ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3720/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2008 reclamanta SC C. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V.S.A. București și D.S.V.S.A. Timiș, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.574.732 lei debit rezultat din factura din 10 septembrie 2008, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta arată că a realizat o serie de lucrări în baza contractului de lucrări din 6 iunie 2007, precum și o serie de lucrări suplimentare conform dispozițiilor de șantier cu antemăsurătorile aferente, lucrări ce au primit avizul favorabil în Consiliul Tehnico - Economic al A.N.S.V.S.A.

București din data de 31 iulie 2008. Societatea reclamantă a executat toate lucrările suplimentare, emițându-se situația de lucrări însoțită de factura fiscală din 10 septembrie 2008, în valoare de 2.574.732 lei. Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. învederând faptul că reclamanta este parte semnatară a contractului de lucrări din 6 iunie 2007 în calitate de contractant alături de D.S.V.S.A. Timiș în calitate de Autoritate contractantă, iar actele adiționale nr. 1 din 16 mai 2008 și nr. 2 din 22 mai 2008 la contractul de lucrări cu fost încheiate cu D.S.V.S.A. Timiș și nu cu A.N.S.V.S.A., organul ierarhic superior. Conform dispozițiilor H.G. nr. 130/2006 și O.G.

nr. 42/2004 unitățile centrale stau în proces prin unitățile din subordine, unități care, în conformitate cu dispozițiile acelorași acte normative, au personalitate juridică. Prin întâmpinarea depusă la dosar D.S.V.S.A.

Timiș a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei, arătând că, în cuprinsul art. 35 din Condițiile speciale la contractul de lucrări, intitulat „Variații și modificări” s-a prevăzut faptul că „Dacă nu se prevede altfel în Condițiile speciale, în eventualitatea unei creșteri/ descreșteri a volumului total al lucrărilor cerute de către Autoritatea Contractantă sau rezultând din situații care nu sunt cauzate nici de neglijența Contractantului și nici de vreo acțiune din partea sa, Contractantul poate să nu pretindă nici o compensație pe baza compensării din cauza pagubelor dacă acea creștere/descreștere calculată pe baza prețurilor inițiale și fără a modifica obiectul contractului, depășește un anumit procent din valoarea contractului inițial, care va fi stabilit în Condițiile speciale și care nu trebuie să fie mai mare de 15% și nici mai mică de 8%.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 331 din 31 martie 2009 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că deși contestă dreptul reclamantei de a primi plata în temeiul acestei facturi apreciind că aceasta, de vreme ce vizează lucrări ce sunt în calificarea părților „suplimentare”, ar fi condiționată de emiterea unui act adițional la contractul încheiat (din 6 iunie 2007), din dispozițiile de șantier depuse la dosarul cauzei rezultă că lucrările în litigiu au fost solicitate de către pârâtă și mai mult, prin adresele cu numerele 65217 din 10 aprilie 2008 și 12255 din 7 iulie 2008 aceasta comunică reclamantei că justificarea executării lucrărilor suplimentare se găsește în aceea că la primirea ordinului administrativ materializat în dispozițiile de șantier, contractantul (reclamanta) va începe să realizeze modificarea lucrării, fiind chiar obligată în acest sens de clauza contractuală inserată la art. 35.5 din „Condițiile generale” din contract.

Între părți s-a încheiat astfel valabil o convenție în temeiul căreia reclamanta a prestat lucrări în beneficiul pârâtei, cuantificate prin factura cu numărul mai sus identificată prin număr și acceptată de către pârâtă. Răspunzând criticilor formulate de pârâta D.S.V.S.A. Timiș, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 163 din 29 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat. În argumentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că factura menționată a fost acceptată de către pârâtă, care a acceptat astfel și faptul că lucrările suplimentare solicitate au fost executate. Semnătura reprezentantului pârâtei, la fel ca și ștampila pârâtei, aplicate pe factură nu au numai semnificația receptării materiale a facturii, ci chiar acceptarea sa la plată, cu toate consecințele juridice ce decurg din această acceptare.

Acceptarea la plată este confirmată de toată corespondența intensă desfășurată între cele două părți și între pârâtă și ordonatorul său principal de credite (A.N.S.V.S.A. București), corespondență din care rezultă că lucrările au fost solicitate de către beneficiarul D.S.V.S.A. Timiș și executate de către constructorul reclamant. Nu are nicio relevanță că, de fapt, contrar asigurărilor date de către beneficiarul lucrării constructorului, nu a existat avizul CTE al ordonatorului principal de credite, întrucât raporturile contractuale de drept privat între beneficiar și constructor s-au legat, în ceea ce privește lucrările suplimentare, prin dispozițiile de șantier emise de către beneficiar, în baza art. 35.5 din Condițiile generale ale contractului de lucrări.

