ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 29 noiembrie 2007, M.N., a solicitat instanței, în contradictoriu cu SC P. SA București, să oblige pârâta la plata sumei de 9863,52 RON reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și 533,52 R On daune materiale pentru neachitarea în termen a obligațiilor ce-i revin pârâtei, în calitate de angajator.

După un prim ciclu procesual urmare casării hotărârii dată la fond de către Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, și a trimiterii cauzei spre rejudecare, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 689 din 1 aprilie 2009, a admis acțiunea și pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând prima de Paște și Crăciun pe anii 2004 – 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta SC P. SA, Membru O.M.V.G., invocând prematuritatea formulării cererii – în condițiile în care dreptul nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit – și modalitatea greșită de calcul.

La termenul din 4 septembrie 2009, pârâta-recurentă a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222, art. 282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, precizând că acestea încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 9 art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României ce consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, precum și dreptul la apărare și la un proces echitabil, recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților cetățenești, poziția procesuală a recurentei fiind grav afectată.

Prin încheierea din 2 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepțiile ca inadmisibile, reținând că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind întrunită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal SC P. SA, Membru O.M.V.G., pârâtă în cauză care, criticând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reia în esență argumentele ce au stat la baza excepției de neconstituționalitate și conchide că textele atacate ca neconstituționale vatămă dreptul recurentei la apărare în sens larg, ce include și dreptul procesual de a atrage în proces sindicatele ca participant la dialogul social, ce a negociat numărul și întinderea drepturilor conferite salariaților prin contractele colective de muncă.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Tot astfel, art. 2 alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Printr-o bogată jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propriile competente, a statuat că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative. Or, indirect, excepția de neconstituționalitate privind textele invocate ca nefiind conforme legii fundamentale vizează modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Nici corelarea actelor normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Or, autorul excepției își motivează susținerile vizând neconstituționalitatea textelor atacate prin filtrul unor alte legi, punând în discuție corelarea actelor normative invocate, între ele, încercând să inducă instanței de contencios constituțional modalitatea de soluționare a unui conflict al legilor în timp și respectiv interpretarea și aplicarea legii la cazul dedus judecății, atribute ce aparțin exclusiv instanței sesizate cu soluționarea litigiului. Așa fiind, cum criticile îndreptate împotriva textelor atacate, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Ca atare, recursul, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.