ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3511/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 392 din 26

februarie 2009, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări

sociale și contencios administrativ fiscal, a constatat ca prescris dreptul la

acțiune pentru drepturile salariale cuvenite ca primă de Paște pe anul 2005, a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanții G.M., T.C. și R.F.A. în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA fiind obligată pârâta către fiecare reclamant,

la plata sumei de câte 6564 lei, reprezentând drepturi salariale și neacordate actualizate

cu indicele de inflație la 31 decembrie 2008.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta

SC

P. SA - M.O.M.V.G.

În cadrul judecății

recursului, pârâta SC P. SA

- M.O.M.V.G. a invocat excepția de neconstituționalitate

a prevederilor cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003,

raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și

art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea

pronunțată la

13 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII a și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de

sesizare a Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs SC P. SA

- M.O.M.V.G., care a susținut caracterul nelegal

din punct de vedere al modalității în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea de

ședință de la data de 25 februarie 2010 judecata recursului a fost suspendată

în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluție la

data de 9 martie 2011, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea excepției

de perimare a recursului.

Recursul se va

constata perimat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de

procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și art. 250 C. proc. civ.

În prezenta cauză,

judecata cererii de recurs a fost suspendată la data de 25 februarie 2010,

conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data

suspendării, procesul a rămas în nelucrare.

Deoarece procesul a

rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care în perioada 25 februarie

- 9 martie 2011 nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării

pricinii, conform art. 252 C. proc. civ., recursul se va constata perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 13 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII a și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2011.