ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1345/2015

Asupra conflictului negativ de

competență, constată minatoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 26 mai 2014,

reclamanții Ș.C. și Ș.S. au solicitat instanței anularea Deciziei de invalidare

nr. 549 din 27 februarie 2014 și obligarea pârâtei C.N.C.I., la emiterea

titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat, în esență, că prin Decizia de invalidare nr. 549 din 27 februarie 2014

emisă de C.N.C.I., a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art 17 alin. (1)

lit. a) și b) din Legea nr. 165/2013.

În drept,

reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 alin. (5) din Legea

nr. 165/2013.

Prin sentința nr.

1114 din 03. octombrie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a

pronunța această sentința, tribunalul a reținut că art. 35 alin. (1) din Legea nr.

165/2013 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34

din același act normativ pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Din

coroborarea dispozițiilor art. 17 alin. (1), a art. 3, a art. 34 din Legea nr. 165/2013,

reiese că entitatea la care face trimitere textul de lege nu este reprezentată

de C.N.C.I., ci entitatea învestită, cu soluționarea notificării care în cazul

de față este Primăria Municipiului Craiova.

Prin Decizia

nr. 225 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Dolj a declinat la rândul său

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut următoarele:

Potrivit art. 35

alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Textul

de lege consacră în această materie o competență teritorială. exclusivă, cu

caracter absolut, nesusceptibilă de o altă interpretare, așa cum a apreciat

Tribunalul București, care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Dolj.

Reținând că

sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în circumscripția

Tribunalului București, Tribunalul Dolj și-a declinat competența în favoarea

acestei instanțe.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art

135 alin.

(1) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, pentru următoarele considerente;

Norma de

competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele doua

instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai

2013.

Dispozițiile

legale menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce

conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva

deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de

entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin (1) pct. 4 din Legea

nr. 185/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu

atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii:

a)

unitatea deținătoare, în înțelesul H.G.

nr, 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în.

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările

ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, precum și al O.U.G. nr, 83/1999, republicată;

b)

entitatea învestită eu soluționarea

notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările

ulterioare;

c)

comisia locală de fond funciar,

comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d)

comisia județeană de fond funciar sau,

după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare;

e)

Comisia specială de retrocedare a unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f)

A.N.R.P., organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g) C.N.C.I.,

înființată potrivit legii.

Întrucât, în

cauză, decizia a căreî anulare se solicită a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art.

3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de

entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același

act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în

vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București,

aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă

judecății.

Nu are

relevanță, sub aspectul stabilirii normei de competență incidență în cauză,

împrejurarea că legiuitorul, în edictarea normelor Legii nr. 165/2013, nu a

indicat în mod expres Tribunalul București ca unică instanță învestită cu

soluționarea contestațiilor promovate în temeiul art. 35 din actul normativ

menționat, după cum nu prezintă semnificație juridică, sub acest aspect, nici

considerentele legate de necesitatea constituirii de comisii rogatorii în

vederea administrării probatoriului, așa cum invocă Tribunalul București.

În consecință,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv

Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind contestația formulată de reclamanții Ș.C. și Ș.S., ambii cu

domiciliul în Craiova, județul Doi în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., în

favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 mai 2015.