Lipsa avizului CTE nu poate fi opusă constructorului, întrucât acest aviz ține de relațiile interne, de drept financiar public dintre ordonatorii de credite, de construcția bugetului de venituri și cheltuieli și de execuția lui. Contractul de lucrări de construcție are o existență autonomă, executarea lui nu poate fi influențată de relațiile bugetare între cele două autorități publice și această executare trebuie făcută cu bună credință, astfel cum părțile s-au angajat inițial. Pârâta nu se poate prevala de neprimirea avizului CTE al ordonatorului principal de credite pentru neplata lucrărilor suplimentare solicitate constructorului, pentru că și-ar invoca propria culpă, mai ales că l-a asigurat în permanență pe constructor că avizul există și lucrările suplimentare vor fi finanțate.

Comportamentul pârâtei, care refuză plata lucrărilor solicitate cu motivarea inexistenței avizului, după ce anterior i-a afirmat existența vine în vădită contradicție cu principiul executării cu bună credință a convențiilor, prevăzut de art. 970, alin. (1) C. civ. Din această perspectivă trebuie văzută și încheierea actului adițional la contractul inițial: din moment ce lucrările suplimentare au fost angajate în baza contractului inițial și lucrările suplimentare au fost executate prin acordul părților, nu se mai impunea încheierea unui act adițional, decât, cel mult, ca un element suplimentar de probațiune, pe lângă factura fiscală și dispozițiile de șantier.

În consecință, pârâta este obligată să-și execute cu bună credință obligația sa de plată, din moment ce a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare și a acceptat plata lor, întrucât, conform art. 969, alin. (1) C. civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante . Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs, în termen și legal timbrat pârâta D.S.V.S.A. Timiș criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că deși instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare în baza art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel contrar dispozițiilor legale în materie a considerat acest incident procedural rezolvat implicit.

Consideră că nu au fost respectate întocmai dispozițiile privind concilierea prealabilă întrucât nu au fost anexate copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamanta își întemeiază pretențiile. De asemenea recurenta susține că în mod greșit au considerat instanțele anterioare că a acceptat la plată factura din 10 septembrie 2008, atâta timp cât cu adresa nr. 1778 din 1 martie 2008 a returnat reclamantei factura ce nu poartă viza directorului executiv. Nu se pot analiza și plăti aceste lucrări suplimentare atâta timp cât nu există avizul favorabil din partea Consiliului tehnico-economic al A.N.S.V.S.A. București și implicit actul adițional recurenta considerând clar și fără echivoc că acest înscris nu este însușit, deci neacceptat și implicit nu poate fi acceptat la plată.

Consideră recurenta că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât nu s-a făcut dovada că lucrările suplimentare au fost executate, atâta timp cât nu există devize ofertă. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Din perspectiva acestei norme imperative nu se pot examina decât criticile care fac referire la aspecte de nelegalitate, modul de interpretare a probatoriilor fiind atribuția exclusivă a instanțelor anterioare apelul având caracter devolutiv. În privința criticii vizând modul cum a fost soluționată cererea de suspendare, așa cum a arătat și instanța de apel, chiar dacă la fond nu s-a pronunțat expres asupra acestei chestiuni incidentale, din modul în care a fost motivată soluția dată, se poate concluziona că s-a considerat că de acel proces nu depinde soluționarea prezentei cauze.

Aceasta motivat și de faptul că executarea și plata lucrărilor suplimentare și-a găsit justificarea în contractul inițial încheiat (art. 35.5 - la primirea ordinului administrativ, contractantul va începe să realizeze modificarea lucrării). Cu privire la critica vizând nerespectarea de către reclamantă a procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. prin neanexarea întregii documentații la invitația la conciliere, aceasta urmează a fi înlăturată atâta timp cât procedura concilierii a fost realizată făcându-se referire la factura în litigiu, fiind realizat scopul propus, acela de a încerca soluționarea pe cale amiabilă. Pe fondul cauzei, de asemenea criticile nu pot fi avute în vedere, că factura a fost prezentată în original (fila nr. 128 dosar apel) și aceasta nu reprezintă singurul înscris în dovedirea pretențiilor fiind emisă în baza unor situații de lucrări acceptate la plată prin semnare și ștampilare, fiind întocmite în baza unor dispoziții de șantier.

Având în vedere că prin contract reclamanta era obligată la efectuarea lucrărilor suplimentare; - lucrările suplimentare sunt solicitate de către beneficiar; - există dispoziții de șantier ale beneficiarului = ordine de execuție; - există situații de lucrări pentru lucrările suplimentare executate; - se recunoaște prin semnare și ștampilarea Centralizatorului de lucrări suplimentare, faptul că au fost executate aceste lucrări suplimentare; - se recunoaște de către pârâtă că au fost executate lucrări suplimentare nu se pot reține aspectele de nelegalitate invocate astfel că, Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.S.V.S.A. Timiș împotriva deciziei nr. 163 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.