ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1424/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 29 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate; a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile; a respins cererea de strămutare a pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Bălcești și cererea de suspendare a judecării dosarului, formulate de petentul A..

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de constituționalitate, la data de 29 februarie 2024, petentul A. a formulat recurs, înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și înregistrat la data de 05 aprilie 2024.

Prin rezoluția administrativă din data de 09 aprilie 2024, s-a reținut că cererea de recurs nu este semnată de parte și s-a dispus citarea recurentului pentru termenul din 23 mai 2024, acordat pentru soluționarea cererii de recurs, cu mențiunea de a semna cererea de recurs sau de a depune un exemplar semnat de pe aceasta, sub sancțiunea anulării.

La termenul din 23 mai 2024, Înalta Curte constatând că petentul nu s-a conformat obligațiilor procesuale stabilite de către instanță în sarcina sa de a semna cererea de recurs sau de a depune un exemplar semnat de pe aceasta, a invocat excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei chestiuni.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incidentul nulității cererii de recurs pentru nesemnare, Înalta Curte constată următoarele:

În data de 05 aprilie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 29 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin rezoluția de primire a dosarului aflată la fila x, instanța de recurs a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părții, astfel că petentului i-a fost pusă în vedere obligația de a semna cererea sau de a expedia la dosar o copie semnată a acesteia, sub sancțiunea anulării acesteia.

Obligația de a semna memoriul de recurs a fost comunicată petentului în data de 17 aprilie 2024, astfel cum reiese din procesele-verbale de înmânare aflate la filele nr. x și nr. 8 din dosar, însă acesta nu a înțeles să se conformeze obligației legale care i-a fost adusă la cunoștință de către instanță.

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde semnătura părții care a exercitat calea de atac sau, după caz, a mandatarului acesteia, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic, lipsa acestei mențiuni fiind sancționată cu nulitatea potrivit alin. (2) al aceluiași articol. Totodată, dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă și semnătura părții.

În acord cu dispozițiile legale menționate, petentul are posibilitatea fie de a semna olograf cererea dedusă judecății, fie de a utiliza o semnătură electronică sau o semnătură electronică extinsă, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepția de la regula semnăturii olografe.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiționează valabilitatea și eficiența juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condițiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 și H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "în înțelesul prezentei legi (...) 2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică, între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

De asemenea, potrivit art. 5 din același act normativ, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată".

Prin urmare, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, petentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea cu semnătura olografă scanată sau cu o semnătură electronică validă atașată, în condițiile legii speciale menționate anterior, fie de a expedia prin poștă un exemplar semnat olograf al cererii, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea acesteia.

În speță, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, petentul rămânând în pasivitate în legătură cu obligația procesuală care i-a fost adusă la cunoștință și care îi revenea potrivit legii.

Mai mult, dispozițiile art. 148 alin. (5) C. proc. civ. prevăd, drept remediu în cazul în care cererea nu poate fi semnată, din orice motive, inclusiv posibilitatea judecătorului de a stabili identitatea părții prezente în cadrul ședinței de judecată, prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege, de a-i citi conținutul cererii și de a-i lua consimțământul cu privire la aceasta.

Cum însă petentul, deși legal citat, nu a fost prezent la termenul de judecată din 23 mai 2024, nu a putut fi făcută nici aplicarea acestor dispoziții legale.

Prin urmare, constatând că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii, prevăzute de dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității actului procedural pentru lipsa semnăturii petentului, în condițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 196 alin. (1) din același cod, aspect prioritar, care face inutilă analiza pe fond a cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 29 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 29 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.