ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 14/2026

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2026

Asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de petentul A. la 10 martie 2025, în cadrul dosarului de apel, acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 7 din 22 aprilie 2024.

II. Hotărârea pronunțată cu privire la excepția invocată

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în data de 07 aprilie 2025, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și 20 din Legea nr. 514/2003, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

III. Hotărârea pronunțată în recurs

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., iar prin decizia civilă nr. 1513 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 18 septembrie 2025, a fost anulat recursul declarat de petent.

IV. Contestația în anulare

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, petentul A.. Aceasta a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 24 octombrie 2025 și a fost repartizată aleatoriu, completului nr. 4.

Întrucât prin încheierea din data de 4 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte, secția civilă, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă cererea de abținere formulată de membrii completului de judecată nr. 4, cauza a fost supusă din nou repartizării aleatorii.

Competența de soluționare a cauzei a revenit completului nr. 6.

Prin rezoluția de primire, s-a fixat în sarcina contestatorului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON.

Contestatorul a formulat cerere de reexaminare, admisă prin încheierea din data de 11 decembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, prin care s-a constatat că petentul nu datorează taxă judiciară de timbru în cauza ce formează obiectul prezentei contestații.

V. Motivele contestației în anulare

Prin exercitarea căii extraordinare de atac de retractare, a contestației în anulare, A. a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 1513 pronunțate în data de 18 septembrie 2025 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Contestația nu a fost întemeiată în drept.

S-a arătat că hotărârea a cărei anulare se solicită este lovită de nulitate absolută și este rezultatul unei erori materiale, întrucât, în opinia contestatorului, atunci când recursul nu e motivat, soluția pe care instanța este ținută să o pronunțe este aceea de constatare a nulității și nu aceea de anulare, așa cum s-a reținut în dispozitivul deciziei contestate.

A mai menționat că prin decizia pronunțată în recurs, s-a apreciat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul nu a fost motivat și că a fost formulată o simplă declarație de recurs, împrejurare pe care contestatorul a subsumat-o unei erori materiale.

Acesta a mai învederat că a motivat recursul împotriva încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, odată cu recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 1655 din 14 aprilie 2025, pronunțată în apel, de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, astfel că se impune admiterea contestației.

VI. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiții limitativ stabilite de lege, prin dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale".

Norma legală evocată reglementează contestația în anulare specială deschisă împotriva hotărârii instanței de recurs afectate de o eroare materială, sintagmă care desemnează greșeli cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, produse prin omisiunea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii.

Motivul analizat nu poate viza însă aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea probelor administrate sau interpretarea ori aplicarea pretins greșită a unor dispoziții legale, deoarece astfel de aspecte se pot circumscrie, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestației în anulare speciale.

În argumentarea cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul a susținut, în esență, că decizia civilă nr. 1513 pronunțată în data de 18 septembrie 2025 în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă este lovită de nulitate absolută și rezultatul unei erori materiale.

Subsumat acestui "motiv" de contestație în anulare, contestatorul a precizat că instanța a inserat susțineri false cu privire la lipsa motivării recursului promovat în cauză și a existenței la dosarul cauzei doar a declarației de recurs.

Mai mult, soluția de "anulare" a recursului și nu de constatare a nulității recursului pe care l-a promovat în cauză, constituie eroare materială în judecata recursului său.

Pornind de la aceste susțineri, Înalta Curte observă că prin decizia civilă atacată cu prezenta contestație în anulare, a fost anulat recursul declarat de petent împotriva încheierii de ședință din 7 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Respingerea căii de atac a fost determinată de aprecierea instanței cu privire la lipsa motivelor de recurs și, ca atare, a admiterii excepției nulității căii de atac, invocată de instanță în condițiile art. 489 C. proc. civ.

Se reține că soluția de admitere a excepției nulității recursului cu consecința anulării căii de atac promovate nu constituie eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente sau date materiale importante, existente la dosar la data pronunțării hotărârii atacate, ci este consecința aplicării dispozițiilor art. 196 coroborat cu dispozițiile art. 489 C. proc. civ., aspect ce demonstrează că instanța a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale menționate, împrejurare ce nu poate fi supusă examinării prin calea de atac promovată.

Înalta Curte subliniază și faptul că susținerea recurentului în sensul că soluția de anulare a recursului este eronată, nu se circumscrie deopotrivă cazului de contestație invocat, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 489 C. proc. civ., sancțiunea care intervine în cazul nemotivării căii de atac este aceea a nulității, indiferent de termenii folosiți în dispozitivul hotărârii, "anulează", respectiv, "constată nul".

Pentru a fi admisă o contestație în anulare, este necesar ca eroarea să nu se datoreze culpei procesuale a părții, mai exact trebuie ca eroarea să existe în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii atacate, deoarece numai în acest caz se poate ajunge la concluzia că instanța a săvârșit o greșeală.

În acest context, se apreciază că nici critica contestatorului cu privire la motivarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, odată cu recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 1655 din 14 aprilie 2025, pronunțată în apel de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, nu se circumscrie motivului de contestație întemeiat pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia atacată prin contestația exercitată, în mod corect s-a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile", împrejurare în raport de care obligația motivării căii de atac revenea recurentului.

Ca atare, lipsa depunerii diligențelor necesare pentru motivarea căii de atac exercitate împotriva soluției de respeingere a cererii de sesizare a Curții Constituționaleîn termenul legal, nu se pot complini prin exercitarea ulterioară a unei căi de atac extraordinare împotriva soluției pronuațte pe fondul cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental."

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că susținerile contestatorului în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existența vreunuia dintre motivele de contestație în anulare, astfel cum acestea sunt expres și limitativ reglementate prin art. 503 din C. proc. civ., respectiv incidența vreuneia dintre ipotezele vizate de norma legală invocată de acesta, intervenite cu prilejul judecății realizate de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare promovată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1513 din 18 septembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2026.