ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamantul S.V.M.

la data de 18 decembrie 2013, în cadrul Dosarului nr. 9237/105/2006, având ca

obiect soluționarea unor recursuri înregistrate pe rolul Curții de Apel

Pitești, secția I civilă, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 1, art. 4 și art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

165/2013, în raport de dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin.

(1), (2), (3), art. 53 alin. (2) și art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) din

Constituție.

Reclamantul a motivat

cererea arătând că textele indicate sunt neconstituționale, întrucât litigiile

aflate pe rolul instanțelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la

momentul sesizării inițiale, iar faptul că în curs de judecată au fost

surprinse de apariția Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene și

condiții decât cele de la momentul formulării și înregistrării cererilor de

chemare în judecată, ce urmează a li se aplica în condițiile art. 4 din această

lege, răstoarnă principiul fundamental al neretroactivității legii.

Prin Încheierea de

ședință din 26 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 și

art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 165/2013, în raport de dispozițiile

art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 53 alin. (2) și

art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) din Constituție.

Curtea de Apel

Pitești a constatat, în motivarea soluției, că normele criticate a fi

neconstituționale nu se aplică în cauza de față, în faza de judecată a

recursului, Legea nr. 165/2013 fiind aprobată în scopul de a reforma legislația

în domeniul restituirii proprietăților, precum și de a găsi soluții cu privire

la resursele financiare necesare plății despăgubirilor persoanelor

îndreptățite. Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate

să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in

abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție

cu litigiul aflat pe rolul instanței, în aprecierea acestei condiții

impunându-se realizarea unei analize riguroase a cauzei, în care să fie luat în

calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate,

prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se

află litigiul.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul S.V.M., formulând doar declarația de

recurs și solicitând modificarea în tot a încheierii, cu consecința sesizării

Curții Constituționale pentru soluționarea excepției, fără să invoce vreunul

din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ.

Examinând cererea de

recurs în raport de excepția de nulitate, invocată de intimata-pârâtă

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinare, a

cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, arătarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin

însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art.

306 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motive de ordine

publică.

Instanța învestită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în

măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Prin urmare,

obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 303 C.

proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității,

prevăzută de art. 306 din același cod.

Cum, în speță,

reclamantul S.V.M. nu și-a motivat recursul și nu a indicat vreunul din

motivele limitativ prevăzute de lege în art. 304 C. proc. civ. și nici nu

există motive de ordine publică, care să oblige instanța să le analizeze din

oficiu, se va constata nulitatea căii de atac formulate de către reclamant.

Văzând dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei SC R. SA,

dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de

aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul S.V.M. împotriva Încheierii de ședință din 26 februarie

2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă pe recurent la

2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC R. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