ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2139/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 268 din 27 octombrie 2005, emisă de primarul comunei Bârsana, județul Maramureș a fost respinsă cererea de restituire, în natură, formulată de O.V. și D.M., a terenului situat în această comună, în suprafață de 964 mp, înscris în C.F. nr. 2261, nr. top 365, din care 530 mp este parc, iar 434 mp se află sub C.C. Bârsana, cu motivarea că terenul face parte din domeniul public. Contestația formulată de petenta D.M. a fost admisă, în parte, prin sentința nr. 688 din 7 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă, a fost anulată parțial decizia emisă de primar, care a fost obligat să-i restituie, în natură, terenul în suprafață de 410 mp, situat în comuna Bârsana, înscris în C.F.

nr.2261, nr. top 365, a fost menținută în rest dispoziția și a fost respinsă contestația în privința C.C. Bârsana. Apelul declarat de contestatoare a fost admis, în parte, prin decizia nr. 65/A din 12 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost schimbată parțial sentința tribunalului, în sensul obligării pârâtului de a-i restitui contestatoarei, în natură, terenul în suprafață de 530 mp, situat în comuna Bârsana, înscris în C.F. nr. 2261, nr. top 365, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat pârâtul să-i achite contestatoarei suma de 140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a fost preluat de stat, de la antecesorul contestatoarei T.O., în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966 și că din suprafața de 964 mp este liberă doar cea de 530 mp.

Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs ambele părți. Prin recursul declarat, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatoarea a susținut că, pentru terenul în suprafață de 434 mp, aflat sub sediul C.C. Bârsana primarul avea obligația dea se pronunța cu privire la acordarea altor măsuri reparatorii, respectiv despăgubiri. Pârâtul a susținut prin recursul său că se impunea menținerea în totalitate a dispoziției pe care a emis-o, deoarece o parte din teren este parc, iar restul se află sub sediul cooperativei de consum. Ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma. Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Cure de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite. Nici la instanța de fond, nici la instanța de apel nu a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice, prin care să fie individualizat imobilul și să fie stabilită afectațiunea acestuia. În consecință, ambele recursuri urmează a fi admise, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanta D.M. și de pârâtul Primarul comunei Bârsana împotriva deciziei nr. 65 A din 12 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.