ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1540/2010

HOTĂRÂRE
09.03.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1540/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 331 din 4 iunie 2002,

Primarul comunei Lugașu de Jos, județul Bihor a respins notificarea formulată,

în baza Legii nr. 10/2001, de C.G.D. și C.M.S., vizând restituirea în natură

sau acordarea despăgubirilor pentru imobilele - terenuri și clădiri - din C.F.,

cu motivarea că terenurile fac obiectul legilor fondului funciar iar clădirile

nu sunt în posesia entității investite cu soluționarea cererii de restituire.

La 4 iulie 2002,

persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței -

în contradictoriu cu Primăria Comunei Lugașu de Jos și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice - să oblige pârâții la acordarea unor despăgubiri

în cuantum de 19.476 euro - echivalentul în lei, la data plății efective -

pentru imobilul ce a aparținut antecesorilor reclamanților, preluat abuziv, în

baza Decretului-lege nr. 83/1949.

După un prim ciclu

procesual, urmare desființării hotărârii dată în primă instanță, de către

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, și a trimiterii cauzei spre

rejudecare, Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 636/ C din 26 septembrie

2007, a admis contestația, astfel cum a fost precizată și anulând dispoziția

atacată, a obligat Primarul comunei Lugașul de Jos la emiterea unei noi

dispoziții prin care să restituie în natură reclamanților imobilele cuprinse în

C.F., Lugașu de Jos, conform dispozitivului.

Tot astfel, a

constatat că reclamanții și intervenienții au calitatea de persoane

îndreptățite la acordarea de despăgubiri, și pentru alte imobile - a se vedea

dispozitivul - dispunându-se în acest sens, sesizarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

A admis totodată,

cererea de intervenție formulată de Popa Cristina, prin mandatar C.I. și B.G.

și a dispus anularea dispoziției nr. 36 din 6 august 2001, emisă de Primarul

comunei Lungașul de Jos, drepturile intervenienților urmând a fi cuprinse în

dispoziția ce urmează a se emite de către pârât.

A respins acțiunea

față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura

Județului Bihor, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Prin decizia nr. 73/ A

din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins

apelul reclamanților și admițând apelul Primarului comunei Lugașu de Jos, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat obligația acestui pârât de

a emite o nouă dispoziție de restituire în natură cu privire la cota de

1100/1207 părți din parcela cu nr. top. 1/11, respectiv suprafața de 6142 m.p.

înscrisă în C.F. Lugașu de Jos, pentru acest teren urmând a se constata

îndreptățirea reclamanților și intervenienților la acordarea de despăgubiri.

A dispus îndreptarea

erorilor materiale strecurate în dispozitivul hotărârii, menținând restul

dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs în termen legal, reclamanții C.M.S.S. și C.G.D.

care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 2, 7 și 9 C. proc. civ.,

susțin în esență că hotărârea din apel s-a dat de către alți judecători decât

cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii iar cererea de

intervenție, este de fapt o plângere împotriva dispoziției, formulată cu

încălcarea termenului de 30 de zile, defipt prin lege, situație în care

intervenienta, deși nu a formulat nici o notificare în baza Legii nr. 10/2001,

a fost practic repusă în termenul de a contesta dispoziția nr. 36/2001, emisă

de către Primarul comunei Lugașul de Jos.

Recursul formulat de

către reclamanți urmează a se admite, însă în considerarea argumentelor ce

succed.

Urmare precizărilor

formulate de către reclamanți (fila 108 - Dosarul nr. 6727/2003 al Tribunalului

Bihor) prin încheierea din 28 februarie 2006, prima instanță a dispus

introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților L.Ș., B.T., B.L., C.F.,

B.I.V., B.M., H.L., T.R., T.A. și SC R.A. SRL.

Ca urmare, toate

hotărârile date în prezenta cauză, în ambele cicluri procesuale, s-au pronunțat

în contradictoriu și cu acești pârâți.

Or, din lucrările

dosarului rezultă că, pârâții B.T. și B.L., erau decedați anterior introducerii

lor în cauză, în această calitate și respectiv pronunțării primei hotărâri în fond,

de către Tribunalul Bihor, secția civilă (sentința nr. 6460 din 10 octombrie

2006).

Astfel, decesul lui B.T.

a fost înregistrat de către Primăria Oradea la 2 aprilie 1996, iar decesul lui

B.L. la 6 august 2004 (a se vedea f. 64 și 89 - Dosar nr. 1921/111/2007 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală).

Ca atare, hotărârile

date în cauză au fost pronunțate în contradictoriu cu persoane lipsite de

capacitatea de folosință în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art.

5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Capacitatea procesuală

de folosință, ca aptitudine a unei persoane de a avea drepturi și obligații

procesuale, se dobândește odată cu nașterea și încetează la moartea acesteia

sau la data morții stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

În procesul civil,

poate fi parte doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații

procesuale, adică numai cea care se bucură de capacitate procesuală de

folosință.

Cum, din actele

dosarului rezultă că moștenitorul celor doi pârâți este B.T.jr. (a se vedea f.

42, 64 și 66 dosar recurs) urmează ca acesta să fie citat, pentru a fi introdus

în cauză, în vederea respectării principiilor contradictorialității și

dreptului la apărare, ca elemente esențiale ale activității judiciare.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, recursul urmează a se admite, cu consecința

casării ambelor hotărâri și a trimiterii cauzei spre rejudecare, primei

instanțe.

Admite recursul

declarat de reclamanții C.M.S.S. și C.G. împotriva deciziei nr. 73 din 22

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Casează decizia

atacată, precum și sentința civilă nr. 636/ C din 26 septembrie 2007 a

Tribunalului Bihor și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5161/2007
Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului Bihor, la 23 mai 2005, reclamanta B.F. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 1860 din 22 aprilie 2005 emisă de
ÎCCJ 2008-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5045/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 625/c din 18 septembrie 2007, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanții M.Ș. și M.F. în contradictoriu cu pâ
ÎCCJ 2010-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2010
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința civila nr. 179 din 5 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea reclamanților B.A. și B.F. și a dispus modificarea
ÎCCJ 2010-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3060/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 19 noiembrie 2007, S.V. a solicitat instanței - în contradictoriu cu Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Prima
ÎCCJ 2010-04-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2662/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalului Bihor, reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Oradea, a solicitat instanței să anuleze dispoziția nr. 3219 din 16 iunie 2008 și să
Sursă