ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3514/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 202 din 5 februarie 2009, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA fiind obligată pârâta către reclamant, la plata sumei de 3623 lei, reprezentând drepturi suplimentare salariale, respectiv prime de Paști 2005-2006 și Crăciun 2004-2005, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup. În cadrul judecății recursului, pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art.73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea pronunțată la 14 iulie 2009, Apel București, secția a VII a și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece dispozițiile legale procedurale a căror neconstituționalitate a fost invocată de recurentă în calea de atac a recursului nu au legătură cu soluționarea cauzei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V. Grup, care a susținut caracterul nelegal din punct de vedere al modalității în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. Prin încheierea de ședință de la data de 25 februarie 2010 judecata recursului a fost suspendată în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Prin rezoluție la data de 9 martie 2011, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea excepției de perimare a recursului. Recursul se va constata perimat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc.

civ. În prezenta cauză, judecata cererii de recurs a fost suspendată la data de 25 februarie 2010, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării, procesul a rămas în nelucrare. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care în perioada 25 februarie 2010 – 9 martie 2011 nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, conform art. 252 C. proc. civ., recursul se va constata perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup împotriva încheierii din 14 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII a și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.