ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4626/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 688 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de petenta D.M. în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Bârsana și C.C.C. Bârsana, anularea în parte a dispoziției din 27 octombrie 2005 emisă de intimatul Primarul comunei Bîrsana și obligarea intimatului să restituie petentei în natură terenul în suprafață de 410 m 2 , situat în Bîrsana, înscris în C.F. Au fost menținute restul dispoziției. A fost respinsă plângerea față de Cooperativa Consumcoop Bârsana. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin dispoziția din 27 octombrie 2005 emisă de Primarul comunei Bîrsana a fost respinsă cererea petentei formulată prin notificarea din 2001 (fila 22) expediată prin executorul judecătoresc și adresa din 2005, de restituire în natură a imobilului identificat în C.F.

Conform extrasului de carte funciară (fila 23) terenul astfel identificat a fost proprietatea antecesorului petentei, calitatea sa de moștenitor nefiind contestată. Prin încheierea din 1968 în baza Decretului nr. 712/1966, terenul a trecut în proprietatea statului. Prin nota de constatare întocmită de expertul G.I. (fila 24) însoțită de toate părțile din litigiu, a fost identificat terenul revendicat de petentă, acesta având o suprafață de 964 m 2 din care 530 m 2 este amenajată ca parc în fața C.C.C. Bîrsana, iar suprafața de 434 m 2 se află sub clădirea cooperativei. Cu adresa din 2006 (fila 31) Primăria comunei Bîrsana a înaintat C.C.C. Bîrsana spre rezolvare, cererea petentei la Legea nr. 10/2001 privind restituirea terenului ocupat de clădirea cooperativei.

Raportat la starea de fapt prezentată și având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură celor îndreptățiți, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, instanța constată că cererea petentei de restituire este întemeiată în parte, în sensul că din suprafața totală de 964 m 2 se poate restitui în natură suprafața de 410 m 2 , deoarece diferența de 120 m 2 parc aparține domeniului public al comunei Bîrsana, fapt dovedit cu anexa 18 (fila 47) aprobată prin H.G.

nr. 934/2002 publicată în M. Of. nr. 605 bis, iar suprafața de 434 m 2 este ocupată de construcția proprietatea C.C.C. Bîrsana, conform sentinței civile nr. 534/2003 a Curții de Apel Cluj (fila 45). Din probele de la dosar rezultă că petentei i s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul revendicat, însă aceasta le-a refuzat prin declarația din 27 octombrie 2005 (fila 3) fiind de acord doar cu restituirea în natură și imobilul construcție, deși aceasta a fost construită și este proprietatea C.C.C. Bîrsana, conform sentinței civile nr. 543/2003 a Curții de Apel Cluj. Deoarece dispoziția atacată în cauză vizează doar restituirea în natură a imobilului, plângerea a fost admisă în parte.

Prin Decizia civilă nr. 335 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus admiterea în parte a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 688 din 7 iunie 2007 a Tribunalului Maramureș, schimbarea ei în parte, în sensul restituirii în natură a suprafeței de teren de 448 m 2 , conform raportului de expertiză tehnică judiciară (expertul K.T.) parte integrantă din prezenta hotărâre și obligarea intimatului Primarul comunei Bîrsana să plătească apelantei suma de 7.220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2139 din 1 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de reclamanta D.M.

și pârâtul Primarul comunei Bîrsana, împotriva Deciziei civile nr. 65 din 12 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care a fost casată cu trimitere spre rejudecare, cu motivarea că împrejurările de fapt nu au fost stabilite pe deplin în cauză, că nu s-a individualizat imobilul și stabilit afectațiunea lui printr-o expertiză judiciară. Deoarece dispozițiile instanței superioare sunt obligatorii, conform art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a dispus efectuarea expertizei indicate a fi administrată. În consecință, rezultat al evaluării probatoriului administrat, instanța a reținut că terenul în litigiu a fost înscris în C.F. Bîrsana, pe numele antecesorului reclamantei T.O. a lui V. iar ulterior s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966.

Reclamanta este moștenitoarea fostului proprietar de C.F. iar calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii nu a fost contestată. Parcela fără suprafața înscrisă, determinată în C.F., are suprafața totală de 1.024 m 2 , din care suprafața de 448 m 2 era liberă, restul suprafeței de 576 m 2 fiind ocupată de clădirea P + 1 Consumcoop și căile de acces care asigură buna funcționare a construcției fapt constatat de expertiza tehnică efectuată în cauză de expert K.T., dovedit prin procesul-verbal din 14 decembrie 1960 și schița P.U.G. a comunei Bîrsana.

Conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/201, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de sarcini, iar conform art. 10 alin. (2) din Lege, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au efectuat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de noile construcții, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Având în vedere că suprafața din terenul în litigiu rămasă liberă este de 448 m 2 , instanța va restitui în natură această suprafață, limita în care va fi schimbată sentința primei instanțe.

Intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură și a suprafeței de teren înscrise în C.F. Bârsana, conform raportului de expertiză chiar și în situația în care terenul este grevat de dreptul de folosință al Consumcoop deoarece măsura este posibilă datorită acordului său de a i se restitui terenul în natură, iar intimatei nu, sens în care nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, care propune să i se atribuie parcelele către recurenți. Procedând în acest mod nu s-ar afecta dreptul de folosință al intimatei.

Examinând cererea de recurs instanța reține următoarele: Critica formulată de recurentă vizează aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, amendat cu poziția sa de acceptare a preluării terenului grevat de dreptul de proprietate asupra construcției proprietatea pârâtei SC C. SA, și de lipsa de obiecțiuni a pârâtelor la raportul de expertiză efectuat în cauză care ar echivala cu o acceptare a soluției propuse de expert. În realitate, dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care privesc modalitatea acordării măsurilor reparatorii în ipoteza edificării unor construcții noi, autorizate pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate abuziv, sunt de strictă interpretare.

Astfel, în situația reglementată de text, căreia i se circumscrie situația juridică dedusă judecății restituirea în natură a terenului este condiționată exclusiv, de situația juridică de teren rămas liber iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Într-o atare ipoteză este irelevantă opțiunea recurentei de a primi terenul (pe care se află construcția nouă, autorizată) în natură, grevat de dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe el, și în consecință, lipsit de dreptul de folosință, deoarece sensul legii așa cum dispune și art. 9 din Legea nr. 10/2001 este ca restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv să se facă fără sarcini, sens în care legiuitorul folosește expresia „libere de orice sarcini”.

A proceda în alt mod, înseamnă a înfrânge caracterul imperativ al dispozițiilor legale reparatorii, al căror sens este de a aprecia și interesele în prezență, cu luarea în considerare a situației juridice prezente ale imobilelor excluzând de la restituirea în natură imobilele grevate într-un fel sau altul, în scopul de a evita crearea unor drepturi concurente asupra aceluiași imobil ori de a expune situațiile juridice nou create unei insecurități juridice ori de a crea drepturi dependente, ipoteze excluse prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Într-o atare situație, poziția recurentei de acceptare a acestei restituiri în natură a dreptului de proprietate asupra terenului grevat de existența unei construcții este incompatibilă cu dispozițiile legii citate, iar acceptarea concluziilor raportului de expertiză fără obiecții de către pârâți nu prezintă nicio relevanță juridică, deoarece în mod singular situația juridică actuală a terenului supus măsurilor reparatorii - teren parțial ocupat de construcția nouă ridicată cu autorizație - stabilește măsura reparatorie și nu opțiunea părții ori poziția părții adverse. Față de cele reținute, instanța reține că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat și urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva Deciziei nr. 335 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, și pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.