ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2882 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind pe reclamantul O.P. pentru sărbătoarea de Paști 2004, Crăciun 2004, Paști 2005 și pentru reclamantul B.A. pentru sărbătoarea de Paști 2005; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.P. și B.A. împotriva pârâtei SC P. SA București.; a obligat pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și Crăciun astfel: O.P.

- Crăciun 2005 - 917 lei, Paști 2006 - 1.047 lei, Crăciun 2006 - 1.160 lei, paște 2007 - 1.260 lei și Crăciun 2007 - 1.387 lei, în total suma de 5.781 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicații de inflație la data plății efective; a respins acțiunea formulată de reclamant pentru suplimentarea salarială a sărbătorilor de Paști 2004, Crăciun 2004 și Paști 2005 pentru reclamantul O.P. și pentru sărbătoarea de Paști 2005 pentru reclamantul B.A. fiind prescrisă. Împotriva acestei sentințe, pârâta S.N.P. P. SA București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 3 iunie 2009, recurenta-pârât SC P. SA a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, raportat la art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. e) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea de ședință din data de 03 iunie 2009, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. SA - Membru OMV Grup. Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București - secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 05 ianuarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Analizând această excepție, înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 18 decembrie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 05 ianuarie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA - Membru OMV Grup împotriva încheierii de ședință din data de 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.