ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Este reprezentat de recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin încheierea din 24.10.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că soluția adoptată nu i-a fost comunicată, nu poate fi determinat momentul exact al pronunțării încheierii de respingere a sesizării Curți Constituționale, nu există obligația instanței de a comunica, direct, persoanei interesate, participant la proces, soluția de respingere, pentru ca aceasta să aibă un reper temporal fix și precis de la care curg cele 48 de ore.

În ce privește motivarea recursului, arată că nu este necesară încadrarea în cazurile limitative prevăzute de C. proc. civ., acest regim nefiind aplicabil recursului împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale.

Învederează, totodată, ca va reveni cu un memoriu de motivare a excepției de neconstituționalitate invocată în cadrul prezentului recurs.

În cadrul memoriului de recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce privește termenul de 48 de ore de la pronunțare în care poate fi atacată cu recurs încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale, excepție soluționată în mod distinct, în cadrul dosarului asociat cu acest obiect.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin încheierea recurată a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., reținându-se că textul legal a cărui neconstituționalitate se invocă nu îndeplinește una din condițiile de admisibilitate a căror întrunire este prevăzută de lege în mod cumulativ, respectiv aceea a legăturii cu pricina în care este invocată excepția.

Referitor la soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin reținerea neîntrunirii condiției de admisibilitate relativă la existența legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că aceasta este corectă.

Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că recurentul-petent a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții legale ce reglementează sancțiunea nulității recursului, pentru lipsa semnăturii, prevederi care nu sunt incidente în cauză, întrucât obiectul acesteia este reprezentat de recursul declarat împotriva deciziei nr. 1358/26.09.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, doar în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., formulată de aceeași parte.

Prin urmare, rolul instanței învestite cu soluționarea primului recurs se rezumă la a verifica dacă în mod justificat a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale sau dacă, dimpotrivă, excepția invocată îndeplinea condițiile prescrise de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, caz în care s-ar fi impus sesizarea instanței de contencios constituțional.

Prin decizia nr. 1760/24.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de parte împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 200 alin. (4) C. proc. civ.. S-a reținut, prin această decizie, că excepția nu prezenta o legătură cu soluționarea cauzei în etapa recursului, de vreme ce recursul a fost anulat pentru lipsa formelor prescrise de lege; în lipsa cadrului procesual apt să declanșeze un control judiciar util, ipotetica admitere a excepției de neconstituționalitate ridicată cu privire la art. 200 C. proc. civ. nu putea produce niciun efect concret în cauză.

Decizia anterior menționată are caracter definitiv, statuându-se cu autoritate de lucru judecat că în cauză nu se impunea sesizarea instanței de control constituțional cu prima excepție de neconstituționalitate invocată, respectiv cea referitoare la art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

În cadrul acestui din urmă recurs, petentul a invocat din nou o excepție de neconstituționalitate, de această dată a prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 486 alin. (1) lit. e) din același act normativ, criticând înțelesul dat de instanțe noțiunii de semnătură.

Așa cum în mod corect a constatat instanța care a pronunțat încheierea recurată, această critică nu are legătură cu recursul soluționat prin decizia nr. 1760/24.10.2023, care nu a fost anulat pentru lipsa ori caracterul inform al semnăturii, ci a fost soluționat pe fond. Ca urmare, critica referitoare la pretinsul caracter neconstituțional al dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 486 alin. (1) lit. e) din același act normativ nu este de natură să producă un efect util pentru parte în cadrul recursului, neavând legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, "legătura cu soluționarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului". (a se vedea Decizia nr. 438/08.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600/12.08.2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea decizia nr. 360/08.06.2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017/19.10l.2022).

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiției de admisibilitate menționate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.