ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2882 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă,

asigurări sociale,

contencios

administrativ fiscal, s-a admis excepția prescripției dreptului la

acțiune privind pe reclamantul O.P. pentru

sărbătoarea de Paști

2004, Crăciun

2004, Paști 2005 și pentru reclamantul B.A.

pentru sărbătoarea de Paști 2005; a admis în parte cererea de chemare în

judecată formulată de reclamantul O.P. și B.A.

împotriva pârâtei SC P. SA București.; a obligat pe pârâtă să

plătească fiecărui reclamant drepturi salariale

reprezentând suplimentări

salariale

pentru sărbătorile de Paști și Crăciun astfel: O.P. -

Crăciun 2005 - 917 lei, Paști 2006 - 1.047 lei,

Crăciun 2006 - 1.160 lei,

paște 2007

- 1.260 lei și Crăciun 2007 - 1.387 lei, în total suma de 5.781

lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicații de

inflație la data plății efective;

a

respins acțiunea formulată de reclamant pentru suplimentarea salarială

a

sărbătorilor de Paști 2004, Crăciun 2004 și Paști 2005 pentru

reclamantul O.P. și pentru sărbătoarea de Paști

2005 pentru

reclamantul B.A. fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.N.P. P. SA

București a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 3 iunie 2009, recurenta-pârât SC P. SA a

invocat excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din

Legea nr. 53/2003, raportat la art. 1 alin. (4) și (5), art. 73

alin. e) lit. p) și art. 79 alin. (1)

din Constituția României.

Prin încheierea de ședință din data de 03 iunie 2009,

Curtea de

Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de

muncă

și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a

Curții Constituționale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC

P. SA - Membru OMV Grup.

Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie

2009, înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate

intelectuală a

suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva

încheierii din 3

iunie 2009 a Curții de Apel București - secția a VII-a

civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în

temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că

la strigarea cauzei nu a răspuns

niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 05 ianuarie 2011, înalta Curte de Casație și

Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând

această excepție, înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere

de

chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau

de revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții, timp de un an, în

materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie

civilă, pricina,

indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie

să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să

fie

cauzată de culpa

părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi

săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată

de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop,

deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății

recursului pe

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură

dispusă la termenul

din 18 decembrie 2009, părțile au lăsat să treacă un

interval de timp

de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în

vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că,

până la data de 05

ianuarie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare,

calculat conform

art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au

înregistrat nicio

cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,

prevăzute

de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată,

că, potrivit

aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că,

potrivit art. 252

alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și

din oficiu de

către instanță, înalta Curte urmează să constate perimată

cererea de recurs cu a cărei judecată

a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de pârâta SC P. SA

- Membru OMV Grup împotriva încheierii de ședință

din data de

3 iunie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 martie 2011.