ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3720/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12

noiembrie 2008 reclamanta SC C. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V.S.A.

București și D.S.V.S.A. Timiș, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei

de 2.574.732 lei debit rezultat din factura din 10 septembrie 2008, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta arată că a realizat o serie de lucrări în baza contractului de

lucrări din 6 iunie 2007, precum și o serie de lucrări suplimentare conform

dispozițiilor de șantier cu antemăsurătorile aferente, lucrări ce au primit

avizul favorabil în Consiliul Tehnico - Economic al A.N.S.V.S.A. București din

data de 31 iulie 2008.

Societatea reclamantă

a executat toate lucrările suplimentare, emițându-se situația de lucrări

însoțită de factura fiscală din 10 septembrie 2008, în valoare de 2.574.732

lei.

Pârâta a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. învederând faptul că

reclamanta este parte semnatară a contractului de lucrări din 6 iunie 2007 în

calitate de contractant alături de D.S.V.S.A. Timiș în calitate de Autoritate

contractantă, iar actele adiționale nr. 1 din 16 mai 2008 și nr. 2 din 22 mai

2008 la contractul de lucrări cu fost încheiate cu D.S.V.S.A. Timiș și nu cu A.N.S.V.S.A.,

organul ierarhic superior.

Conform dispozițiilor

H.G. nr. 130/2006 și O.G. nr. 42/2004 unitățile centrale stau în proces prin

unitățile din subordine, unități care, în conformitate cu dispozițiile

acelorași acte normative, au personalitate juridică.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar D.S.V.S.A. Timiș a solicitat respingerea ca neîntemeiată a

cererii reclamantei, arătând că, în cuprinsul art. 35 din Condițiile speciale

la contractul de lucrări, intitulat „Variații și modificări” s-a prevăzut

faptul că „Dacă nu se prevede altfel în Condițiile speciale, în eventualitatea

unei creșteri/ descreșteri a volumului total al lucrărilor cerute de către

Autoritatea Contractantă sau rezultând din situații care nu sunt cauzate nici

de neglijența Contractantului și nici de vreo acțiune din partea sa,

Contractantul poate să nu pretindă nici o compensație pe baza compensării din

cauza pagubelor dacă acea creștere/descreștere calculată pe baza prețurilor

inițiale și fără a modifica obiectul contractului, depășește un anumit procent

din valoarea contractului inițial, care va fi stabilit în Condițiile speciale și

care nu trebuie să fie mai mare de 15% și nici mai mică de 8%.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 331 din 31 martie 2009 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că deși contestă dreptul reclamantei de a

primi plata în temeiul acestei facturi apreciind că aceasta, de vreme ce

vizează lucrări ce sunt în calificarea părților „suplimentare”, ar fi

condiționată de emiterea unui act adițional la contractul încheiat (din 6 iunie

2007), din dispozițiile de șantier depuse la dosarul cauzei rezultă că

lucrările în litigiu au fost solicitate de către pârâtă și mai mult, prin

adresele cu numerele 65217 din 10 aprilie 2008 și 12255 din 7 iulie 2008

aceasta comunică reclamantei că justificarea executării lucrărilor suplimentare

se găsește în aceea că la primirea ordinului administrativ materializat în

dispozițiile de șantier, contractantul (reclamanta) va începe să realizeze

modificarea lucrării, fiind chiar obligată în acest sens de clauza contractuală

inserată la art. 35.5 din „Condițiile generale” din contract.

Între părți s-a

încheiat astfel valabil o convenție în temeiul căreia reclamanta a prestat

lucrări în beneficiul pârâtei, cuantificate prin factura cu numărul mai sus

identificată prin număr și acceptată de către pârâtă.

Răspunzând criticilor

formulate de pârâta D.S.V.S.A. Timiș, Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 163 din 29 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat.

În argumentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că factura menționată a fost

acceptată de către pârâtă, care a acceptat astfel și faptul că lucrările

suplimentare solicitate au fost executate. Semnătura reprezentantului pârâtei,

la fel ca și ștampila pârâtei, aplicate pe factură nu au numai semnificația

receptării materiale a facturii, ci chiar acceptarea sa la plată, cu toate

consecințele juridice ce decurg din această acceptare. Acceptarea la plată este

confirmată de toată corespondența intensă desfășurată între cele două părți și

între pârâtă și ordonatorul său principal de credite (A.N.S.V.S.A. București),

corespondență din care rezultă că lucrările au fost solicitate de către

beneficiarul D.S.V.S.A. Timiș și executate de către constructorul reclamant.

Nu are nicio

relevanță că, de fapt, contrar asigurărilor date de către beneficiarul lucrării

constructorului, nu a existat avizul CTE al ordonatorului principal de credite,

întrucât raporturile contractuale de drept privat între beneficiar și

constructor s-au legat, în ceea ce privește lucrările suplimentare, prin

dispozițiile de șantier emise de către beneficiar, în baza art. 35.5 din

Condițiile generale ale contractului de lucrări. Lipsa avizului CTE nu poate fi

opusă constructorului, întrucât acest aviz ține de relațiile interne, de drept

financiar public dintre ordonatorii de credite, de construcția bugetului de

venituri și cheltuieli și de execuția lui. Contractul de lucrări de construcție

are o existență autonomă, executarea lui nu poate fi influențată de relațiile

bugetare între cele două autorități publice și această executare trebuie făcută

cu bună credință, astfel cum părțile s-au angajat inițial.

