ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2015

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 noiembrie 2014, reclamanții A.Ș. și A.M.N. au chemat-o în judecată pe pârâta A.N.R.P.C.C.S.D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să stabilească cuantumul despăgubirii și să fie obligată pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în Craiova, str. Frânarului, jud. Dolj, imobil imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 2934 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul municipiului Craiova. La data de 16 decembrie 2015, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 55/04 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 929/54/2014, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția I civilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzută la alin (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Așa cum rezultă din dispozițiile anterior citate, coroborate cu dispozițiile art. 33, 34 din Legea nr. 165/2013, odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar și împotriva refuzului de soluționare a cererii, revine în mod exclusiv secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității învestite cu cererea de despăgubire. În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. Frânarului, județul Dolj, imobil imposibil de restituit în natură potrivit dispoziției nr. 2934 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul municipiului Craiova.

În aceste condiții, având în vedere aspectele anterior reținute, precum și faptul că, potrivit art. 4 din Legea 165/20103, dispozițiile acestei legi se aplică și cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la intrarea în vigoare, în raport de sediul entității învestite de reclamantă cu cererea de retrocedare a imobilului imposibil de restituit în natură, instanța a constatat că secției civile a Tribunalului Dolj îi revine competența de a soluționa prezenta cauză. Prin sentința civilă nr. 136 din 16 martie 2015, Tribunalul Dolj, secția l civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că, în speța de față este incidența ipoteza art. 35 din Legea nr, 165/2013, deoarece reclamanții sunt beneficiarii Dispoziției nr. 2934 din 23 ianuarie 2006, prin care Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 700 din 28 mai 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constat ivit un conflict negativ de competență șl a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a decide astfel, această instanță a reținut că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 instituie o competență teritorială relativă, iar încălcarea acestor prevederi nu poate fi invocată decât de pârât, iar nu de către instanță, din oficiu, cum s-a procedat. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C pr.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din Î6 mai 2013. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din acest act normativ „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”, iar alin. (2) prevede că, „în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. I în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor”.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a prezentei cauze, ce are ca obiect obligarea entității în sensul celor invocate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H. G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită eu soluționarea notificării, în înțelesul H.G.

nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, m modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Întrucât, în cauză, reclamanții au chemat-o în judecată pe pârâta A.N.R.P.C.C.S.D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să stabilească cuantumul despăgubirii și să fie obligată pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în Craiova, str. Frânarului, jud. Dolj, imobil imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 2934 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul municipiului Craiova, această instituție-pârâtă are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor, respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 1 octombrie 2015.