ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2226/2015

HOTĂRÂRE
13.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2226/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie

2014 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta B.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei

de validare parțială cu nr. 664 din 13 martie 2014 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova,

Str. D. nr. 25, jud. Dolj.

Prin Sentința nr. 25

din 12 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art. 35 din

Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a contestațiilor formulate

împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față, Tribunalul Dolj,

entitate fiind unitatea care a soluționat notificarea în baza Legii nr.

10/2001, respectiv Primăria municipiului Craiova.

Prin Sentința civilă

nr. 453 din 3 septembrie 2015, Tribunalul Dolj a declinat la rândul său

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între

cele două instanțe,

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din

Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art.

33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării, însă prin "entitate" în

sensul acestor dispoziții se înțelege entitatea care a emis actul, respectiv

decizia care se contestă și cum sediul entității emitente a deciziei de

invalidare contestată se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta

este instanța competentă să soluționeze cererea reclamantei,

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul, conform art 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, norma de

competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două

instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai

2013.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 35 alin. (1), "Deciziile emise cu respectarea

prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită

la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Dispozițiile legale

sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de

lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor

emise de aceasta.

Noțiunea de

"entitate învestită de lege'' este explicitată la art. 3 alin (1) pct. 4

din Legea nr. 165/2013, în sensul că, au această semnificație următoarele

structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv

și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul

H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și

completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b)

entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr.

250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond

funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul

Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d)

comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a

Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Întrucât în cauză,

Decizia de validare parțială cu nr. 664 din 13 martie 2014 contestată de

reclamantă, a fost emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,

potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are

calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin.

(1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că

sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în

circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în

circumscripția căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea

imobilelor, respectiv Tribunalul București.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-05-12
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 04 august 2014, reclamanții A.C. și A.V. au solicitat în contradictoriu cu C.N.C.I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dis
ÎCCJ 2015-06-05
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1526/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 4 august 2014, reclamanta G.F. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compe
ÎCCJ 2016-05-25
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1181/2016
Decizia nr. 1181/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 2 octombrie 2014 sub nr. x/3/2014 reclamantul A. a solicitat, în temeiul Legii n
ÎCCJ 2015-10-01
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2015
entității învestite de reclamantă cu cererea de retrocedare a imobilului imposibil de restituit în natură, instanța a constatat că secției civile a Tribunalului Dolj îi revine competența de a soluționa prezenta cauză. Prin sentința civilă n
ÎCCJ 2015-05-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1345/2015
Asupra conflictului negativ de competență, constată minatoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 26 mai 2014, reclamanții Ș.C. și Ș.S. au solicitat instanței anularea Deciziei de
Sursă