Pârâta nu se poate

prevala de neprimirea avizului CTE al ordonatorului principal de credite pentru

neplata lucrărilor suplimentare solicitate constructorului, pentru că și-ar

invoca propria culpă, mai ales că l-a asigurat în permanență pe constructor că

avizul există și lucrările suplimentare vor fi finanțate. Comportamentul

pârâtei, care refuză plata lucrărilor solicitate cu motivarea inexistenței

avizului, după ce anterior i-a afirmat existența vine în vădită contradicție cu

principiul executării cu bună credință a convențiilor, prevăzut de art. 970, alin.

(1) C. civ.

Din această

perspectivă trebuie văzută și încheierea actului adițional la contractul

inițial: din moment ce lucrările suplimentare au fost angajate în baza

contractului inițial și lucrările suplimentare au fost executate prin acordul

părților, nu se mai impunea încheierea unui act adițional, decât, cel mult, ca

un element suplimentar de probațiune, pe lângă factura fiscală și dispozițiile

de șantier.

În consecință, pârâta

este obligată să-și execute cu bună credință obligația sa de plată, din moment

ce a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare și a acceptat plata lor,

întrucât, conform art. 969, alin. (1) C. civ., convențiile legal încheiate au

putere de lege între părțile contractante

.

Împotriva soluției

instanței de apel a declarat recurs, în termen și legal timbrat pârâta D.S.V.S.A.

Timiș criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că deși

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare în baza art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel contrar dispozițiilor legale în materie

a considerat acest incident procedural rezolvat implicit.

Consideră că nu au

fost respectate întocmai dispozițiile privind concilierea prealabilă întrucât

nu au fost anexate copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamanta

își întemeiază pretențiile.

De asemenea recurenta

susține că în mod greșit au considerat instanțele anterioare că a acceptat la

plată factura din 10 septembrie 2008, atâta timp cât cu adresa nr. 1778 din 1

martie 2008 a returnat reclamantei factura ce nu poartă viza directorului

executiv.

Nu se pot analiza și

plăti aceste lucrări suplimentare atâta timp cât nu există avizul favorabil din

partea Consiliului tehnico-economic al A.N.S.V.S.A. București și implicit actul

adițional recurenta considerând clar și fără echivoc că acest înscris nu este

însușit, deci neacceptat și implicit nu poate fi acceptat la plată.

Consideră recurenta

că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât nu s-a făcut dovada că

lucrările suplimentare au fost executate, atâta timp cât nu există devize

ofertă.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate.

Din perspectiva acestei

norme imperative nu se pot examina decât criticile care fac referire la aspecte

de nelegalitate, modul de interpretare a probatoriilor fiind atribuția

exclusivă a instanțelor anterioare apelul având caracter devolutiv.

În privința criticii

vizând modul cum a fost soluționată cererea de suspendare, așa cum a arătat și

instanța de apel, chiar dacă la fond nu s-a pronunțat expres asupra acestei

chestiuni incidentale, din modul în care a fost motivată soluția dată, se poate

concluziona că s-a considerat că de acel proces nu depinde soluționarea

prezentei cauze.

Aceasta motivat și de

faptul că executarea și plata lucrărilor suplimentare și-a găsit justificarea

în contractul inițial încheiat (art. 35.5 - la primirea ordinului

administrativ, contractantul va începe să realizeze modificarea lucrării).

Cu privire la critica

vizând nerespectarea de către reclamantă a procedurii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. prin neanexarea întregii documentații la invitația la conciliere,

aceasta urmează a fi înlăturată atâta timp cât procedura concilierii a fost

realizată făcându-se referire la factura în litigiu, fiind realizat scopul

propus, acela de a încerca soluționarea pe cale amiabilă.

Pe fondul cauzei, de

asemenea criticile nu pot fi avute în vedere, că factura a fost prezentată în

original (fila nr. 128 dosar apel) și aceasta nu reprezintă singurul înscris în

dovedirea pretențiilor fiind emisă în baza unor situații de lucrări acceptate

la plată prin semnare și ștampilare, fiind întocmite în baza unor dispoziții de

șantier.

Având în vedere că

prin contract reclamanta era obligată la efectuarea lucrărilor suplimentare;

- lucrările

suplimentare sunt solicitate de către beneficiar;

- există dispoziții

de șantier ale beneficiarului = ordine de execuție;

- există situații de

lucrări pentru lucrările suplimentare executate;

- se recunoaște prin

semnare și ștampilarea Centralizatorului de lucrări suplimentare, faptul că au

fost executate aceste lucrări suplimentare;

- se recunoaște de

către pârâtă că au fost executate lucrări suplimentare nu se pot reține

aspectele de nelegalitate invocate astfel că,

Văzând dispozițiile art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta D.S.V.S.A. Timiș împotriva deciziei nr. 163 din 29 octombrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.