ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea formulată de reclamantul S.V.M. la data de 18 decembrie 2013, în cadrul Dosarului nr. 9237/105/2006, având ca obiect soluționarea unor recursuri înregistrate pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 și art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 165/2013, în raport de dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 53 alin. (2) și art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) din Constituție.

Reclamantul a motivat cererea arătând că textele indicate sunt neconstituționale, întrucât litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării inițiale, iar faptul că în curs de judecată au fost surprinse de apariția Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene și condiții decât cele de la momentul formulării și înregistrării cererilor de chemare în judecată, ce urmează a li se aplica în condițiile art. 4 din această lege, răstoarnă principiul fundamental al neretroactivității legii.

Prin Încheierea de ședință din 26 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 și art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 165/2013, în raport de dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 53 alin. (2) și art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) din Constituție. Curtea de Apel Pitești a constatat, în motivarea soluției, că normele criticate a fi neconstituționale nu se aplică în cauza de față, în faza de judecată a recursului, Legea nr. 165/2013 fiind aprobată în scopul de a reforma legislația în domeniul restituirii proprietăților, precum și de a găsi soluții cu privire la resursele financiare necesare plății despăgubirilor persoanelor îndreptățite.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, în aprecierea acestei condiții impunându-se realizarea unei analize riguroase a cauzei, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul S.V.M., formulând doar declarația de recurs și solicitând modificarea în tot a încheierii, cu consecința sesizării Curții Constituționale pentru soluționarea excepției, fără să invoce vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Examinând cererea de recurs în raport de excepția de nulitate, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, arătarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motive de ordine publică.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 303 C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității, prevăzută de art. 306 din același cod. Cum, în speță, reclamantul S.V.M. nu și-a motivat recursul și nu a indicat vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege în art. 304 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică, care să oblige instanța să le analizeze din oficiu, se va constata nulitatea căii de atac formulate de către reclamant.

Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei SC R. SA, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul S.V.M. împotriva Încheierii de ședință din 26 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă pe recurent la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC R. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