ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5312/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 4 din 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de SC O.P. SA, având ca obiect suspendarea provizorie a executării Deciziei civile nr. 794 din 3 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosar nr. 2523/95/2009. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele considerente: Prin Decizia nr. 794 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 2523/95/2009 a fost admis recursul declarat de reclamant M.V.

împotriva Sentinței civile nr. 3152 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. 2523/95/2009, în contradictoriu cu intimata SC P. SA, a fost modificată sentința în sensul că a fost admisă acțiunea în parte, a fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale, reprezentând prime Paște și Crăciun 2006, 2007. Intimatul a pornit executarea silită a titlului executoriu menționat - Decizia nr. 794 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, în cadrul Dosarului de executare nr. 53/E/2011 al BEJ T.N..

Petenta a formulat contestație la titlu - Decizia nr. 794 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, pentru a se lămuri dispozitivul acestei decizii, în sensul dacă drepturile salariale constând în prime de Paști și Crăciun 2006, 2007 se vor calcula în temeiul art. 168 din CCM P., adică în raport de salariul de bază mediu pe această unitate aferent lunilor martie 2006, noiembrie 2006, martie 2007 și noiembrie 2007. În ceea ce privește condițiile formale ce trebuie îndeplinite pentru examinarea cererii se constată că pe rolul instanței este înregistrată contestația la titlu împotriva Deciziei nr. 794 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, a fost achitată cauțiunea în cuantum de 504,80 RON.

Instanța a reținut că sub aspectul urgenței petenta nu a invocat motive întemeiate care ar putea justifica admiterea ordonanței președințiale. Motivele invocate de reclamantă și anume că dispozitivul deciziei nu vizează o sumă determinată, ci doar determinabilă, fiind nevoie de lămurirea dispozitivului sunt motive care nu pot face obiectul examinării în cadrul procesual de față. Motivele legate de eventuala admitere a contestației la titlu, nu sunt motive suficiente prin ele însele pentru a justifica suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale. Rezultă că petenta nici nu a invocat și nici nu a dovedit care este prejudiciul iminent care i s-ar produce dacă nu ar fi suspendată executarea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.P. SA. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 12 septembrie 2011. La termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 14 octombrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, la termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 10 1 alin. (3) și 5 C. proc.

civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC O.P. SA împotriva Încheierii nr. 4 din 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV