;pe această cale nu pot fi puse în discuție aspecte de nelegalitate sau netemeinicie în legătură cu această hotărâre,fiind așadar inadmisibilă contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond, soluționată cu autoritate de lucru judecat.

Or lato sensu,o asemenea problemă este și cea a suportării cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei penale deduse judecății,problemă se își găsește rezolvare în Titlul V capitolul IV din partea generală a Codului de Procedură Penală. Astfel,potrivit art. 192 alin. (2),în cazul introducerii oricărei cereri la instanța penală,cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea respectivă. Din actele și lucrările dosarului,rezultă că obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare,în cuantum total de 260 lei (fond și recurs),a fost justificată de respingerea de către prima instanță a plângerii sale întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen.,urmată de respingerea de către instanța de control judiciar a recursului exercitat împotriva soluției instanței de fond.

Contestația formulată de către petiționar nu pune în discuție vreun incident ivit în cursul executării dispoziției de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare,nu este îndreptată împotriva actelor de executare,ci are în vedere însăși stabilirea de către instanța de recurs a acestei obligații în sarcina lui,aspect ce ține în sens larg de soluționarea fondului cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 6805/2/2008. Având în vedere cele expuse anterior,Înalta Curte constată că aspectele invocate de către petiționar nu pot forma obiectul unei contestații la executare,astfel încât aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare,cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul Ț.I. împotriva deciziei penale nr. 1424 din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6805/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs . Pronunțată în ședință publică,azi 17 decembrie 2009.