ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8039/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1064 din 30 septembrie 2008

Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins excepția prescripției dreptului

la acțiune și excepția prematurității formulării acțiunii, fiind admisă în

parte acțiunea formulată de reclamanții B.D., C.I., F.M., H.N., L.V., M.M. – în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA a obligat pârâta către reclamantă la plata

primelor pentru sărbătorile de Paști din anii 2006 și 2007 și pentru

sărbătorile de Crăciun pentru anii 2005, 2006 și 2007, raportat la salariul de

bază mediu la nivelul societății pârâte. A fost respinsă cererea în ceea ce

privește prima pentru sărbătoarea de paști din 2008, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Constanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Teleorman reclamantul B.I. și alți reclamanți au solicitat obligarea pârâtei SC

P. SA prin zona P. Constanța, la plata sumei de 9.863,52 lei, din care 9.440

lei drepturi restante și 533,52 lei daune materiale.

Urmare a disjungerii cererii

în privința reclamantului B.I., prin încheierea din 5 martie 2009, și a

declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Constanța, s-a format Dosarul nr. 2736/118/2008.

Instanța a reținut că din

contractul de muncă depus în copie la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul

se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă până la data de 1 ianuarie

2007, neexistând mențiuni privind încetarea acestora -, iar obiectul acțiunii

îl constituie pretențiile în legătură cu drepturile salariale neacordate.

Curtea a considerat că sunt

incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii, iar nu lit. e) care

se referă la neexecutarea altor clauze ale contractului colectiv de muncă,

astfel că excepția prescripției de la acțiune a fost respinsă.

Cu privire la excepția

prematurității acțiunii, Curtea a considerat că angajatorul nu poate aprecia că

dreptul pretins de reclamant nu s-a născut în lipsa negocierilor dintre

patronat și sindicat, astfel că și această excepție a fost respinsă.

Pe fondul cauzei, Tribunalul

Constanța a reținut că din voința expres și neechivoc exprimată de părți la

încheierea contractelor colective de muncă a rezultat că s-a stabilit ca

suplimentările salariale solicitate de reclamanți să se achite distinct de

restul drepturilor salariale. De asemenea, s-a menționat că art. 244 C. muncii

prevede că clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate de părți

doar pe parcursul executării lui; că înscrisurile depuse de societatea pârâtă

au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. (1) și (2) din

contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar decizia Comisiei Paritare

înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată „Notă asupra precizării situației

primelor de Paști și Crăciun prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de

muncă al P. SA (încheiat la 31 august 2007), nu poate produce asupra unor

drepturi născute deja și nu le poate nega cu efect retroactiv în sensul de a

atribui alte efecte clauzei din contractul colectiv de muncă.

S-a conchis că, în conformitate

cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este

convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și

salariați, reprezentați prin sindicate, ori în alt mod prevăzut de lege, de

cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă,

salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raportul de

muncă, potrivit art. 238 alin. (2) C. muncii – contractele individuale de muncă

nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui

stabilit prin contractul colectiv de muncă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V. Grup, solicitând admiterea excepției

prematurității formulării capătului de cerere privind primele de Paști și Crăciun,

a excepției procesuale, dreptului la acțiune în temeiul art. 283 alin. (1) lit.

e), C. muncii, iar pe fondul cauzei admiterea recursului, modificarea în parte

a sentinței în sensul respingerii cererii privind acordarea primelor de Paști

pe anii 2006 și 2007, respectiv de Crăciun pe anii 2005, 2006 și 2007, motivate

de faptul că reclamanții și-au primit drepturile salariale solicitate, deoarece

după 2003, primele de Paști și Crăciun au fost incluse în salariul lunar de

bază al angajaților P. SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în

mod distinct salariaților P. SA.

În subsidiar, se solicită

ca, în cazul plății primelor respective, contribuția individuală la asigurările

de sănătate datorate de reclamanți pentru sumele stabilite cu titlu de bonusuri

să fie reținută, urmând a fi virată de P. la bugetul public.

Prin cererea formulată la

data de 31 martie 2009 recurenta – pârâtă SC P. SA a invocat excepția de

neconstituționalitate a art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin

raportarea la art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) și 79 alin. (1) în

măsura în care aceste dispoziții de lege se referă la abrogarea art. 72 din

Legea nr. 168/1999, deoarece potrivit art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000,

abrogarea trebuie să fie expresă, prin încheierea tuturor actelor de identitate

a acestora, și nu implicită.

S-a mai precizat că, în

conformitate cu art. 15 din Legea nr. 24/2000, în procesul de legiferare este

interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate

din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

Prin încheierea de ședință

din 31 martie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu

minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și

asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca

inadmisibilă, reținând că, din interpretarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.

47/1992 rezultă că obligativitatea pentru instanțe de a selecta acele excepții

de neconstituționalitate care vizează dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în

vigoare, ce au legătură cu soluționarea cauzei și a căror neconstituționalitate

nu a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea de Apel constată că,

în cauza dedusă judecății, se pune în discuție modul de aplicare la timp a unor

norme de lege, precum și raportul dintre lege specială și dreptul comun cu

privire la competența teritorială în materia dreptului muncii, și toate aceste

aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii în timp, ar reveni instanței

de judecată, și nu Curții Constituționale.

Împotriva încheierii din 31

martie 2009 a declarat recurs SC P. SA – membru O.M.V. Grup care a invocat mai

multe critici de nelegalitate, susținând că soluționarea excepției de necompetență

teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este

în vigoare sau nu, iar în art. 298 alin. (2) C. muncii sunt identificate sau

marcate, „cu liniuță” actele normative abrogate expres, total sau parțial, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu ar mai exista un temei legal pentru

operarea abrogării implicite, fiind abrogat actul normativ ce reglementase

acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei

generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea

proiectelor de acte normative.

Se consideră ca fiind

întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții

Constituționale, față de situația juridică dedusă judecății – modul de

soluționare a excepției necompetenței Tribunalul Constanța, respectiv

conținutul prevederilor considerate ca fiind neconstituționale, acestea

antamând asupra modalității de soluționare a cauzei, având o strânsă legătură

cu obiectul dedus judecății.

Analizând recursul declarat

- prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate

se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

prevăd că pentru a fi sesizată Curtea Constituțională cu privire la o excepție

de neconstituționalitate invocată în fața instanței de judecată, excepția

respectivă trebuie să vizeze prevederi cuprinse în legi sau ordonanțe în vigoare,

ce au legătură cu soluționarea cauzei.

În mod just instanța a

considerat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece nu

ar avea legătură cu soluționarea cauzei, susținerile recurentului privind

existența unei astfel de legături între dispozițiile legale invocate ca fiind

neconstituționale și soluționarea cauzei nu se justifică, atât din motivarea

cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și din motivarea cererii de

recurs rezultă fără echivoc că se pune în discuție modul de aplicare în timp a

unor dispoziții legale, respectiv a art. 298 alin. (2) ultima liniuță C. muncii,

în măsura în care acestea se referă la abrogarea art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât în opinia recurentei

pârâte potrivit art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000, abrogarea ar trebui să fie

expresă, prin indicarea tuturor datelor de identificare a acestora, și nu

implicită.

Nefiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat,

Curtea de Apel București, interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile art.

29 din Legea nr. 47/1992, prin respingerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de ședință din 31

martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori

și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

8 octombrie 2009

.