ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1442/2011

Deliberând asupra recursului civil

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 98 din 26

ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată din oficiu, pentru

perioada sărbătorilor de Paști 2005 și, în consecință, s-a respins, ca

prescrisă, acțiunea formulată de reclamanții

B.V., T.A., D.I., P.M. și S.I.C. pentru

perioada menționată;

s-a admis în parte acțiunea formulată de aceiași

reclamanți împotriva pârâtei SC P. SA și a fost obligată aceasta la plata către

fiecare reclamant în parte a drepturilor salariale reprezentând prime de Paști

și Crăciun, pe perioada Crăciun 2005-2007 și Paști 2006-Paști 2007, în cuantum

de 6422 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății

efective.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta SC P. SA – membru O.M.V. Grup.

Prin încheierea de ședință din 17 iunie

2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din

Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73

alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, constatând că

nu sunt întrunite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin încheierea de ședință din data

de 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii

sus-menționate, formulată de pârâta SC P. SA – membru O.M.V. Grup, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a

răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 10 decembrie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 4 decembrie 2009, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 06 decembrie 2010, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în

cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează

de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de pârâta SC P. SA, membru O.M.V. Grup

împotriva încheierii

din 17

iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie

2011.