ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 439/2026

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Este reprezentat de recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii civile din 25.11.2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin încheierea civilă din 25.11.2025, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, în interpretarea dată prin Decizia în interesul legii nr. 7/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva încheierii civile din 25.11.2025 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a formulat recurs petentul A., arătând că, în mod greșit, s-a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu a fost motivată corespunzător, în sensul că nu a fost evocată o argumentație juridică referitoare la relația de contrarietate dintre dispozițiile art. 5 și 20 din Legea nr. 514/2003 și normele constituționale pretins încălcate și nici cu privire la existența legăturii prevederilor legale contestate cu soluționarea recursului.

Totodată, a învederat că hotărârea recurată este precar motivată, întrucât nu s-a argumentat motivul pentru care s-a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu cauza.

Prin întâmpinarea înregistrată la 24.02.2026, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, întrucât recursul nu a fost încadrat în drept, Înalta Curte reține că a fost învestită cu analiza de legalitate a modalității în care instanța care a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale, a apreciat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, normă de drept material a cărei interpretare sau aplicare greșită se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte notează că, deși prin memoriul de recurs se pretinde că încheierea recurată este nemotivată și că nu sunt menționate motivele pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, această critică, pe lângă faptul că reprezintă o afirmație generică ce nu poate fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., vizează, în realitate, aceleași aspecte subsumabile motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale, situație față de care va fi analizată ca atare.

Astfel, referitor la modalitatea în care instanța învestită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține că potrivit textului legal, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5)Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauză, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, în interpretarea dată prin Decizia în interesul legii nr. 7/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, "Consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, în condițiile legii privind asocierea și constituirea persoanelor juridice", iar potrivit art. 20 din același act normativ, "(1) În condițiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri județene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, și, după caz, la nivel național, cu respectarea legii privind asociațiile și fundațiile. (2) Formele de asociere și organizare la nivel județean și la nivel național sunt stabilite prin statutul asociației, cerut de lege. (3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituționale ale dreptului de asociere și reglementările legale privind asocierea și constituirea de persoane juridice."

Așa cum s-a arătat, cererea de sesizare a fost formulată raportat la interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 7/22.04.2024, prin care s-a statuat că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 și ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare, prestarea activității specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ținut de Colegiile Consilierilor Juridici din România."

Susținând că prin această statuare Înalta Curte a făcut inaplicabile dispozițiile Legii nr. 514/203, arogându-și atribuții constituționale, recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 53, art. 61, art. 124 din Constituția României.

În ce privește dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în cadrul căruia s-a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect reparare prejudicii erori judiciare, iar prin motivele de apel formulate împotriva hotărârii de primă instanță s-a învederat o pretinsă nemotivare a acestei sentințe, astfel încât dispozițiile legale referitor la care s-a formulat excepția de neconstituționalitate sunt, așa cum în mod corect a reținut, Curtea de Apel Pitești, străine de obiectul cauzei.

Astfel, verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte urmează a valida soluția pronunțată asupra acesteia și a reține că, deși valorificarea excepției de neconstituționalitate s-a solicitat în cadrul unui litigiu pendinte și că normele pretins neconstituționale privesc dispoziții cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (Legea nr. 514/2003), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate.

Contrar susținerilor recurentului, este corectă constatarea Curții de Apel Pitești, în sensul că între prevederile legale vizate de neconstituționalitate și cauza dedusă judecății nu există conexiunea stipulată la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar o eventuală sesizare a Curții Constituționale ar fi nejustificată, de vreme ce aceste norme nu pot conduce la soluționarea litigiului în care cererea de sesizare a fost formulată, care, prin raportare la obiectul său (repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare), presupune aplicarea altor norme de drept, iar nu a celor pretins afectate de neconstituționalitate, care privesc formele în care consilierii juridici se pot asocia/constitui în vederea exercitării profesiei (art. 5 din Legea nr. 514/2003), respectiv organizarea și protecția profesiei de consilier juridic (art. 20 din Legea nr. 514/2003).

Pentru a fi admisibilă și a genera în sarcina instanței obligația de înaintare a cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se solicită a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Cu privire la condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, legătura cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului". (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022)

Practic, "decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți". (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019).

Așadar, condiția privind existența unei legături între norma a cărei constituționalitate se dorește a fi verificată și soluționarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatare a neconstituționalității să fie de natură a produce un efect concret în situația juridică a părții, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, din perspectiva condiției de admisibilitate care impune ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu pricina în care a fost invocată, așa cum în mod corect instanța învestită cu această solicitare a reținut, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită, situație față de care recursul urmează a fi respins.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii civile din 25 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.