ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2014

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 18 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr.

6666/1/2012, A.D. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și

Internelor, Instituția Prefectului Județului Argeș, Primarul Comunei Merișani,

Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, Comisia Județeană

de Fond Funciar Argeș și Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, solicitând

anularea deciziei civile nr. 2298/2012 din 19 septembrie 2012, pronunțată de

Tribunalul Argeș, secția civilă, în Dosarul nr. 6393/109/2011.

În motivarea

cererii de revizuire, revizuentul a susținut, în esență, că, decizia atacată

este potrivnică deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 7295/2/2006.

Sub aspectul

admisibilității cererii de revizuire, revizuentul a susținut că sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de C. proc. civ., în sensul că cele

două hotărâri sunt hotărâri definitive, sunt hotărâri potrivnice și există

tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Prin decizia nr.

5052 din 18 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea

de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei civile nr. 2298 din 19

septembrie 2012 a Tribunalului Argeș, ca inadmisibilă.

S-a reținut

că, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca, în privința hotărârilor potențial

potrivnice, să fie întrunite condițiile existenței autorității de lucru

judecat, adică să existe identitate de părți, de cauză și de obiect.

În cauză,

însă, Înalta Curte a constatat că în privința celor două hotărâri, potențial

potrivnice în opinia revizuentului, nu este îndeplinită tripla identitate de

părți, deoarece în litigiile soluționate prin deciziile menționate, nu

figurează aceleași părți, așa cum rezultă din aspectele expuse anterior.

Totodată, s-a

constatat că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la identitatea de

cauză și de obiect, deoarece litigiul în care a fost pronunțată decizia civilă nr.

2298/2012 din 19 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș are ca obiect emiterea

titlului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 20 ha (pășune,

pădure, arabil), în timp ce litigiul în care fost pronunțată decizia nr. 2663

din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are ca obiect obligarea

pârâților (Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului

Județului Argeș) să răspundă la memoriile din 11 aprilie 2006 și 28 decembrie

2005 și să-i comunice reclamantului A.D. hotărârile comisiilor înființate în

cadrul județului Argeș prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate

privată asupra unor terenuri, în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005, să

emită și să-i comunice titlul de proprietate și harta cadastrală pentru

suprafețele de teren cu vegetație forestieră și, în fine, să-i plătească suma

de 75.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

Împotriva

deciziei nr. 5052 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire,

A.D.

În conformitate

cu prevederile art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată

se plătește taxă judiciară de timbru în valoare de 10 RON.

De asemenea, potrivit

art. 20 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat.

Curtea Constituțională

prin decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat

că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile

gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio

interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii

care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești

să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat

că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic

și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor

valori supreme garantate prin Legea fundamentală.

C.E.D.O. amintește,

în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul

unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări

financiare a accesului unei persoane la un tribunal.

Cum dovada timbrării

corespunzătoare nu a fost atașată cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor legale

sus menționate, iar revizuentul nu și-a îndeplinit această obligație legală, devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora

cererea de revizuire va fi anulată ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată

de A.D. împotriva deciziei nr. 5052 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 mai 2014.