ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2171/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 24 octombrie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1547 din 23 septembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Contestația nu a fost motivată în drept, însă contestatorul arată că soluția instanței de recurs este lovită de nulitate absolută și este rezultatul unei erori materiale deoarece motivarea instanței de recurs potrivit căreia cererea de recurs a acestuia nu a fost motivată este una eronată.

În acest sens, contestatorul arată că prin recursul formulat împotriva deciziei nr. 165/14.04.2025 ar fi criticat și soluția instanței de apel dispusă prin încheierea din data de 07.04.2025 prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 5 și 20 din Legea nr. 514/2003 în interpretarea dată de ICCJ prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 7/2024 și care face obiectul prezentului dosar.

Prin decizia nr. 1547 din 23 septembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Deși nu s-a precizat în mod expres textul de lege în baza căruia prezenta cale de atac a fost formulată, în conținutul acesteia partea a invocat eroarea materială drept motiv principal al contestației, critică ce este reglementată de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul legal vizează greșeli materiale care poartă asupra condițiilor formale ale judecății, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. Atât în practică, cât și în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potențiale motive de contestație în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, față de data înregistrării la instanță, deși la dosar se afla plicul cu data poștei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deși la dosarul cauzei se află atașată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Astfel, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiași recurs prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a constatat nulitatea, pentru nemotivare, a recursului declarat de contestatorul-recurent împotriva încheierii din data de 7 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și 20 din Legea nr. 514/2003 în interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 7/22.04.2024 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Deși a pretins că soluția atacată cu prezenta contestație în anulare ar fi rodul unei erori materiale asupra aspectelor formale ale judecării recursului, în mod specific, a celui relativ la nemotivarea căii de atac, deoarece contestatorul ar fi motivat recursul la încheierea din 7.04.2025, de respingere a sesizării de neconstituționalitate, în cuprinsul memoriului de recurs îndreptat împotriva deciziei nr. 1657/14.04.2025 a Curții de apel Pitești, dar care a fost repartizat spre soluționare unui alt complet de judecată decât cel învestit cu soluționarea recursului îndreptat împotriva încheierii din 7.04.2025, Înalta Curte constată că aceste susțineri nu se verifică așa încât să se poată concluziona asupra anulării recursului la încheierea de respingere a sesizării de neconstituționalitate ca nemotivat, dintr-o eroare materială, de necunoaștere ori de neobservare a existenței unei atare motivări cu prilejul trimiterii spre repartizare aleatorie a recursului la decizie (pe baza celor petrecute la termenul de judecată din 23.09.2025 și consemnate în practicaua deciziei 1547/2025).

Înalta Curte notează că, deși recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr. 1657 din 14 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă în dosarul nr. x/2024 (de respingere ca nefondat a apelului declarat în aceeași cauză) a fost repartizat spre competenta soluționare altui complet din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată în data de 21 mai 2026, se constată că acesta nu conține critici de nelegalitate la adresa soluției instanței de apel de respingere a sesizării de neconstituționalitate conținute în încheierea din 7.04.2025, singura referire la această soluție în sensul că este vădit abuziv necorespunzând exigenței de motivare a recursului.

Astfel fiind, nu se poate reține că soluția atacată cu prezenta contestație în anulare, de constatare a nulității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 7.04.2025 a Curții de apel Pitești pentru absența motivelor ar fi consecința unei erori materiale asupra condiției formale referitoare la motivarea căii de atac a recursului, circumstanțe în care prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1547 din 23 septembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.