ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale
de față;
Prin sentința penală nr. 327 din 15 decembrie
2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată
plângerea formulată de petentul Țăruș Ion împotriva rezoluției nr. 1743/II-2/2008
din 27 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
A fost obligat
petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs petiționarul.
Prin decizia nr. 1424
din 15 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a
fost respins ca nefondat recursul formulat de către petiționar.
A fost obligat
recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
La data de 26
octombrie 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația
petiționarului împotriva titlului executoriu din 8 octombrie 2009 emis de
A.N.A.F. - D.G.F.P. Municipiul București-A.F.P. a sectorului 4,cu referire la
suma totală de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În motivarea
acesteia,petiționarul contestă obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare
către stat,stabilită prin decizia sus-menționată a Înaltei Curți de Casație și
Justiție,arătând totodată că aceste cheltuieli nu au fost determinate de el.
Curtea reține că
legea procesual penală reglementează contestația la executare ca un mijloc de
rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii rămase
definitive;pe această cale nu pot fi puse în discuție aspecte de nelegalitate
sau netemeinicie în legătură cu această hotărâre,fiind așadar inadmisibilă
contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond,
soluționată cu autoritate de lucru judecat.
Or lato sensu,o
asemenea problemă este și cea a suportării cheltuielilor judiciare ocazionate
de soluționarea cauzei penale deduse judecății,problemă se își găsește
rezolvare în Titlul V capitolul IV din partea generală a Codului de Procedură
Penală.
Astfel,potrivit art. 192
alin. (2),în cazul introducerii oricărei cereri la instanța penală,cheltuielile
judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea
respectivă.
Din actele și
lucrările dosarului,rezultă că obligarea petentului la plata cheltuielilor
judiciare,în cuantum total de 260 lei (fond și recurs),a fost justificată de
respingerea de către prima instanță a plângerii sale întemeiată pe disp. art.
278
1
C. proc. pen.,urmată de respingerea de către instanța de
control judiciar a recursului exercitat împotriva soluției instanței de fond.
Contestația formulată
de către petiționar nu pune în discuție vreun incident ivit în cursul
executării dispoziției de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare,nu
este îndreptată împotriva actelor de executare,ci are în vedere însăși
stabilirea de către instanța de recurs a acestei obligații în sarcina
lui,aspect ce ține în sens larg de soluționarea fondului cauzei ce a format obiectul
Dosarului nr. 6805/2/2008.
Având în vedere cele
expuse anterior,Înalta Curte constată că aspectele invocate de către petiționar
nu pot forma obiectul unei contestații la executare,astfel încât aceasta este
inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare,cu obligarea sa la plata
cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca
inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul Ț.I. împotriva
deciziei penale nr. 1424 din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6805/2/2008
al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs
.
Pronunțată în ședință
publică,azi 17 decembrie 2009.