ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3514/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 202 din

5 februarie 2009, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări

sociale și contencios administrativ fiscal, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA fiind obligată pârâta

către reclamant, la plata sumei de 3623 lei, reprezentând drepturi suplimentare

salariale, respectiv prime de Paști 2005-2006 și Crăciun 2004-2005,

reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății

efective.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta

SC

P. SA – Membru O.M.V. Grup.

În cadrul judecății recursului,

pârâta SC P. SA

– Membru O.M.V. Grup a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, raportat

la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art.73 alin. (3) lit. p) și art. 79

alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea

pronunțată la

14 iulie 2009, Apel București, secția a VII a și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 29 din

Legea nr. 47/1992, deoarece dispozițiile legale procedurale a căror

neconstituționalitate a fost invocată de recurentă în calea de atac a recursului

nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs SC P. SA

– Membru O.M.V. Grup, care a susținut caracterul nelegal din punct de vedere al

modalității în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.

47/1992.

Prin încheierea de ședință de la

data de 25 februarie 2010 judecata recursului a fost suspendată în raport de

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluție la

data de 9 martie 2011, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea excepției

de perimare a recursului.

Recursul se va constata perimat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie

îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare începe să

curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de

întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și

art. 250 C. proc. civ.

În prezenta cauză, judecata

cererii de recurs a fost suspendată la data de 25 februarie 2010, conform

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data

suspendării, procesul a rămas în nelucrare.

Deoarece procesul a rămas în

nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care în perioada 25 februarie 2010

– 9 martie 2011 nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării

pricinii, conform art. 252 C. proc. civ., recursul se va constata perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup împotriva încheierii

din 14 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII a și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2011.