ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1526/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1526/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a III-a civilă, la data de 4 august 2014, reclamanta G.F. a contestat,
în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, decizia
nr. 1182 din 8 mai 2014, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită
titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. P., județul Dolj,
la valoarea de 457.600 RON, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat dispozițiile
art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.
Tribunalul București,
secția a III-a civilă, prin sentința nr. 23 din 12 ianuarie 2015, a declinat competența
de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a se pronunța astfel,
Tribunalul București a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,
deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana
care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție
se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
S-a mai reținut că, în
înțelesul prevederilor Legii nr. 10/2001, prin entitate se înțelege unitatea (persoana
juridică) obligată la soluționarea pe fond a notificărilor și care, la momentul
intrării în vigoare a legii, deținea imobilul pentru care s-a formulat notificarea.
Având în vedere că entitatea
învestită cu soluționarea notificării și în deținerea căreia se află imobilul este
Primăria Municipiului Craiova, s-a reținut că pentru soluționarea cererii de chemare
în judecată, în conformitate cu art. 34 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013,
competența revine Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află entitatea
către care s-a adresat notificarea.
Tribunalul Dolj, secția
I civilă, prin sentința civilă nr. 207 din 17 aprilie 2015, a declinat competența
de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București și, constatând intervenit
conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel
Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
„dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de
36 luni”.
S-a mai reținut că în
alineatul al doilea al aceluiași articol se statuează că "dosarele care vor
fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării
lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de
36 de luni".
În art. 35 alin. (1) se
dispune: "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi
atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului
în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la
data comunicării".
În art. 35 alin. (2) din
lege dispune că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia
în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită
se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni
de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
În consecință, față de
textele de lege evocate competența revine Tribunalului București.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență
ivit între cele două instanțe, stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta G.F. a contestat,
în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, decizia
nr. 1182 din 8 mai 2014, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită
titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. P., județul Dolj,
la valoarea de 457.600 RON, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 35 alin.
(1) din Legea nr. 165/2013 „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33
și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă
a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de
30 de zile de la data comunicării”.
Cum, obiectul cererii
de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei nr. 1182 din 8 mai 2014,
emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în cazul de față, entitatea
la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate
fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare
se solicită, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și care este
enumerată la art. 3 alin. (4) lit. g) din lege.
Față de împrejurarea că
sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector
1, str. C.F., respectiv, în raza teritorială a Tribunalului București, în temeiul
art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5
iunie 2015.